Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5987/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 1793/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5987/
Ședința Publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Guranda Georgeta
GREFIER - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, recurenții-reclamanți, G, și de către recurentul-pârât Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 919 din 28.05.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.673/C/2008) în contradictoriu cu intimații-pârâți Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Apărării - având ca obiect "drepturi bănești - spor 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât Ministerul Apărării prin consilier juridic d-nul cu delegație atașată la fila 91 dosar recurs, lipsind recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, recurenții-reclamanți, G, recurentul-pârât Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și intimații-pârâți Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, pune în discuția părții intimate prezente, excepția tardivității formulării recursului de către recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic, având cuvântul, arată că lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței.
Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic, având cuvântul, arată că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pretențiile reclamanților, întrucât aceștia nu se află în raport de serviciu cu instituția intimată, fiind angajați ai, în acest sens invocând dispozițiile art. 4 alin.(3) din Ordonanța nr.2/2003. Pe cale de consecință solicită scoaterea din prezenta cauză a intimatului-pârât Ministerul Apărării Naționale.
Cu privire la recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale, prin consilier juridic, arată că lasă soluționarea acestora la aprecierea instanței.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului de către recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice cât și pe fond în ceea ce privește recursurile declarate de către recurenții-reclamanți persoane fizice, respectiv de către recurenții-pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 919/28.05.2008, Tribunalul Călărași -Secția Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții,
,.
A,.
,
A,
,
,
, G, și, împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPTIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APELBACĂU,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL APĂRĂRII și chematul
garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR; a obligat pârâții, în solidar, să plătească fiecărui reclamant, drepturile bănești, reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%.calculat la salariul de bază brut lunar începând cu luna octombrie 2004 și în continuare până la abrogarea dispoziției legale care a instituit acest spor sau pierderea calității de magistrat, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație; a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate prin sentința pronunțată; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Lg. nr. 50/1996 R, " Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Ulterior prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele a fost abrogat și art. 47 din Lg. nr. 50/1996.
Potrivit art. 1 Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Caracterizat în mod indubitabil într-o valoare economică, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind "un bun" în sensul practicii, așa cum rezultă și din hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
În concluzie dreptul de proprietate invocat de reclamanți se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească) deci un bun în sensul primei fraze a art. 1.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsite de ele în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu era necesară într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, în baza art. 20 alin 2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
În concluzie prin abrogarea art. 47 din Lg. nr. 50/1996 a fost încălcat dreptul reclamanților la bun, acesta constând în contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Instanța a reținut și faptul că, la data stabiliri acestui drept, în baza art. 47 din Lg. nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în UE, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condițiile de calitate și eficiență sporite.
În situația actuală, când sistemul legislativ este stufos și uneori contradictoriu, iar condițiile de muncă sunt neadecvate, creșterea celor doi factori de risc este evidentă.
La cele de mai sus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care formulează împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților.
Acțiunea reclamanților este întemeiată și prin prisma dispozițiilor Deciziei nr.XXI din 10 martie 2008 înaltei Curții de Casației și Justiției, raportate la cele ale art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, problema de drept dedusă judecății fiind dezlegată de instanța supremă în favoarea reclamanților.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților este pe deplin justificată admițând-o ca atare.
A obligat pârâții în solidar să plătească fiecărui reclamant, drepturile bănești, reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu luna octombrie 2004 și în continuare până la abrogarea dispoziției legale care a instituit acest spor sau pierderea calității de magistrat, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
A obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate prin prezenta hotărâre.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să efectueze mențiunile în carnetele de muncă motivat de faptul că aceasta este obligația legală a angajatorului potrivit Decretului nr. 92/1976.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției, arătând că hotărârea este nelegală deoarece a fost pronunțată în contradictoriu cu reclamantul care nu are legitimitate procesuală pasivă în cauză, pentru următoarele considerente:
otrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă, precum și literaturii de specialitate, pentru ca o persoană fizică sau juridică să dobândească calitatea de parte în procesul civil, trebuie să îndeplinească următoarele condiții: capacitatea procesuală-calitatea procesuală, afirmarea unui drept și justificarea unui interes.
Cu privire la calitatea procesuală a unei persoane de a participa la procesul civil, aceasta presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa - ca parte - în procesul civil.
În acest sens, prin noțiunea de calitate juridică procesuală se înțelege atât îndreptarea unei persoane de a reclama în justiție, cât și obligația unei alte persoane de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa. Aceasta din urmă constituie calitatea procesuală pasivă.
Astfel legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție, precum și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin actul de investire al instanței.
Ori, față de pretențiile intimaților-reclamanți, Ministerul Justiției nu are nici obligație, reclamanții având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv Ministerului Public care, potrivit art.62 alin.(1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară își exercită atribuțiile în temeiul legii și este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași text, " Parchetele sunt independente în relațiile cu instanțele judecătorești, precum și cu celelalte autorități publice."
