Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 580/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 580/2009
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 249/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, și. Întrucât judecătorul, s-a abținut pe motiv că a formulat apărări în calitate de reprezentant al Curții de Apel Alba Iulia incidentul procedural va fi soluționat de judecătorul de permanență imediat următor . Completul astfel constituit din judecătorii, și a păstrat cauza spre soluționare.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin cererea înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL ALBA, solicitând:
- obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite cu titlu de primă de vacanță, aferente perioadei ianuarie 2003-mai 2005, actualizate cu indicele de inflație;
În motivarea cererii sale reclamantul arată că a avut calitatea de magistrat la Curtea de Apel Alba Iulia.
Potrivit art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG 83/2000, magistrații au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Începând cu anul 2001, prin legile succesive privind bugetul de stat, plata acestor drepturi a fost suspendată. În mod greșit, arată reclamantul în continuare, pârâții nu au procedat la acordarea drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță întrucât perioada suspendării a avut efect până la sfârșitul anului 2005, iar după data de 31.12.2005, aceste drepturi trebuiau acordate.
Prin legile anuale ale bugetului de stat a fost suspendată plata efectivă a sumelor de bani cuvenite, dreptul salariaților la prima de vacanță continuând să existe.
Ministerul Justiției prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând că, prin Decizia XXIII/12.12.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art. 41 din Legea nr.50/1996.
La 01.01.2003 când a intrat în vigoare OUG 177/200, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41 alin.1 din Legea 50/1996 referitoare la prima de vacanță. Deci acest drept al magistraților și al celorlalte categorii de personal salariate în baza Legii nr. 50/1996, a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 1 ianuarie 2003.
Pârâta, Curtea de Apel Alba Iulia, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că în litigiile având ca obiect plata drepturilor salariale are calitate procesuală pasivă doar Ministerul Justiției. Pârâta mai arată că nu are calitate de angajator al reclamantului și nu are nici o atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale judecătorilor.
Prin sentința civilă nr.249/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a drepturilor bănești cuvenite pe perioada ianuarie 2003-mai 2005, cu titlu primă de vacanță, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material până la data plății efective.
S-a respins acțiunea formulată de reclamant față de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia că este întemeiată pe considerentul că responsabilitatea și competența în ce privește plata drepturilor de natură salarială revine în exclusivitate Ministerului Justiției în calitate de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei s-a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată deoarece, drepturile salariale așa cum au fost ele expres prevăzute de lege, nu pot face obiectul limitării sau neplății acestora, iar Decizia nr. XXIII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite are forță obligatorie doar pentru perioada supusă cercetării judecătorești, respectiv 2001-2002 și ca atare nu poate fi extinsă la perioada în discuție 2003-2005.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 80 din legea nr. 168/1999, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, invocând motivul de nelegalitate prev. de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, arătând că instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata primei de concediu pentru anii 2003-2005 față de reclamant, interpretând în mod eronat dispozițiile J și neluând în considerare faptul că nu există un temei legal pentru acordarea acestor drepturi.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este fondat.
Perioada în care exista dreptul la primă de concediu acordat magistraților în temeiul art.41/1 alin.1 din legea nr. 50/1996 a fost stabilită, cu forță obligatorie prin Decizia nr. XXIII pronunțată de J- Secțiile Unite, în dosar nr. 31/2005, în soluționarea recursului în interesul legii, declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Prin această decizie instanța superioară a statuat că "în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv la o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
În considerentele acestei decizii se reține că " la data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41 alin. 1 din legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizat în baza acestei legii, la o primă pentru perioada concediului de odihnă". În raport de această situație, dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal, salarizat în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2003. S-a mai arătat totodată că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul subiectiv și că " a considera altfel, înseamnă să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării acestui text și după abrogarea lui, ceea ce este de neconceput și inadmisibil".
Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin OG nr. 83/2000.
Față de cele de mai sus, în speță, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste începând cu data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare G nr. 177/2002 de abrogare implicită a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dată prin decizia sus menționata este relevantă și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și pentru perioada ulterioară acesteia.
În același sens, este de reținut că prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale ulterior Legii nr. 50/1996, nu s-a mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrații, abia prin legea nr.45/60.03.2007 publicată în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor acest drept a fost reglementat din nou.
Deci, pentru a beneficia atât de protecția legii interne cât și de cea a normelor europene invocate de reclamanți, un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada 2005 - 2006- nu putem vorbi nici de un tratament diferențiat în sensul dispozițiilor nr.OUG 137/2000.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".
Față de cele ce preced, curtea urmează a admite ca fondat, potrivit art. 312 alin.1 cod procedură civilă coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 81 din Legea nr. 168/1999, recursul cu care a fost investită de către pârât; va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.249/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18.05.2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored./ 28.05.2009
Jud. fond.
Romania
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
INCHEIERE NR.154/R/CC/2009
Ședința camerei de consiliu din 18 mai 2009
Președinte - - - judecător
- - - președinte secție
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea cererii de abținere formulată de judecătorul în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, privind recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 249/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea depusă la dosar de către judecătorul, s-a solicitat a i se încuviința abținerea de la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr-.
In motivarea cererii judecătorul, a arătat că a formulat apărări în cauză în calitate de reprezentant al Curții de Apel Alba Iulia.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele;
Potrivit dispozițiilor art.24 cod pr. civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale.
În numele legii
DISPUNE
Admite cererea de abținere formulată de judecătorul în dosarul civil nr-.
Pronunțată în ședință publică din 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Minuta deciziei civile Nr. 580/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.249/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18.05.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
Pentru conformitate,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Monica Maria
