Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 565/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.565/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1189 din 14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamantul recurent și consilier juridic din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamantul recurent învederează instanței că renunță la judecata recursului. Totodată, depune și în scris cererea prin care solicită a se lua act de renunțarea sa la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1189/2007 a Tribunalului Alba.
Reprezentantului pârâtei intimate solicită a se lua act de renunțarea reclamantului la recurs.
Instanța, în considerarea cererii de renunțare la recurs, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba sub dosar civil nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE si PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL ALBA IULIA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâtului de ord.1 la virarea către pârâtul de ord.2, acesta din urmă cu obligația plății efective către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite cu titlul spor de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 1 noiembrie 2000 -1decembrie 2004 data pronunțării hotărârii judecătorești, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data 1 noiembrie 2000 până la data plății efective.
- obligarea pârâtului de ord.2 la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamantului.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a avut calitatea profesională de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA iar începând cu data de 12 ianuarie 1998 fost suspendat din funcție,suspendarea și-a încetat efectul la data de 30 octombrie 2006 când hotărârea prin care s-a pronunțat achitarea sa a rămas definitivă. Ca efect al achitării sale, i-au fost plătite toate drepturile salariale mai puțin sporul de pericol.
Având în vedere felul și complexitatea activității de mare risc social prestată, aceste responsabilități și competențe fiind recunoscute și consacrate expres de către legiuitor in mai multe acte normative cu caracter special si general pe care reclamantul le enumera în motivarea cererii, arătând că s-au stabilit inclusiv riscurile funcției.
Reclamantul invocă și prevederile art.40 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, care diferențiază în mod clar drepturile salariale procentuale acordate în mod diferențiat cu titlu de spor de periculozitate in cuantum de 10% din salariul de baza.
Prin întâmpinare pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât in perioada pentru care solicita aceste drepturi salariale a fost suspendat din funcție astfel că nu si-a desfășurat activitatea în condițiile care justificau acordarea sporului.
Paratul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba întrucât conform prevederilor art.8 din Decretul nr.92/1976 competenta pentru soluționarea plângerilor privind rectificările carnetului de munca revine Judecătoriei în a cărei rază teritoriala își are sediul unitatea respectiva precum si excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 1 noiembrie 2000- 9 iulie 2004,soluționate în ședința publica din 14.11.2007.
Paratul de ord.2 solicita respingerea acțiunii ca inadmisibila întrucât reclamantul a fost suspendat din funcție si neprestând activitate în condiții vătămătoare nu poate beneficia de acest spor.
Prin sentința civilă nr. 1189/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu nr. de mai sus a fost respinsă excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba raportat la capătul 2 de cerere.
De asemenea a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a avut calitatea profesionala de procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, funcție din care a fost suspendat la data de 12 ianuarie 1998 prin ordinul 49/C al Ministrului Justiției.
Acesta a solicitat sa-i fie achitate drepturi salariale constând în sporul de pericol de 15 % pentru perioada în care a fost suspendat din funcție, ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de achitare, respectiv Decizia nr.504/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție.
Potrivit art.7 din OUG nr.27/2006, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalul asimilat acestora, li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Alineatul 2 al textului menționat, prevede că acordarea sporului prevăzut la alin 1 se aprobă de către ordonatorul principal de credite, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii.
Din interpretarea dispozițiilor art.7 din OUG 27/2006, rezultă că se acordă sporul de 15% personalului menționat, care lucrează în aceste condiții, proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Prin Ordinul nr.910/C al Ministrului Justiției, emis la 30.03.2007, au fost stabilite în Anexa nr.1, locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Ordinul a fost emis ca urmare a constatărilor și concluziilor stabilite prin Buletinul de determinare prin expertizarea nr.26/2005 al Direcției de Sănătate Publică B - Biroul de medicină a muncii, înregistrat la Ministerul Justiției sub nr.53479/2005, care a avut în vedere existența nu numai a condițiilor de noxe ci și a altor factori de risc profesional, ceea ce conduce la concluzia că au fost analizate existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Prin urmare, pentru a justifica acordarea sporului menționat,reclamantul trebuia să desfășoare activitate permanenta în condițiile stipulate în prevederile menționate,acest spor nefiind un drept salarial fundamental,acordarea lui fiind condiționată de exercitarea profesiei în condițiile stabilite prin expertiză.
Drepturile salariale suplimentare, prevăzute de art.7 din OUG 27/2006 sunt acordate, in raport de locul de munca si timpul efectiv lucrat in condiții deosebite de munca,grele,vătămătoare sau periculoase.
În ce privesc reglementările Contractului Colectiv de Muncă la nivel național, acestea nu sunt aplicabile în speță, drepturile salariale ale magistraților fiind stabilite prin legea specială.
Așadar, instanța a apreciat că nu poate fi reținut un tratament diferențiat, injust raportat la alte categorii socio-profesionale cărora le sunt aplicabile dispozițiile art.40 din CCM sau normele prevăzute de Legea 53/2003, în condițiile în care OUG nr.27/2006 are caracter de lege specială, derogatorie de la dreptul comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive arată că nr.OUG 27/2006 nu-i este aplicabilă deoarece s-a pensionat la 01.12.2004. Îi sunt aplicabile, în schimb, dispozițiile art. 48 alin. 1 și 3 din Legea nr. 50/1996, art. 30 din nr.OUG 177/2002 și nr.OG 83/2000.
În mod eronat prima instanță a reținut că reglementările din contractele colective de muncă la nivel național nu ar fi aplicabile speței deoarece drepturile salariale ale magistraților sunt stabilite prin lege specială, fapt ce contravine art. 1 alin.2 din Codul Muncii și Legii nr. 130/1996.
Hotărârea primei instanțe, mai arată recurentul, încalcă prevederile art. 5, 52 alin. 2 și 155 din Codul Muncii și art. 63 alin.2 din Legea nr. 303/2004.
Din comunicările verbale a rezultat că pentru perioada 01.11.2000-01.12.2004 s-a plătit sporul de periculozitate fără a exista un ordin în acest sens.
La termenul din 14.05.2009, recurentul a învederat instanței să ia act că renunță la judecarea recursului.
Față de această împrejurare, în temeiul art. 246 din Codul d e procedură civilă, Curtea va lua act de renunțarea la judecarea recursului formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1189/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dos-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. C, 2 ex. 09.07.2009
Jud.fond- C,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
