Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5632/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3988/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.5632/
Ședința publică de la 14.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.3436/24.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.4416/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că s-a comunicat răspuns la adresa de solicitare relații Consiliului Superior al Magistraturii, prin adresa nr-, înregistrată la dosar la data de 08.10.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat, ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3436/24.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerului Economiei si Finanțelor a admis excepția prescripție extinctive pentru perioada martie 2005-24.11.2005, a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul în contradictoriu pârâtele Ministerul, C de Apel București, Consiliul Superior Magistraturii și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, i-a obligat pe pârâtii Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești, Curtea de Apel București și Consiliul Superior al Magistraturi la plata drepturilor bănești reprezentând 50% spor de suprasolicitare neuropsihica începând cu data de 25.11.2005 până la de pronunțării hotărârii precum și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la data plății, i-a obligat pe parati la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă; a respins acțiunea formulată de Ministerul Economiei si Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva, a respins acțiunea pentru perioada martie 2005- 24 noiembrie 2005 ca prescris dreptul la acțiune.
În considerente a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text de lege a fost insa abrogat prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996.
OG nr. 83/2000 este o ordonanță ordinara, emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 144 din Constituția României, in vigoare la data respectiva, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, in redactarea anterioara revizuirii din 2003, "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar in baza art. 72 pct. 3 lit. h) si l) din aceeași lege fundamentala, prin lege organică se reglementează: h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele și protecția socială.
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de munca din instanțele judecătorești si trebuia reglementat numai prin lege organica.
În concret, nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice si ordonanțe de urgență (Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătoreasca. Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sancționarea faptelor de corupție, nr.OUG 24/2000 si Legea nr. 50/1996 privind salarizarea magistraților), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr.24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța - nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
În baza art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege, iar in temeiul art. 53 din Constituția României (art. 49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire), "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Sporul de 50% din salariul de baza brut lunar "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica" de care beneficiau magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 si 53 din Constituția României, precum si ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o si aducând atingere înseși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihica, existente în aceeași forma si astăzi. De altfel, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 si 241 pct. 1 lit. d) din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similara celei privind sporurile de vechime in munca, unde Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul in interesul legii, stabilind ca dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadru Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Înalta Carte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului categoriilor de salariați din care fac parte si reclamanții la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica, prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008 data in recursul in interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție ce a ce a format obiectul dosarului nr. 5/2008
Decizia sus-menționata este obligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedura civila, astfel încât soluția de admitere se justifica si prin prisma acesteia.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
În fapt, prin hotărârea atacată a fost admisă în parte acțiunea pe care a promovat-o, fiind admisă, în același timp, și excepția prescripției extinctive pentru perioada martie 2005- 24.11.2005.
Instanța de fond a apreciat că formularea unei cereri de intervenție principală, care a fost respinsă ca inadmisibilă, nu justifică întreruperea cursului prescripției.
A fost acceptată în acest sens susținerea din întâmpinarea Ministerului Justiției și Libertăților, deși pentru perioada vizată această instituție nu avea calitatea să formuleze apărări, întrucât recurentul se afla în raporturi de muncă doar cu Consiliul Superior al Magistraturii, care este ordonator principal de credit.
Pe de altă parte, deși recurentul a menționat în acțiunea introductivă că din aprilie 2008 pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a efectuat plata voluntară a drepturilor în baza unei decizii administrative, tribunalul nu a avut în vedere această cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive, adică recunoașterea dreptului de către cel în folosul căruia curge prescripția, conform art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr.167/1958.
În consecință, recurentul solicită admiterea recursul, casarea parțială a sentinței, în sensul respingerii excepției prescripției extinctive pentru perioada martie 2005 -24.11.2005 și obligării pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata drepturilor bănești reprezentând 50% spor de suprasolicitare neuropsihica și pentru această perioadă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la data plății integrale.
