Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 568/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI CIVILĂ NR.568/
Ședința publică din 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, I,cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Adjud,str.-,nr.2-4,jud.V împotriva sentinței civile nr.167/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL VRANCEA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, I, și intimații-pârâți STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL VRANCEA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă;după care:
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, și având în vedere că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului declarat de reclamanții, I, înregistrat la Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.167/28.02.2008 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamanții:, I, în contradictoriu cu pârâții: Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Vrancea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A admis excepția invocată de pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A constatat că pârâții nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr.167/28.02.2008 reclamanții, I, in calitate personal auxiliar de specialitate in cadrul Judecatoriei Adjud, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galați, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să le plătească drepturile bănești aferente sporului confidențialitate de 15% începând cu luna august 2004, actualizate, și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
In motivarea cererii, reclamanții - în esență -ca alte categorii de funcționari publici, respectiv cei cuprinși in art 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, prin art 15 alin 1 din nr.OG 6/2007 si art 20 din Legea nr. 656/2002, beneficiază de un spor de confidențialitate, ceea ce creează o discriminare a lor în raport cu aceste categorii de funcționari publici care sunt beneficiari ai acestui spor.
Prin întâmpinare pârâtul Tribunalul Vranceaa solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată în condițiile în care dispozițiile legale care reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate ( nr.OG8/2006) nu prevăd acordarea unui spor de confidențialitate.
Paratul Ministerul Justiției a arătat prin întâmpinarea din data de 22.01.2008 ca nu se poate vorbi de discriminare, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OG 137/2000 pentru a se socoti ca discriminare modul de salarizare al reclamanților, cat timp drepturile invocate nu sunt recunoscute de lege acestora si cat timp nu este vorba de un comportament discriminatoriu.
Prin întâmpinarea formulata la data de 12.02.2008 paratul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat ca atât Ministerul Justiției cat si Ministerul Economiei și Finanțelor sunt ordonatori principali de credite, iar in conformitate cu disp. art 29 alin 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara anuala nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
de aceasta dispoziție legala a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, întrucât reclamanții nu au același statut ca si categoriile de persoane de care se considera discriminați si, drept urmare, nu se poate vorbi de existenta vreunei discriminări.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut:
Potrivit disp.art. 2 al.1 din nr.OG 137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 1 al.3 din același act normativ, "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol, privește persoanele aflate în situații comparabile".
In speță, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești constituie o categorie de salariați cu un statut propriu, aprobat prin Legea nr. 567/2004 și cu drepturi salariale stabilite prin Legea nr 8/2007, lege ce nu reglementează și dreptul la un spor de confidențialitate.
Reclamanții invocând discriminarea fac trimitere la alte categorii de funcționari publici care operează in cadrul activității lor cu informații clasificate si care beneficiază de un astfel de spor.
Situația nu este însă comparabilă, în accepțiunea disp.art. 1 alin.3 din nr.OG 137/2000, avându-se în vedere că aceste categorii de persoane au un statut diferit de cel al reclamanților, cu drepturi și obligații diferite si care au atribuții si responsabilități distincte.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 (Interzicerea discriminării) al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1996, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru a se produce o discriminare, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, fără o justificare obiectivă sau rezonabilă, împrejurare ce nu a fost dovedită în speță (Cazurile Eredin contra Suediei din 18 februarie 1991, Hoffman contra Austriei din 28 septembrie 1995 și Scalambrina contra Italiei din 22 octombrie 1996).
De altfel, Hotărârea nr. 232/29.08.2007 emisa de Național pentru Combatere a Discriminării a stabilit ca nu exista discriminare intre magistrații procurori care instrumentează cauze in cadrul cărora gestionează informații clasificate si alte categorii de persoane care gestionează astfel de informații.
Rezultă cu evidență împrejurarea ca discriminarea nu a fost reținuta pentru o categorie care instrumentează cauze în care se operează în mod direct cu informații clasificate, astfel încât o astfel de discriminare nu poate sa opereze cu privire la o categorie de persoane care nu desfășoară o astfel de activitate, ci doar au o obligație generala de a păstra secretul profesional.
Așa fiind, instanța a constatat că reclamanții nu constituie o categorie de persoane comparabilă cu categoria de funcționari publici indicata in cererea de chemare in judecata, situație în care nu poate fi reținută nici o discriminare.
Pentru aceste considerente, acțiunea este privită ca neîntemeiată,fiind respinsă ca atare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că într-adevăr este vorba de doi ordonatori principali de credite, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, iar în conformitate cu disp. art 29 alin 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Drept consecință, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și a constatat că acesta nu are calitate procesuala pasiva în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, I, considerând- nelegală.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a interpretat eronat disp. legale ce au fost invocate în susținerea acțiunii.
Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin încheierea de ședință din 23.06.2008 Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale, în baza disp.art.11 din nr.OUG75/20008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la spre competentă soluționare.
Prin decizia nr.174/91/08.01.2009 a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel Galați.
La Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată sub nr-.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de reclamanți cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
În cauză, la data de 16 decembrie 2008, s-a pronunțat decizia nr.46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă
În interpretarea și aplicarea unitară a disp.art.39 al.1 lit.d din Legea 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 al.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art.78 al.1 din Legea 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat ka indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
, potrivit art. 329 alin. 3 din Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 99 al.1 lit. din Legea nr. 303/2004, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești.
Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, apărările formulate de pârâtul Ministerul Justiției nu pot fi reținute ca întemeiate iar recursul promovat de reclamanți este fondat întrucât decizia s-a emis după data pronunțării hotărârii primei instanțe, devin incidente disp.art.305 Cod procedură civilă fiind vorba de înscrisuri noi.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții și instanța apreciază că este nefondat deoarece aceștia nu fac parte din personalul auxiliar de specialitate conf.art.3 alin.1 din Legea 567/2004 și în consecință Decizia nr.46/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu li se aplică.
Recurenții fac parte din personalul conex al instanțelor judecătorești îndeplinind funcțiile de aprod și șofer, conf.art.3 al.3 din Legea 567/2004.
Față de considerentele expuse mai sus urmează ca în baza disp.art.312 al.1,2 și 3 Cod procedură civilă să se respingă recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.167/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Se va admite recursul declarat de reclamanții, I, împotriva aceleiași sentințe.
Se va modifica în parte sentința civilă nr.167/28.02.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare se va admite în parte acțiunea.
Vor fi obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL VRANCEA să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 21.01.2005 și până la modificarea cadrului legal, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant.
Drepturile salariale vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
Va fi obligat pârâtul TRIBUNALUL VRANCEA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și,cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Adjud,--4, jud.V împotriva sentinței civile nr.167/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții, I, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Adjud,str.-,nr.2-4,jud.V împotriva sentinței civile nr.167/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.167/28.02.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL VRANCEA să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 21.01.2005 și până la modificarea cadrului legal, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant.
Drepturile salariale vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
Obligă pe pârâtul TRIBUNALUL VRANCEA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./03.06.2009
Tehnored./2 ex./ 04 Iunie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
