Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 571/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.571/
Ședința publică din 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta I - FILIALA G, cu sediul în-, -.47 împotriva sentinței civile nr.90/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant,cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta pârâtă I - FILIALA G- avocat cu delegație la dosar și intimatul - reclamant personal și reprezentat de avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentei-pârâte precizează că pentru acest termen trebuia să depună la dosar înscrisul în original solicitat de instanță la termenul anterior, însă precizează că nu a intrat în posesia acelui înscris în original motiv pentru care înțelege să nu se mai folosească de acest înscris.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită să se ia act că pentru acest termen s- prezentat în instanță cu acte originale pentru comparare de scripte, respectiv pașaportul intimatului-reclamant, depunând la dosar practică judiciară și alte înscrisuri.
Curtea, conform disp.art.182 al.2 Cod procedură civilă ia act că recurenta-pârâtă nu înțelege să se mai folosească de înscrisul depus la dosar la termenul anterior în copie, respectiv tabelul cu personalul prezent la muncă în Spania.
Întrebați fiind, reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei-pârâte susține pe scurt motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând în concluzie admiterea recursului așa cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat,considerând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică. Situația reținută de instanța de fond este următoarea:S-a dovedit că reclamantul a fost salariatul societății pârâte, s-a dovedit că pârâta era obligată să-i plătească reclamantului și drepturile salariale negociate în baza contractului de muncă,respectiv 600 lei/lună. În condițiile în care pârâta nu dovedit plata salariului din țară, în mod corect instanța de fond a obligat pârâta să-i achite reclamantului drepturile salariale aferente perioadei iunie-august 2008. Cu privire la diurnă neacordată pentru perioada iunie-august 2008 instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.Cu privire la garanția de 100 euro instanța de fond a considerat că este întemeiată cererea de restituire a acestei sume,întrucât din actul adițional nu rezultă că reclamantul și-ar fi asumat obligația dea suporta plata unor eventuale analize medicale impozite sau alte formalități,astfel că pârâta nu era îndreptățită să perceapă garanții suplimentare de la reclamant. Pentru toate aceste motive și având în vedere și susținerile din recurs solicită respingerea recursului ca fiind nelegal, și obligarea societății recurente la cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.90/19.01.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta I - Filiala și, pe cale de consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1800 lei reprezentând drepturi salariale neacordate pentru perioada iunie-august 2008, suma de 795 euro sau contravaloarea în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plății efective, reprezentând diurnă neacordată pentru perioada iunie-august 2008 și suma de 100 euro sau contravaloarea în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plății efective, reprezentând garanție reținută.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei "" la plata drepturilor salariale restante (795 euro sau c/v în lei la data plății; 1800 lei salariu pentru lunile iunie-august 2008 și 100 euro reținuți de pârâtă cu titlu de garanție).
În fapt a susținut că a fost angajat la "" I - Filiala G în baza contractului de muncă nr. 15313/22.04.2008. Începând cu data de 26.05.2008 a lucrat pentru angajator în Spania până la data de 13.08.2008. Conform contractului de muncă și actului adițional la contract, pe perioada în care a lucrat în Spania, angajatorul s-a obligat să-i plătească salariul din țară,precum și suma de 1350 euro la un program de 8 ore/zi, timp de 5 zile pe săptămână. În data de 13.08.2008 angajatorul l-a încunoștințat că raporturile de muncă au încetat. . în țară a verificat contul în care au fost virate drepturile salariale și a constatat că pârâta nu a virat salariul în lei pe care urma să-l încaseze,nu a virat c/v în euro pentru orele de muncă prestate în plus și mai mult a procedat la reținerea sumei de 100 euro în contul unor analize medicale și a altor formalități. Consideră că pârâta l-a prejudiciat,motiv pentru care a promovat prezenta cerere.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reclamantul nu a lucrat ore suplimentare peste programul normal de 8 ore/zi și nu a prestat activitate în zilele de sâmbătă și respectiv duminică. A susținut că și-a îndeplinit toate obligațiile pe care și le-a asumat față de angajatul său și nu are restanțe salariale față de acesta.
Cu privire la încetarea contractului de muncă a precizat că în urma unor reclamanții din partea beneficiarului spaniol, reclamantul s-a întors în țară.
La data de 29.10.2008 pârâta a depus la dosar o situație privind plata drepturilor salariale acordate reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului a constatat că acțiunea este fondată, pentru următoarele motive:
Cu contractul de muncă nr. 15313/2008 reclamantul a dovedit că a fost salariatul pârâtei. Prin actul adițional la contractul de muncă și prin angajamentul de
confidențialitate părțile au fost de acord cu modificarea locului muncii, respectiv în Spania, contra unei indemnizații de deplasare de 1350 euro/la 8 ore/zi.
Din situația plăților depuse la dosar în apărare de către pârâtă rezultă că reclamantul a lucrat și încasat următoarele sume:
- în luna iunie 2008 pentru 168 ore a primit 1658,13 euro;
- în luna iulie pentru 184 ore a primit 1934 euro;
- în luna august pentru 56 ore lucrate a primit 774 euro.
La un program de lucru de 8 ore/zi, 40 ore pe săptămână și respectiv 160 ore pe lună rezultă că reclamantul a lucrat peste programul normal deoarece a încasat o indemnizație mai mare decât cea convenită de părți. Astfel în luna iunie a încasat cu 308,13 euro mai mult, echivalentul a 38 ore la 8 euro pe lună. În luna iulie a încasat cu 584 euro mai mult, echivalentul a 73 ore lucrate în plus, iar în luna august dacă ar fi lucrat 8 zile la un program de 8 ore ar fi trebuit să încaseze 512 euro. A fost plătit cu 774 euro, echivalentul a 32 ore lucrate în plus.