Intimatii nu au formulat intampinare si in recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductiva de instanta, reclamantul a solicitat obligarea paratilor la plata sporului de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica aferent perioadei martie 2005-aprilie 2008, precum si acordarea in continuare a acestui spor, sume actualizate cu indicele de inflatie si efectuarea mentiunilor corespunzatoare platii acestor drepturi in carnetul de munca al reclamantului.
Asa cum rezulta din mentiunile carnetului de munca, in perioada la care se refera pretentiile sale, recurentul-reclamant a avut calitatea de judecator in cadrul Curtii de Apel B(martie 2005-decembrie 2006), iar de la data de 1.01.2007 a avut calitatea de membru cu activitate permanenta in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Critica adusa sentintei instantei de fond in recurs se refera la admiterea exceptiei prescriptiei extinctive a dreptului la actiune pentru pretentiile aferente perioadei martie-24.11.2005. In acest sens, doua sunt argumentele aduse de recurent in sustinerea recursului sau: intreruperea termenului de prescriptie prin introducerea unei cereri de interventie principala ce a fost respinsa ca inadmisibila, aparare formulata de Ministerul Justitiei care pentru perioada vizata nu avea calitate de ordonator de credite si intreruperea aceluiasi termen prin recunoasterea dreptului de catre cel in folosul caruia curge prescriptia prin plata voluntara facuta de incepand cu aprilie 2008.
Curtea nu poate retine sustinerea recurentului in sensul ca cererea de interventie formulata in cadrul unui alt dosar, cerere care a fost respinsa ca inadmisibila, ar fi intrerupt termenul de prescriptie.
Astfel, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, rescripția p. se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetentPrescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Este adevarat ca recurentul a facut dovada introducerii cererii de interventie in interes propriu, dar, in urma discutarii admisibilitatii in principiu a acesteia, cererea a fost respinsa in dosarul nr-, motiv pentru care sunt aplicabile dispozitiile art.16 al.2 din Decretul nr.167/1958, in sensul ca aceasta cerere nu a intrerupt termenul de prescriptie.
Nici sustinerile recurentului referitoare la calitatea procesuala a Ministerul Justitiei sub aspectul invocarii acestei exceptii nu pot fi retinute. Curtea constata ca in perioada pentru care a fost admisa exceptia(martie-noiembrie 2005),recurentul era judecator la Curtea de Apel B, iar ordonator principal de credite era tocmai paratul Ministerul Justitiei.
Pe de alta parte, prescriptia extinctiva este o exceptie de ordine publica, ce putea fi invocata de orice parte din proces si chiar de instanta din oficiu.
Curtea nu poate retine nici sustinerile recurentului in sensul ca ar fi intervenit o intrerupere a termenului de prescriptie prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, in conditiile art.16 al.1 lit.a, deoareceConsiliul Superior al Magistraturii a platit sporul de 50% incepand cu luna aprilie 2008, plata voluntara fiind pentru perioada ulterioara acestei date, fara a exista dovezi cu privire la plati voluntare pentru perioada anterioara. Prin aceasta, institutia respectiva a recunoscut dreptul la spor doar incepand cu luna aprilie 2008, fara a face o recunostere pentru perioadele anterioare, aspect care rezulta si din decizia nr.109/2008 a Presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.
Mai mult, pentru a avea efectul intreruptiv de prescriptie,recunoașterea dreptului trebuie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, deci a debitorului obligatiei din raportul juridic dedus judecatii. Dar, asa cum am mai aratat, in perioada martie-noiembrie 2005 debitorul obligatiei nu era Consiliul Superior al Magistraturii, care, in opinia recurentului, ar fi recunoscut dreptul, ci Ministerul Justitiei si Curtea de Apel B, in cadrul acesteia din urma recurentul avand calitatea de judecator.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea constata ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica sub aspectul admiterii exceptiei prescriptiei extinctive, urmand sa respinga recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.3436/24.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.4416/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,14.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:MC
Tehnored:
2 EX./29.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
