Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 56/2008
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul în potriva sentinței civile nr. 1001/6.09.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că reclamantul recurent prin motivele de recurs a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu în dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta România SRL Sibiu solicitând să fie obligată pârâta la
plata către reclamant a sumei reprezentând contravaloarea diurnei începând cu data de 27.02.2007 și până în prezent, calculată pe baza mediei diurnei încasate în ultimele 6 luni, a sumei reținute cu titlu de garanție și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că a fost angajatul pârâtei din 22.05.2000 în funcția de conducător auto și la data angajării a negociat cu conducerea societății, salariul minim pe economie plus diurna în echivalent Euro, întrucât urma să efectueze transporturi în afara țării.
A mai arătat că timp de 8 ani a efectuat lunar 2 - 3 curse internaționale pentru care a primit salariu și diurna de deplasare iar în urma unei discuții conflictuale ce a avut loc în data de 27.02.2007, nu a mai fost desemnat să efectueze nici o cursă, veniturile sale limitându-se la salariul de încadrare de 440 RON.
A precizat că în mod nelegal conducerea firmei a procedat la reținerea sumei de 1203 Euro cu titlu de garanție, în condițiile în care dispozițiile art. 12 alin.1 din Legea 22/1969 prevăd interdicția reținerii unei garanții în numerar în cuantum mai mare decât echivalentul a trei salarii tarifare lunare.
În această situație, prejudiciul cauzat prin neacordarea sumelor de bani reprezentând contravaloarea diurnei pe perioada menționată, precum și reținerea garanției într-un cuantum mai mare decât cel prevăzut de dispozițiile legale în vigoare este evident.
A precizat că a încercat soluționarea neînțelegerilor pe cale amiabilă, sens în care a notificat-o pe pârâtă la data de 11.05.2007 însă aceasta nu a dat curs invitației.
În drept a invocat dispozițiile art. 12 din Legea 22/1069, art. 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru primul capăt de cerere și nefondată pentru cel de-al doilea, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la plata diurnei a susținut că petitul este inadmisibil întrucât începând cu data de 27.02.2007, societatea nu l- mai trimis în nici o cursă internațională pentru a fi îndreptățit la diurnă iar garanția i-a fost restituită prin dispoziția de plată nr. 4999/22.05.2007.
Prin sentința civilă nr. 1001 din 6 septembrie 2007 pronunțată în cauză, Tribunalul Sibiua respins acțiunea și la obligat pe reclamant să plătească pârâtei suma de 1428 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta avea obligația,potrivit contractului individual de muncă, să plătească reclamantului diurnă numai în situația efectuării deplasărilor în străinătate și întrucât astfel de deplasări nu au fost efectuate, plata diurnei nu se justifică.
În acest sens a reținut dispozițiile art. 2 din HG nr. 1860/21.12.2006.
Capătul doi de cerere a fost respins ca nefondat pe considerentul că pârâta a făcut dovada achitării garanției, conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, casarea ei în vederea administrării de noi probe.
În expunerea de motive a susținut că soluția instanței este criticabilă din mai multe considerente.
Astfel, prima instanță a făcut abstracție de dispozițiile art.39 lit. d din Codul muncii, privind dreptul la egalitate de șanse și tratament, în sensul că deși pârâta a precizat în mod expres că a refuzat să îl trimită în delegație, respectiv să-și exercite principala atribuție de serviciu, s-a rezumat să rețină că nu face obiectul cauzei.
De asemenea, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 269 din Codul muncii, pe care trebuia să le aibă în vedere, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, chiar dacă reclamantul nu a invocat la motivarea în drept a acțiunii aceste prevederi.
A precizat că din modul de formulare al petitului 1 era evident că este vorba despre o acțiune în despăgubire, în temeiul art.269 din Codul muncii, întrucât așa cum a arătat în motivarea în fapt, angajatorul a refuzat să-i mai dea de lucru și aceasta datorită faptului că a sesizat neregularitățile comise în legătură cu evidențierea diurnei în contabilitatea societății.
A mai arătat că refuzul instanței de fond de a da curs cererilor de probațiune, respectiv proba testimonială și o adresă prin care să solicite cuantumul diurnei primite pe ultimele 6 luni, este evident nejustificată, atâta timp cât angajatorul i-a produs un prejudiciu material în legătură cu serviciul prin încălcarea drepturilor pe care le avea în baza contractului de muncă și ale dispozițiilor legii de a efectua munca pentru care urma să fie retribuit.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct.9, art.129 alin.4, 5, art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, art. 39 lit. d și art. 269 din Codul muncii.
Intimata SC România SRL Sibiu nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat la ITM Sibiu sub nr. - la data de 22.05.2000 - fila 28, recurentul a fost angajat conducător auto profesionist de societatea intimată începând cu data de 17.05.2000, cu un salariu lunar de - lei și avea ca activități, transport intern și internațional de autoturisme cu autotrailere specializate, întreținere și reparații.
Prin contract părțile nu au stabilit numărul de curse internaționale pe care ar fi trebuit să le efectueze lunar recurentul pentru a putea fi reținută culpa angajatorului în executarea contractului, cum pretinde recurentul.
Într-adevăr potrivit art. 269(1) din Codul muncii " Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" însă în speță nu sunt incidente aceste prevederi întrucât, prin plata salariului de încadrare, societatea intimată și-a respectat obligația asumată prin contract, plata diurnei solicitate de recurent fiind datorată numai în situația efectuării deplasărilor în străinătate, conform fișei postului.
Contrar celor susținute de recurent, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 39 lit. d din Codul muncii, privind dreptul la egalitate de șanse și de tratament, de către intimată prin refuzul de a-l trimite în delegație și nici a dreptului de a efectua munca pentru care era retribuit, în condițiile în care s-a efectuat plata salariului prevăzut în contractul de muncă și nu a fost obligat să efectueze alte atribuții decât cele pentru care era angajat, organizarea activității fiind atributul exclusiv al societății.
De asemenea, având în vedere că reclamantul recurent nu a efectuat deplasări în străinătate în perioada 27.02.2007 - iunie 2007, în mod justificat a fost respinsă proba testimonială și adresa solicitată pentru a dovedi contravaloarea diurnei întrucât sunt neconcludente.
În consecință, reținând ca neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat, urmând a menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul în potriva sentinței civile nr. 1001/6.09.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Elena Truță - - |
Grefier, - - |
Red.AP.
Tehnored.ET
Jud.
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica, Elena Truță
