Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 552/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.552/
Ședința publică din 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții G, (), S, (), împotriva sentinței civile nr.135/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B prin reprezentant,lipsă fiind recurenții-reclamanții G, (), S, (), și intimații - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL G, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții - reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă; au sosit relațiile solicitate de la Tribunalul Galați;după care:
Reprezentantul intimatei-pârâte MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimatei-pârâte MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
Reprezentantul intimatei-pârâte MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat.Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice precizează că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale a acestuia.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 135/29.01.2008 a Tribunalului Galați, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G, (), S, (), față de aceștia pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați, Curtea de Apel Galați.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 21.09.2007 reclamanții G, (), S, (), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de până la 15%, începând cu data de 01.09.2004 și în continuare, drepturi actualizate la data plății, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor.
În fapt s-a arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriile de persane -salariați ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Este evident că, cel puțin în raport de dispozițiile OG nr. 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și altor informații confidențialitate și nu doar celor prevăzute de Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale,ordine Publică și Siguranță Națională.
Or, deși grefierii, conform art. 78 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 30 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind acordarea sporului de confidențialitate personalului din Aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prevederile art. 20 alin.3 din legea nr. 656/2002 prin care s-a acordat acest spor membrilor plenului precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și pe art. 4.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că în speță nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate magistraților.
A admite acțiunea, ar însemna implicit a admite că o instanță de judecată poate să adauge la lege, ceea ce nu poate fi permis, având în vedere atribuțiile, competentele conferite de Legea fundamentală celor trei puteri în actualul stat de drept.
Pârâta Curtea de Apel Galația formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu au nici o atribuție legată de plata unor drepturi de natură salarială către reclamanți și nici de a include anumite sume în buget, așa cum rezultă din legile lor de organizare. Elaborarea proiectului de buget revine ordonatorului de credite, iar Ministerul Finanțelor Publice, are, potrivit disp. HG 736/2003, art. 131 pct.(1) din Legea nr. 304/2004 și art. 19 din Legea 500/2002, atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, însă hotărârea judecătorească le este opozabilă în temeiul legii. Prin urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a celor doi pârâți.
Situația invocată de reclamanți nu face incidente dispozițiile OG nr.137/31.08.2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art. 1 din OG nr. 137/2000, în România principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării trebuie să fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi, printre care și cel de a primi un salariu egal pentru muncă egală. Exercitarea drepturilor privește persoanele aflate în situații comparabile.
Ordonanța de Urgență nr. 137/2000 definește în art. 2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau performanță pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiile de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În mod evident, nu există un temei legislativ care să prevadă un spor de confidențialitate pentru personalul din justiție, iar legea nu poate fi aplicată prin analogie.
Discriminarea presupune un tratament inegal pentru persoanele aflate în situații identice. Păstrarea secretului profesional este o atribuție esențială pentru fiecare angajat și trebuie respectată indiferent dacă este retribuită prin acordarea unui spor. Faptul că în activitatea reclamanților activitatea este caracterizată printr-un acces la informații clasificate nu îi îndreptățește decât să urmeze căile legale, solicitând modificări legislative care să le recunoască activitatea și să o remunereze corespunzător.
Modificările legislative în materia salarizării au ținut cont de întreg specificul activității, pentru care reclamanți au fost remunerați cu o sumă globală, în care s-au inclus toate criteriile pentru care în legi speciale ale diferitelor categorii profesionala sunt acordate sporuri distincte.
Instanța apreciază, așa cum s-a reținut și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite de salarizare a acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, solicitând modificare acesteia și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive.
C puțin în raport de dispozițiile OG nr. 19/2006, rezultă în mod clar voința legiuitorului de a se acorda sporul de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și alte informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea nr. 444/2006 adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
Însăși OUG nr. 137/2000 prevede, în art. 30 alin. 3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Ori, deși grefierii, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
Au solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Nu au indicat temeiul de drept al cererii de recurs.