Ca urmare, prin aceste plăți pârâta recunoaște efectuarea unor ore suplimentare deși prin întâmpinare a negat situația de fapt invocată, situație care conduce la concluzia că are o conduită oscilantă și nesinceră.
În cauză nu se poate stabili cu certitudine perioada în care au fost prestate aceste ore suplimentare (peste programul de 8 ore, în zilele de sâmbătă sau duminică ).
În consecință, ținând cont de faptul că reclamantul este parte subordonată în contract, se vor avea în vedere susținerile acestuia care au suport în recunoașterea pârâtei efectuată prin plată dar și în situația constată din actele dosarului( la o medie de 9.2 euro pe/oră suplimentară reclamantul ar fi fost îndreptățit la sume mai mari decât cele pretinse prin prezenta cerere).
S-a reținut că în Spania reclamantul a efectuat ore peste program dar nu a fost plătit de angajator în conformitate cu clauzele negociate la data semnării actului adițional și cu disp. art. 117 și 119 alin. 2 Codul muncii.
Raporturile dintre părți sunt prevăzute de art.43 și următoarele Codul muncii și ca urmare, pârâta era obligată să plătească reclamantului și drepturile salariale negociate în baza contractului de muncă, 600 lei lunar. În condițiile în care pârâta nu a dovedit plata salariului din țară, față de prevederile art.40 alin.2 lit.c Codul munciio va obliga să achite reclamantului și suma de 1800 lei (salariul aferent lunilor iunie-august 2008).
Din actul adițional la contract nu rezultă că reclamantul și-ar fi asumat obligația de a suporta plata unor eventuale analize medicale, impozite sau alte formalități. Ca urmare pârâta nu era îndreptățită să perceapă garanții suplimentare de la reclamant.
Cum acesta a dovedit că a depus la dispoziția pârâtei o garanție de 100 euro la data de 07.04.2008, cererea sa de restituire a acestei sume este întemeiată.
Pârâta în calitate de parte căzută în pretenții are obligația să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamant cu susținerea procesului. Ca urmare potrivit art.274 Cod procedură civilă a fost obligată la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta I -Filiala G considerând-o nelegală.
În motivarea recursului se arată că dacă reclamantul ar fi lucrat ore suplimentare acestea s-ar fi raportat la salariul în lei primit în țară și în nici un caz nu se raportează la diurna care a fost stabilită de părți reprezentând voința acestora.
Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate sunt sume brute din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile la fondurile speciale.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.3041 Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.44 din Codul muncii, delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile și se poate prelungi cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile. Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Astfel, conf. actului adițional la contractul individual de muncă și angajamentului de confidențialitate, părțile au fost de acord cu modificarea locului de muncă, respectiv în Spania, contra unei indemnizații de deplasare de 1350 Euro /la 8 ore/zi.
Din situația plăților depuse la dosar de către recurentă rezultă că intimatul a încasat în luna iunie 2008 pentru 168 ore, diurnă de 1658,13 Euro, în luna iulie 2008 pentru 184 ore, diurnă de 1934 Euro și în luna august pentru 56 ore, diurnă de 774 Euro.
Deși în considerentele hotărârii prima instanță a reținut că în Spania reclamantul a prestat ore peste program dar nu a fost plătit de angajator în conf.cu clauzele negociate la data semnării actului adițional și cu disp.art.117 și 119 al.1 Codul muncii, totuși în dispozitivul sentinței menționate instanța obligă pe pârât la plata diurnei în cuantum de 795 Euro în loc de plata orelor suplimentare.
Este contradictorie motivarea și sub aspectul că, deși instanța arată inițial că reclamantul a încasat diurnă într-un cuantum mai mare decât cel negociat prin actul adițional la contractul individual de muncă în sumă de 1350 Euro,totuși aceasta a acordat o diferență de 750 Euro fără să motiveze în nici un fel.
Instanța face confuzie între diurnă și plata orelor suplimentare care au naturi juridice diferite.
Astfel, diurna acordată salariaților trimiși în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar acordată și stabilită în conf.cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sau a prev. HG518/1995 cu modificările și completările ulterioare,aceasta are rolul de a acoperi cheltuielile de hrană și a costului transportului în interiorul localității în care își desfășoară activitatea salariatul,indemnizație zilnică în valută.
Or, plata orelor suplimentare reprezintă contraprestația muncii pentru munca îndeplinită de salariat peste programul normal de lucru (art.117 - 119 Codul muncii ).
Din probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc că recurenta și-a respectat obligația asumată de a achita intimatului drepturile de diurnă la nivelul negociat din actul adițional la contractul individual de muncă, contrar susținerilor primei instanțe.
În ceea ce privește precizarea în dispozitiv că sumele cordate sunt brute, Curtea reține că în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar contribuțiile urmează să fie efectuate chiar de către recurenta-angajatoare, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă brută, aceasta fiind o problemă de executare.
Față de considerentele expuse mai sus, se va admite recursul declarat de pârâta I - Filiala G în baza disp. art. 312 al. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, se va modifica în parte sentința civilă nr.90/19.01.2009 a Tribunalului Galați în sensul că va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 18000 lei brut reprezentând salarii pentru perioada iunie-august 2008 și suma de 100 Euro reprezentând garanție reținută.
Se va înlătura mențiunea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 795 Euro reprezentând diurnă neacordată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta I - FILIALA G, cu sediul în-, -.47 împotriva sentinței civile nr.90/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.90/19.01.2009 a Tribunalului Galați în sensul că:
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 18000 lei brut reprezentând salarii pentru perioada iunie-august 2008 și suma de 100 Euro reprezentând garanție reținută.
Înlătură mențiunea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 795 Euro reprezentând diurnă neacordată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./05.06.2009
Tehnored./2 ex./ 09 Iunie 2009
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
