Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 566
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 674 din 14 V 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimată, lipsă recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întîmpinare.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat depune împuternicire avocațială pentru intimată și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul apărătoarei intimatei.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Prima instanță a reținut în mod corect că tremenul de prescripție este de 3 ani potrivit art.283 al.2 din codul muncii. Fără cheltuieli.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 674/14 mai 2008 Tribunalul Iași respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în I,-, --3,. C,. 2,. 10, județul I, în contradictoriu cu pârâta "", cu sediul în I,-, județul I, având ca obiect acordarea grupei a II - a de muncă pentru perioada 04.07.1972 - 15.04.1984, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
În baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, ia act de renunțarea reclamantului la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâta "", având ca obiect plata drepturilor salariale aferente grupei a II - a de muncă.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "", având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la acordarea grupei a II - a de muncă pentru perioada 04.07.1972 - 15.04.1984, invocând prevederile pct. 184, anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990.
Potrivit art. 283 alin. 2 codul muncii, în toate celelalte situații decât cele prevăzute la alin. 1, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Or, în speță, reclamantul invocă prevederile Ordinului 50/1990 ca temei legal al acordării grupei a II -a de muncă. Acest Ordin a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 38/20 martie 1990. În consecință, având în vedere că prin Ordinul nr. 50/1990 s-au stabilit activitățile care se încadrează în grupa I sau a II - a de muncă, instanța reține că dreptul la acțiune al reclamantului, pentru perioadele anterioare emiterii Ordinului nr. 50/1990, s-a născut la momentul publicării acestui ordinului în Monitorul Oficial, respectiv la data de 20 martie 1990.
Având în vedere faptul că termenul de prescripție este de 3 ani potrivit art. 283 alin. 2 codul muncii, faptul că dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data de 20 martie 1990, precum și faptul că prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 20.02.2008, instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a respins cererea formulată de reclamantul în cu pârâta "", având ca obiect acordarea grupei a II - a de muncă pentru perioada 04.07.1972 - 15.04.1984, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
În baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâta "", având ca obiect plata drepturilor salariale aferente grupei a II - a de muncă.
De asemenea, instanța a disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "", având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că în mod greșit instanța a respins acțiunea pe excepția prescripției dreptului la acțiune, raportându-se la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 50/1990, republicat în anul 1995. Data la care trebuia să se raporteze instanța este cea a introducerii acțiunii, pentru că la acel moment a constatat că în documentele întocmite de pârâtă nu erau trecute mențiunile cu privire la grupa de muncă, ce era necesară pentru întocmirea dosarului de pensionare.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Nu s-au administrat probe suplimentare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Cererea recurentului reclamant, prin care solicită acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada 4.07.1972-15.04.1984, face parte, așa cum a reținut și prima instanță, din categoria cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, ce pot fi formulate, potrivit art. 283 alin. 2 codul muncii, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Instanța de fond a considerat că dreptul la acțiune al recurentului s-a născut la data de 20 martie 1990, data publicării în Monitorul Oficial a Ordinului nr. 50/1990 și că, raportat la data introducerii acțiunii, 13.03.2008, dreptul la acțiune este prescris.
Hotărârea primei instanțe, prin care acțiunea recurentului a fost respinsă ca prescrisă extinctiv, este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează instituția juridică a prescripției extinctive.
În absența unei dispoziții speciale care să reglementeze data la care se naște dreptul la acțiune, cum este, de exemplu, cea prevăzută de art. 283 alin. 1 lit. a și b codul muncii, care face trimitere la data comunicării deciziei, dreptul la acțiune se naște la data la care persoana interesată a cunoscut că dreptul subiectiv pretins a fost încălcat sau nerecunoscut.
Art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă, începând cu 18.03.1969, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării, făcându-se conform alin. 1, pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă.
Prin urmare, actul normativ, de la a cărui publicare s-a considerat că a început să curgă termenul de prescripție, stabilește obligația corelativă dreptului subiectiv al recurentului, de a i se acorda grupa de muncă pretinsă, această obligație revenind unității angajatoare.
În aceste condiții, dreptul la acțiune al recurentului s-a născut la data la care acesta a cunoscut că intimata nu i-a recunoscut dreptul de încadrare a activității, desfășurate în perioada 4.07.1972-15.04.1984, în grupa II de muncă, și nu la data publicării actului normativ.
Din probatoriul administrat, nu rezultă care este data la care recurentul s-a aflat în posesia carnetului de muncă, pentru a se stabili când a putut cunoaște conținutul înregistrărilor din carnetul de muncă, însă, data de 23.04.2008, data la care au fost depuse răspunsurile intimatei la interogatoriu, reprezintă o dată certă, când recurentul a cunoscut refuzul intimatei de a elibera o adeverință care să dovedească perioada de activitate pretins a fi desfășurată în grupa II de muncă.
Față de această dată, care este și data pronunțării hotărârii, este evident că dreptul la acțiune al recurentului reclamant nu era prescris extinctiv, așa încât, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin 2 și 5 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 cu referire la Decizia în interesul legii nr. XXI din 12 iunie 2006 pronunțată de, se va admite recursul, se va casa în parte sentința și se va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, cauza urmând să fie trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Se vor menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 674 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în parte.
Respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Trimite spre rejudecare capătul de cerere având ca obiect acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada 04.07.1972-15.04.1984, aceleiași instanțe.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Iași:,
-
17.10.2008
2 ex.-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
