Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6019/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6019
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
***************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2009, privind recursul declarat de reclamanții, G, G, a, C, -, (), -, -, împotriva sentinței civile nr.142/24.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D, Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Dolj, Tribunalul O l t, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul București, Tribunalul Covasna, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Constanța, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mureș, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de APEL CRAIOVA, Curtea de Apel Constanța, având ca obiect, drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.10.2009 când s-a amânat pronunțarea la 28.10.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ, a amânat pronunțarea cauzei la data de 04.11.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 142/24.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a espins acțiunea formulată de reclamanțiiB., G, G, a, C, -, (), -, -, împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D, Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Dolj, Tribunalul O l t, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul București, Tribunalul Covasna, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Constanța, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mureș, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de APEL CRAIOVA, Curtea de Apel Constanța.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea OG 137/2000, rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative folosindu-se sintagma" exercitarea următoarelor drepturi-art.1 al.2, exercitarea drepturilor renunțate-art. 1 al. 3, restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute prin lege-art. 2 al. 1, comportament discriminatoriu, persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliu în termen de 1 an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să i-a cunoștință de săvârșirea ei.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale, în mod diferit față de alte categorii, or nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul dev edere al discriminării depășind cadrul legal reglementat prin OG 137/2000.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispoz. art.16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești, cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-au arătat, în esență, următoarele:
Prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții se consideră în mod evident și grav discriminați, în condițiile în care obligația de confidențialitate există și în sarcina reclamanților.
Nu există nici o justificare pentru excluderea acestei categorii profesionale deoarece criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același.
Referitor la petitul cererii privind actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, recurenții fac trimitere la prevederile art. 1082, art. 1084 cod. civ. și art. 161 alin. 4 Codul Muncii.
Totodată, în temeiul art. 40 alin. 2 Codul Muncii, se impune efectuarea, de către pârâta Curtea de APEL CRAIOVA, a mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În final, s-a susținut că Ministerul Economiei Finanțelor are calitate procesuală pasivă, invocându-se, în acest sens, dispozițiile art. 1.9 din Legea nr. 500/2002, art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, art. 1, art. 2 și art. 29 din OG nr. 137/2000, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitării profesiei, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art. 5 și 6 din Codul Muncii.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat, urmând a-l admite, pentreu următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 46/2008 pronunțată în recursul în interesul legii, ICCJ a constatat urmatoarele aspecte.
Magistrații constituie o categorie specială de personal care își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis. Este un raport juridic care are la bază un acord de voință, un contract nenumit, de drept public, încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președinte României și de Consiliul superior al Magistraturii.
Ulterior numirii, părți în raporturile de muncă ale magistraților sunt, în puterea legii, ca exponenți ai puterii judecătorești a statului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe și parchete de pe lângă acestea.
Drepturile și obligațiile acestor categorii de personal sunt reglementate de Legea nr. 303/2004, Legea nr. 317/2004 și Legea nr. 304/ 2004.
În ceea ce privește drepturile și obligațiile personalului auxiliar de specialitate, acestea sunt reglementate de Legea nr. 567/2004.
Ceea ce este comun magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, în ceea ce privește problema pusă în discuție de recursul în interesul legii, este faptul că atribuțiile și responsabilitățile fiecărui post, condițiile de muncă cât și cuantumul indemnizațiilor/salariilor nu pot fi negociate în mod individual, deoarece ele sunt stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de.
Magistrații, în temeiul art. 16 alin. 1 din Codul d eontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 144/2005 a, publicată în Monitorul Oficial nr. 382/6 mai 2005, magistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. Nerspectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 republicată.
În același timp, art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul d eotologic al persoalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hot. nr. 145/2005 a, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare au asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Făcându-se trimitere la dispozițiile art. 3 din OG nr. 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, la art 15 din OG nr. 6/2007, la art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000, art. 15 din OG nr. 64/2006, art. 13 din OG. nr. 57/2000, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 13 din OUG nr. 123/2003 și art. 13 din OG nr. 10/2007, s-a constatat că spor de confidențialitate primește tot personalul din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informații clasificate din clasa secretelorde stat și secrete de serviciu și pentru care, prin acte normative specifice se prevede acordarea acestui spor.
Sporul de confidențialitate nu era prevăzut printre sporurile ce se acordau magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate de Legea nr. 50/2006 modificată și nici prin alte acte normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției cât și salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Invocându-se dispozițiile OG nr. 137/2000 modificată și completată de Legea nr. 324/2006 ce a transpus în dreptul intern prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasuală sau etnică și prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă s-a concluzionat de către Înalta Curte de Casție și Justiție că este justificată acordarea unui anumit spor tuturor salariaților care lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acestui spor, astfel că sporul de confidențialitate trebvuie acordat tuturor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului.