Totodată, potrivit art. 70 alin.(1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Publi c". Potrivit alin.(4) al aceluiași text, " Procurorul general al Parchetului de pe lângă C de Casație și Justiție este ordonator principal de credite".
Astfel cum rezultă din cuprinsul de chemare în judecată formulată de reclamanți, aceștia își desfășoară activitatea la Direcția Națională Anticorupție.
Potrivit art. 80 alin. 3 din Legea nr. 304/204 privind organizarea judiciară Parchetul Național Anticorupție are personalitate juridică și sediul în municipiul B".
De asemenea, art. 82 alin. 3 al legii de organizare judiciară prevede că Procurorul general al Parchetului Național Anticorupție este ordonator principal de credite".
Prin nr.OUG43/2002 cu modificările și completările ulterioare s-a prevăzut la art. 1 că " Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă nalta C de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție".
Astfel,.A a devenit prin reorganizare o structură de sine stătătoare, cu ersonalitate p. juridică, fiind condusă de un procuror șef.
Potrivit art. 4 alin 3 din G nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, "Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ordonator principal de credite".
Art. 26 din Legea nr.508/2004 prevede că dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Național al Magistraturii se aplică în mod corespunzător și procurorilor din cadrul
Cât privește salarizarea și alte drepturi ale magistraților, inclusiv ai celor din cadrul acestor structuri, acestea sunt reglementate de nr.OUG 27/2006.
Calea de atac a recursului a fost exercitată de către reclamanți, criticand soluției de respingere a capătului de cerere având ca obiect înscrierea sporului de 50% în carnetele de muncă ale acestora pentru următoarele considerente:
Fiind o obligație legală a angajatorului, nu ar exista nici un temei legal în a respinge o atare solicitare, mai cu seamă în condițiile în care această cerere este una secundară, pendinte principale, de obligare a pârâților la plata sporului de 50%, cerere admisă de instanța de fond.
Mai mult, deși o obligație legală, odată respinsă prin dispozitivul sentinței civile recurate cererea de înscriere a mențiunilor în cartea de muncă a reclamanților, angajatorul se poate prevala de acest fapt și poate refuza o înscrierea n cartea de muncă, cu motivarea respectării sentinței civile sus-amintite, întrucât prin decizia cuprinsă în dispozitiv se chiar considerentele avute în vedere de instantă în momentul luării unei atare hotărâri.
Invocarea unei relative necompetențe materiale a tribunalului în soluționarea unei atare cereri, legată de faptul că Decretul 92/1976 acordă competența de soluționare judecătoriei în acest tip de speță nu poate fi reținută, atât timp cât înscrierea mențiunilor în cartea de muncă reprezintă o cerere accesorie, secundară principale, aceea de acordarea a sporului de risc și suprasolicitare neuro-psihică care, la data soluționării cauzei (până la intrarea în vigoare a OUG 75/2008) era un litigiu de muncă de competența completelor speciale constituite în cadrul tribunalelor.
Cunoscut fiind principiul de drept "cine poate mai puțin, poate și mai mult", consideră că Tribunalul Călărașia fost competent material a se pronunța pe un temenea capăt de cerere și, având în vedere obligația legală instituită de Decretul 92/1976, ar fi trebuit în consecință ca instanța de fond să admită solicitarea reclamantilor de înscriere a mențiunilor în cartea de muncă.
Ministerul-Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat de asemenea recurs în cauză, criticând hotararea primei instanțe pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor, precum și pentru faptul achitării cu indicele de inflație a sumelor de bani cuvenite reclamanților, începând cu luna octombrie 2004. În dezvoltarea motivelor de recurs sus-menționate, recurentul a arătat următoarele:
In ceea ce privește solicitarea intimaților-reclamanți de a le fi recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% și de a le fi plătite sumele reprezentând acest spor și pe viitor, a apreciat recurentul ă acestei cereri nu i se putea da curs de către instanța de fond, întrucât acest fapt înseamnă că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente și care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă - ordinele, ordonanțele și hotărârile de guvern - trebuie să fie adoptate, în cele din urmă, printr-o lege de către Parlament.
Referitor la actualizarea sumelor solicitate cit indicele de inflație, deoarece capătul de cerere principal nu este întemeiat, apreciază recurentul că nu se justifică nici reactualizarea sumelor pretinse.
Astfel, fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor reprezentând actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație, astfel acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând - indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată n acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială ".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole u destinație precisă și limitată ", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la: capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare miale aprobate.
Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat.
Din aceste motive, apreciază recurentul că obligarea pârâților la plata sumelor ce ar putea fi acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are Ia dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Împotriva sentinței civile nr.919/2008 a Tribunalului Călărașia declarat frecurs și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, arătând că, în mod nelegal prima instanță a obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale acordate reclamanților.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Ministerul Finanțelor Publice a arătat următoarele:
n temeiul dispozițiilor art.3 lit.A,pct.2 din nr.386/2007, cu privire organizarea si funcționarea,acesta are printre atribuții: "elaborarea proiectului bugetului de stat, precum si raportul asupra proiectului bugetului de stat,precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare."
