Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 567/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 567/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile nr. 1216/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă domnul în calitate de consilier juridic în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, pentru pârâtul recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și intimatul reclamant, lipsă fiind pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, față de împrejurarea că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului pentru motivele detaliate în scris.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în scris în întâmpinarea depusă la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru termenul din 12.01.2009 și menținerea soluției primei instanțe care în mod corect a admis acțiunea.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile expuse în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să vireze Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, acesta cu obligația de a plăti reclamantului pentru perioada 1.01.1988 - 1.12.2004 cu titlu de prime sumele de bani în procentul prevăzut de lege din fondul de premiere constituit lunar de pârâți prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtului de ordinul 2, sume cu urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, cu obligarea la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a fost procuror, din anul 1993 funcționând ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Din data de 12.01.1998 a fost suspendat din funcție, măsura încetând în anul 2006 ca urmare a achitării sale. În anul 2004 reclamantul s-a pensionat. Pârâții i-au achitat o parte din drepturile datorate pe perioada suspendării, mai puțin aceste prime, fiind astfel nevoit să promoveze prezenta acțiune.
În drept sunt invocate prevederile art. 63 alin.2 din Legea nr. 303/2004, art. 52 alin. 2 Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministrul Public solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pe cale de excepția a invocat prescripția materială a dreptului la acțiune, invocând prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, excepție respinsă de instanță. Pe fondul cauzei a susținut că din examinarea prevederii legale cuprinse în art. 34 din Legea nr. 50/1996 reiese cu claritate că nu se stabilește în sarcina autorității publice pârâte o obligație, ci doar o posibilitate care se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile legii privind bugetul de stat.
Prin sentința civilă nr. 1216/2007 Tribunalul Albaa admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 3153 lei reprezentând fondul de premiere lunar de 2% pentru perioada 01.--1.12.2004, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație. Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost obligat să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul, procuror, a fost suspendat din funcție în perioada 12.01.1998-30.10.2006, iar începând cu data de 1.12.2004 a fost eliberat din funcție prin pensionare.
În perioada cât reclamantul a fost suspendat din funcție salarizarea magistraților a fost reglementată prin Legea nr. 50/1996 și OUG nr. 177/2002, ambele acte normative prevăzând posibilitatea acordării de prime prin constituirea unui fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de 2% asupra fondului de salarii, acest fond fiind constituit anual cu excepția anului 1999.
Faptul că reclamantul nu a participat direct la obținerea unor rezultate în activitate nu-i poate fi imputat în condițiile în care a fost suspendat din funcție și ulterior achitat în temeiul art. 10 lit.a Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a solicitat admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, pct. 4 și pct. 9 Cod procedură civilă și, rejudecând cauza, casarea sentinței în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, deoarece după pensionare, carnetul de muncă se înmânează titularului, astfel că recurentul nu are cum să mai efectueze aceste mențiuni. Pe de altă parte, competența de soluționare a plângerilor privind rectificările carnetului de muncă aparține judecătorie în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea.
Se susține apoi că în mod greșit instanța a admis acțiunea, deoarece potrivit art. 34 din Legea nr. 50/1996 se instituie în sarcina angajatorului o posibilitate și nu o obligație.
Nu există nici o siguranță că dacă reclamantul nu ar fi fost suspendat, ar fi primit aceste premii.
A treia critică vizează greșita disjungere a cererii de chemare în garanție, având în vedere că pârâtul recurent nu dispune de fonduri proprii, acestea fiind stabilite prin legea bugetului de stat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Nu se poate reține că prima instanță a pronunțat sentința cu încălcarea competenței altei instanțe.
Mai întâi că cel de-al doilea capăt referitor la efectuare mențiunilor în carnetul de muncă nu poate fi calificat ca o plângere prin care se tinde la rectificarea unor mențiuni în carnetul de muncă, deoarece drepturile pretinse prin această acțiune nu au fost menționate în carnetul de muncă pentru a putea vorbi de o rectificare. Pe de altă parte, fiind vorba de un capăt accesoriu, potrivit art. 17 Cod procedură civilă, acesta este de competența instanței competente să judece cererea principală, respectiv tribunalul - completul specializat în litigii de muncă.
Chiar dacă carnetul de muncă nu se mai află în posesia angajatorului, fiind predat reclamantului, deoarece aceste venituri sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, fostul angajator este dator cel puțin să emită o adeverință prin care să fie efectuate aceste mențiuni, dacă nu mai efectuează mențiunile corespunzătoare.
Prin urmare, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.3 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește greșita admitere a acțiunii, curtea reține că reclamantul, după ce a fost suspendat din funcție ca urmare a începerii urmăriri penale împotriva sa, a fost achitat de ÎCCJ, completul de 9 judecători, în temeiul art. 11 coroborat cu art. 10 lit. a Cod procedură penală, considerându-se că nu a săvârșit vreo faptă de natură penală ("fapta nu există").
Potrivit art. 63 alin.2 din Legea nr. 303/2004 dacă se dispune achitarea magistratului suspendat din funcție, acesta este repus în situația anterioară și i se plătesc toate drepturile bănești decare a fost lipsit pe perioada suspendării din funcție.
Prin acest text de lege s-a instituit o modalitate de reparare a prejudiciului cauza magistratului suspendat din funcție ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva sa și care ulterior își dovedește nevinovăția, având în vedere că pe perioada suspendării nu beneficiază de indemnizația de bază.
Față de prevederile legale menționate reclamantului trebuie să i se plătească toate drepturile bănești - legiuitorul nu folosește sintagma drepturi salariale - de care a fost lipsit, și cum la dosar s-a depus din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba - care pe perioada în discuție era ordonator secundar de credite - un document din care rezultă pe anii 1998-2004, cu excepția anului 1999, procurorii din cadrul Curții de APEL ALBA IULIA au beneficiat de fondul de premiere, în mod corect instanța de fond a considerat că reclamantului trebuie să i se plătească aceste drepturi, deoarece a fost lipsit de ele prin simplul fapt al suspendării din funcție.
Este adevărat că dispozițiile art. 34 din Legea nr. 50/1996 nu au instituit o obligativitate a acordării acestor premii, dar ținând cont că în cazul unității de parchet din care a făcut parte reclamantul această posibilitate s-a și concretizat, iar procurorii au beneficiat de aceste sume de bani, reclamantul este îndreptățit să beneficieze și el, la fel ca și orice al procuror aflat în funcție în perioada 1998-2004, cu excepția anului 1999, de sumele constituite din fondul de premiere.
Orice altă interpretare ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 63 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 și ar pune reclamantul într-o situație discriminatorie față de ceilalți colegi, deoarece dacă nu era suspendat din funcție ar fi beneficiat de aceste drepturi bănești.
În ceea ce privește disjungerea cererii de chemare în garanție se constată că aceasta este inadmisibilă în dreptul muncii, câtă vreme această ramură de drept vizează soluționarea unor conflicte de muncă ivite între salariat și angajator pe baza unui raport de muncă, chiar și atipic ca în cazul magistraților. Or, între recurent și chematul în garanței nu există astfel de raporturi de muncă, iar raporturile de drept administrativ derulate între instituțiile din litigiu exced acestui cadru legal, astfel că măsura disjungerii și trimiteri la instanța competentă este temeinică și legală.
Constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la speța dedusă judecății, sentința atacată fiind la adăpost de criticile aduse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea urmează a respinge recursul cu soluționarea căruia a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B împotriva sentinței civile 1216/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dos-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Tehnored. /10.06.2009, 2 ex.
Jud.fond:,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