În consecință, judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în spoul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, conform dispozițiilor art. 329, alin. 3 din Codul d e procedură civilă, pentru instanță
În acest context, nu se poate susține că dispozițiile art. 2 și 11 din OG nr. 137/2000 sunt interpretate în sensul că se dă în căderea instanței de judecată atribuția de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanațe - aspect reținut ca fiind neconstituțional prin Decizia nr. 821/3 iulie 2008.
Referitor ladata de la care se acordă sporul solicitat, Curtea reține următoarele:
După cum rezultă din tabelul depus la filele nr. 10 - 12 din dosarul de recurs, reclamanții sunt fie personal auxiliar (grefier), fie personal conex (agent procedural, aprod, șofer) fie personal contractual (muncitor).
1. Noțiunea de "spor de confidențialitate" a apărut în legislația noastră prin OUG nr. 57/2000 modificată prin OG nr. 9/2001 (acte normative amintite chiar în considerentele deciziei pronunțată în interesul legii) iar, pe de altă parte, pentru personalul auxiliar din instanțele judecătorești, obligația corelativă dreptului pretins, de păstrare a confidențialității, a fost prevăzută prima oară prin dispozițiile art. art. 78 din Legea nr. 567/2004 (act normativ menționat expres în dispozitivul deciziei pronunțată în interesul legii menționată anterior) - "(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.", menționându-se, în continuare, că "nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter și nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează modul de comunicare față de terțe persoane a datelor și informațiilor referitoare la activitatea instanțelor" constituie abatere disciplinară (art. 84 lit. e și f ).
De precizat că, prin dispozițiile art. 96 din Lg. 567/2004 s-a prevăzut expres că Legea nr. 567/2007 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu excepția dispozițiilor privind formarea profesională, care intră în vigoare la 16 iulie 2005.
Rezultă că, pentru aceasată categorie de personal, dreptul la sporul de confidențialitate se acordă începând cu data de 1 ian. 2005.
2. În ceea ce privește personalul auxiliar conex, deși decizia nu menționează și personalul conex în mod expres, se au în vedere următoarele considerente prin care apreciază că dispozițiile deciziei pronunțate în recursul în interesul legii sunt aplicabile și personalului conex:
Prin dispozițiile legii nr. 17/2006pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, la art. 3 se prevede că - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.
(3) Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer."
Anterior șoferii nu erau incluși în categoria personalului conex, care, la acea dată cuprindea numai aprodul și agentul procedural.
OG nr. 8/2007, în vigoare de la data de 3 feb. 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ pe care, de altfel, își întemeiază acțiunea reclamantul - îi este aplicabilă reclamantului de la data la care dispozițiile acestei ordonanțe - 8/2007 se aplică și personalului conex, respectiv, data intrării în vigoare a OUG100/ din 4 octombrie 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
Prin art. III al OUG100 /4 oct. 2007 privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției s-a introdus în Legea nr. 567/2004privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, după art. 90, articolul 901potrivit cărora prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea- astfel definit, adică personalul conex incluzând și funcția de șofer -, cu excepția dispozițiilor referitoare la pensionare.
Prin urmare, dispozițiile recursului în interesul legii se vor aplica și personalului conex, însă, de la data la care s-a făcut precizarea "asimilării" dispozițiilor legale aplicabile acestei categorii profesionale - respectiv prin OUG100/2007- adică de la data intrării în vigoare a acestui act normativ -din 8 octombrie 2007.
3. În ceea ce privește personalul contractual, Curtea reține că, în afara clauzelor esențiale, obligatorii prevăzute la art. 17 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate cuprinde și clauze specifice, neesențiale și facultative, printre care și cele prevăzute la art. 20 din Codul Muncii.
Cu alte cuvinte, clauza de confidențialitate prevăzută expres și la art. 26 din Codul Muncii este rezultatul negocierii părților.
În speță, reclamantul - muncitor, nu poate fi îndreptățit la plata sporului pretins, atâta timp cât contractul său individual de muncă nu cuprinde în mod expres, o clauză de confidențialitate.
Față de considerentele expuse anterior, date fiind dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 cod. pr. civ. Curtea urmează a admite recursurile reclamanților și a modifica sentința, în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Constanța, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, Tribunalul O l t, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul B, Tribunalul Covasna, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Constanța, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mureș, către reclamanții - personalul auxiliar de specialitate, la plata sporului de confidențialitate de 15 % din salariul brut, începând cu data de 01 ianuarie 2005 iar pentru personalul conex, a, C, din octombrie 2007(dar nu mai devreme de data încadrării în muncă - potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al fiecărui reclamant) și în continuare, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, sumele acordate urmând a fi actualizate la data plății, raportat la indicele de devalorizare a monedei naționale.