Deci aceasta instituție nu are printre atribuții si obligația alocării de sume necesare efectuării plaților de natura celor solicitate,ci doar atribuții in derularea procesului legislativ,prin întocmirea proiectului de lege,pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, calitate pe care o are Parchetul de pe langa Înalta Curte de Casație si Justiție.
Având in vedere obiectul acțiunii,se poate constata ca MEF nu poate avea calitate de subiect pasiv al acestui raport juridic,dedus judecații,motiv pentru care nu se justifica îndreptățirea de a sta in judecata intr-un astfel de proces având ca obiect pretenții salariale,izvorâte dintr-un contract de munca.
In ceea ce privește obligarea MEF de a aloca fondurile necesare platii sporurilor solicitate de intimatii-reclamanti,invederează instanței ca in considerentele sentinței recurate nu se precizează care sunt argumentele legale ce susțin acest punct de vedere exprimat in dispozitivul sentinței recurate.
Calitatea da parat intr-o astfel de speța ce are ca obiect drepturi salariale nu poate reveni decât angajatorului cu care intimatii-reclamanti au incheiat raporturi de munca, Ministerul Economiei si Finanțelor nefiind parte a acestui raport juridic, si, ca atare, calitatea procesuala pasiva a acestui minister nu se justifica.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, verificând data hotărârii recurate și data depunerii la Oficiul Poștal a de recurs, față de disp. art.104 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul a fost depus cu depășirea termenului de recurs de 10 zile de la comunicarea hotărârii, motiv pentru care va admite excepția tardivității și va respinge recursul ca atare.
În ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Justiției, instanța apreciază că este fondat, având în vedere că recurentul Ministerul Justiției nu are calitatea de ordonator de credite față de reclamanți, care sunt procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție si nici nu se află în raporturi de muncă cu reclamanții, pe cale de consecință, neavând legitimitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Referitor la recursul promovat de reclamanți cu privire la respingerea capătului de cerere având ca obiect înscrierea în carnetul de muncă al petenților a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale îl apreciază ca fiind fondat, în mod greșit prima instanță dând o soluție de respingere pe considerentul că înscrierea în carnetul de muncă reprezintă o obligație a angajatorului. Curtea consideră că, față de dispozițiile Decretului nr.92/1976, instanța de fond trebuia să dispună înscrierea drepturilor salariale recunoscute reclamanților prin hotărârea recurată, fiind pe deplin competentă în acest sens.
În ceea ce privește recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea îl apreciază ca nefondat, deoarece față de dispozițiile legale aplicabile în cauză, art.47 din Legea nr.590/1996, și cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.21/2008 pronunțată într-un recurs în interesul legii, reclamanții, în calitate de magistrați sunt îndreptățiți la plata acestui spor și pentru viitor până la o eventuală modificare legislativă sau până la încetarea calității de magistrat.
Nu se poate pune problema unei depășiri a atribuțiilor judiciare conferite instanțelor judecătorești, deoarece prima instanță, obligând pârâții să plătească sporul de 50% și pentru viitor nu a creat o nouă dispoziție legală ci doar a făcut aplicarea textelor legale existente, așa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia pronunțată în recursul în interesul legii.
Cu privire la actualizarea cu rata inflației a drepturilor bănești recunoscute reclamanților, Curtea apreciază critica recurentului ca nefondată, răspunderea angajatorului pentru neplata drepturilor salariale fiind o răspundere contractuală, guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului (previzibil), iar actualizarea cu indicele de inflație dispusă de instanța de fond, se înscrie în limitele acestei răspunderi a angajatorului. Scopul actualizării în raport de rata inflației este de a asigura reclamanților aceeași putere de cumpărare pe care ar fi avut-o dacă drepturile salariale li s-ar fi plătit în mod normal.
Pentru toate aceste considerente, față de prevederile art.312 Cod procedură civilă, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale va admite excepția tardivității și va respinge ca atare recursul Ministerului Finanțelor Publice, va respinge ca nefondat recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și va admite recursul formulat de Ministerul Justiției și de reclamanți și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, acțiunea urmând a fi respinsă față de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, și va obliga pârâții care au calitatea de angajator să facă înscrierile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.919/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și MINISTERUL APĂRĂRII.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MINISTERULUI JUSTITIEI SI LIBERTATILOR
Respinge ca atare acțiunea formulată împotriva MINISTERULUI JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Respinge ca nefondat recursul MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva aceleiași sentințe.
Admite recursul declarat de reclamanții-procurori,
,.
A,.
,
A,
,
,
, G, și împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâții ce au calitate de angajatori să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red:
Dact.:
2 ex./3.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Petre Magdalena, Guranda Georgeta