Intimații pârâții nu au formulat întâmpinare însă, la ultimul termen de judecată, s-a prezentat reprezentantul intimatului Ministerul Finanțelor Publice care a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției primei instanțe în ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
La solicitarea instanței de recurs s-a depus la dosar tabel cuprinzând funcția și perioada lucrată de fiecare reclamant.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurenți sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este fondat însă față de următoarele considerente.
În cauză, la data de 15 decembrie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 46 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul procurorilor și judecătorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1,2, din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora.
S-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază lunar.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]".
Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, acțiunea promovată de reclamanți este fondată.
Întrucât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a emis după data pronunțării hotărârii primei instanțe, devin incidente disp. art. 305. Civilă, fiind vorba un înscris nou.
Față de toate considerentele expuse mai sus, se apreciază ca fiind întemeiat recursul declarat de reclamanții G, (), S, (), împotriva sentinței civile nr. 135/29.01.2008 a Tribunalului Galați, în baza disp. art. 304 indice 1.pr. civilă, și, potrivit disp. art. 312 alin. 1, 2 3. Civilă, se va admite cu consecința modificării în parte a hotărârii recurate și a reținerii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, se va admite în parte acțiunea și se vor obliga pârâții Tribunalul Galați, Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.09.2004 la zi și în continuare până la modificarea cadrului legal. Și în ceea ce privește modalitatea de actualizare a prejudiciilor cauzate reclamanților, instanța are în vedere repararea lor integrală așa cum s-a solicitat, prin raportare la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor astfel datorate.
O asemenea soluție este menită să asigure o reală despăgubire reclamanților și, în același timp, nu este contrară legii, fiind prevăzută posibilitatea reactualizării drepturilor salariale de care salariatul ar fi trebuit să beneficieze prin dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii referitoare la daunele interese.
Aceste drepturi vor fi calculate proporțional cu periaoda lucrată de fiecare reclamant, potrivit tabelului aflat la filele106-107 din prezentul dosar.
În ceea ce privește pe reclamanții, și, în calitate de specialiști IT, drepturile vor fi acordate începând cu data de 01.01.2005 întrucât la această dată au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 567/2004 prin care informaticienii au fost incluși în categoria personalului auxiliar de specialitate (art. 3).
Referitor la reclamanta, se apreciază că recursul este nefondat deoarece, potrivit aceluiași tabel, are calitatea de aprod, astfel că nu face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, ci din cea personalului conex.
Astfel, potrivit disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer suntconexepersonalului auxiliar de specialitate.
Legiuitorul a înțeles să facă o distincție între categoria personalului auxiliar care este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni, prevăzuți în alineatul 1 al art. 3 și categoria personalului conex, prevăzut în alineatul 3.
În această situație, decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei de Curți de Casație și Justiție vizează numai personalul auxiliar de specialitate nu și pe cel conex astfel că nu este aplicabilă și funcției de aprod.
Dreptul la retribuție egală este avut în vedere numai în cazul personalului care îndeplinește funcțiile ce compuncategoria personalului auxiliarși nicidecum nu se poate pune un semn de egalitate între această categorie de salariați și personalul conex iar art. 78 din Legea nr. 567/2004 se referă la păstrarea secretul profesional și a confidențialității numai de către personalului auxiliar de specialitate.
În consecință, se va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta, potrivit disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
Potrivit Decretului nr. 92/1976, se vor efectua,mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale recurenților reclamanți conform celor de mai sus.
Se vor menține din sentința civilă recurată dispozițiile referitoare la: respingerea acțiunii reclamanților față de pârâții Ministerul Finanțelor publice și CNCND, sentința nefiind criticată cu privire la aceste aspecte privind calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.135/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții G, (), S, (), împotriva sentinței civile nr.135/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.135/29.01.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pe pârâții Tribunalul Galați,Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.09.2004 la zi și în continuare până la modificarea cadrului legal.
Drepturile vor fi calculate proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant și actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
Pentru reclamanții, -, -, și - specialiști IT drepturile vor fi acordate începând cu data de 01.01.2005.
Obligă pe pârâtul Tribunalul Galați să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă ale reclamanților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/05.06.2009
Tehnored./2 ex./ 05 Iunie 2009
Fond:--
Asistenți jud.- C-tin
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