Referitor la acest din urmă aspect, trebuie menționat că actualizarea unei sume de bani prin aplicarea coeficientului de inflație, nu conduce la plata unei sume mai mari decât cea datorată, decât în valoare nominală, iar nu reală, astfel că prin actualizare se menține puterea de cumpărare a sumei inițial datorate, acoperindu-se practic devalorizarea acestei sume și diminuarea puterii de cumpărare.
Deci, coeficientul de inflație reprezintă prejudiciul pe care creditorul îl încearcă din cauza devalorizării monedei și urmează să fie acoperit prin aplicarea acestuia la suma datorată.
Cererea accesorie formulată de reclamanți privind obligarea la efectuarea mențiunilor legate de sporul de confidențialitate în carnetul de muncă este, de asemenea, fondată întrucât se întemeiază pe prevederile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, Decretul 738/1969 și. nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului de muncă (Anexa la Ordin, pct.4 lit. "b", final și pct. 5).
Carnetul de muncă rămâne principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Potrivit art. 1 și 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, înscrierile care se pot face în acesta sunt următoarele; înscrieri cu privire la vechimea în muncă,înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, înscrieri cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate, înscrieri cu privire la timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, mențiuni privind starea civilă, mențiuni privind pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, mențiuni cu privire la recompensele primite, orice alte mențiuni care potrivit dispozițiilor legale se menționează în carnetul de muncă.
Instanța apreciază că înscrierea în cartea de muncă este legală, cererea fiind admisibilă sub acest aspect, dar este și necesară, dat fiind faptul că la acordarea acestui spor, se rețin la sursă cotele de contribuție socială, precum și alte cote ( șomaj, etc.) ce vor fi virate către bugetul de stat.
In ceea ce privește chemarea în judecată, în calitate de pârât, Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea reține că aceasta se impune nu numai pentru opozabilitate, dar și în raport de prevederile din legea bugetului de stat și din actele normative ce reglementează atribuțiile ministerului în cauză.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, MEF coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual al contului de execuție.
În consecință, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete, ceea ce înseamnă că Ministrul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite, în situația scoaterii din cauză a, ar fi pus în imposibilitatea de dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor bănești solicitate, deși acestea sunt statuate prin hotărâri judecătorești.
De asemenea, având în vedere mențiunile cuprinse în încheierea de ședință din data de 5 noiembrie 2007 stată în dosarul Tribunalului Dolj nr-, Curtea urmează ca, în temeiul art. 246 cod. pr. civ. să ia act de renunțarea la judecata față de pârâtul Tribunalul Ilfov.
Referitor la chemarea în judecată, în calitate de pârât, a Consiliul Naționale pentru Combaterea Discriminării, Curtea reține că, prin OUG nr. 75/2008 a fost modificată OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și potrivit art. V din acest act normativ, sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare acestei autorități.
Față de aceste ultime considerente, vor fi menținute dispozițiile sentinței privind respingerea acțiunii față de această pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamanților declarat de reclamanții, G, G, a, C, -, (), -, -, împotriva sentinței civile nr.142/24.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D, Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Dolj, Tribunalul O l t, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul București, Tribunalul Covasna, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Constanța, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mureș, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de APEL CRAIOVA, Curtea de Apel Constanța, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința civilă nr. 142/24.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în sensul dmiterii acțiunii în parte.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Constanța, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, Tribunalul O l t, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul B, Tribunalul Covasna, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Constanța, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mureș și obligă aceste pârâte către reclamanți - personalul auxiliar de specialitate la plata sporului de confidențialitate de 15 % salariul brut, începând cu data de 01 ianuarie 2005 iar pentru personalul conex, a, C, din octombrie 2007(dar nu mai devreme de data încadrării în muncă - potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al fiecărui reclamant) și, în continuare, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
Dispune reactualizarea sumelor acordate, raportat la indicele de devalorizare a monedei naționale, la data plății.
Obligă pârâții Tribunalul Dolj, Tribunalul O l t, Tribunalul Hunedoara, tribunalul București, Tribunalul Covasna, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Constanța, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mureș să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților față de care s-a admis acțiunea.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor pentru care s-a admis acțiunea.
Ia act de renunțarea la judecată față de pârâtul Tribunalul Ilfov.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea acțiunii reclamantului și respingerea acțiunii tuturor reclamanților față de CNCD.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.jud.
./4 ex.
J:F:,
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Lucian Bunea, Carmen Tomescu
