Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 607/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 607/2008
Ședința publică din 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - --JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica Maria
- - -JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație, împotriva sentinței civile numărul 975/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recurentul a solicitat judecarea în lipsă și nemaifiind alte cereri de formulat, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamanții, R, au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara solicitând obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând sporul de vechime stabilit conform art. 33 din Legea nr. 50/1996, calculat prin raportare la vechimea în muncă a fiecărui reclamant pe perioada 11.01.2007-12.03.2007 și în funcție de timpul efectiv lucrat, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de magistrați procurori la parchetele din județul H și le-a fost recunoscut dreptul la sporul de vechime în muncă prin sentința civilă nr. 63/LM/2006 a Tribunalului Hunedoara, fiind obligați pârâții să achite reclamanților drepturile salariale cu titlu spor de vechime începând cu data de 1.03.2003 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Această hotărâre a rămas irevocabilă la data de 11.01.2007, iar Legea nr. 45/20074 care a reglementat sporul de vechime a fost pusă în aplicare din data de 13.03.2007, reclamanții considerându-se defavorizați prin neacordarea acestui spor pe perioada menționată.
Prin întâmpinarea depusă de MP - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a fost invocată excepția necompetentei materiale a instanței. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că de la data adoptării OUG nr. 83/2000 sporul de vechime nu a mai fost reglementat pentru magistrați. Același pârât a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca în cazul admiterii acțiunii reclamanților să fie obligat chematul în garanție la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Chematul în garanție a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, dar și excepția lipsei calității procesual pasive.
Prin sentința civilă nr. 975/LM/2007 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea formulată de reclamanți, pârâții fiind obligați să plătească drepturile bănești cuvenite și neachitate cu titlu de spor de vechime, calculate la indemnizația de încadrare brută lunară, fie de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 63/2007, fie de la data numirii în funcția de procuror și până la data de 12.03.2007, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective. A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că litigiu de față prin care se solicită plata unor drepturi salariale este un litigiu de muncă, motiv pentru care competența aparține tribunalului.
Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 63/LM/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoaras -a recunoscut și acordat reclamanților sporul de vechime, însă după rămânerea irevocabilă a sentinței pârâții nu au mai recunoscut și în continuare dreptul reclamanților la acordarea sporului de vechime în muncă, deși acest spor a fost expres reglementat și implicit recunoscut reclamanților prin adoptarea Legii nr. 45/2007.
În vederea unei despăgubiri integrale, având în vedere devalorizarea monedei naționale, s-a dispus plata sumelor datorate actualizate cu indicele de inflația, de la data scadenței fiecăreia și până la achitarea integrală.
A fost admisă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și a lipsei calității procesual pasive ridicate de către chematul în garanței, deoarece între reclamanți și chematul în garanție nu există raporturi de muncă care să permită soluționarea cererii pe această cale și totodată nu are atribuții în legătură cu gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 975/LM/2007 în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă.
În motivarea recursului se arată că prin Decizia nr. XXXVI pronunțată de ÎCCJ s-a stabilit căjudecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Se susține că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitateactualizatecu indicele de inflația, în situația în care MP nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
O altă critică vizează greșita respingere a cererii de chemare în garanție, în situația în care a admis acțiunea reclamanților, neputându-se reține motivarea instanței că în litigiile de muncă dispozițiile art. 60-63 din Codul d e procedură civilă nu au aplicabilitate.
Intimații reclamanți au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a precizat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, dar dacă se va admite recursul pârâtului să se mențină dispoziția de respingere a cererii de chemare în garanție.
CURTEA, analizând sentința atacă prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Criticile recurentului vizând greșita actualizare a creanței cu indicele de inflație sunt nefondate, deoarece aflându-ne în materia dreptului muncii, răspunderea patrimonială a angajatorului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă și permite nu numai pretinderea dobânzii legale ci și actualizarea creanței în funcție de indicele de inflație, conform art.269 Codul muncii. Este materializarea principiului reparației integrale a prejudiciului, principiu de bază al răspunderii civile.
Nu se poate reține nici critica că în lipsa unei prevederi legale pârâtul nu va putea include în buget aceste sume, deoarece includerea sumelor în buget se va face în baza sentinței, care prevede și actualizarea drepturilor salariale, o hotărâre judecătorească având aceeași forță juridică ca și o dispoziției legală.
Referitor la soluția de respingere pronunțată față de cererea de chemare în garanție, Curtea împărtășește soluția primei instanțe. Deși din reglementarea legală a acestei instituții nu rezultă că nu ar fi incidentă în toate materiile, totuși chemarea în garanție nu este admisibilă în cadrul mai multor litigii: acțiunile posesorii, cererile de ordonanță președințială, precum și în litigiile de muncă.
În privința acestora din urmă se are în vedere faptul că dreptul muncii vizează soluționarea unor conflicte de muncă ivite între salariat și angajat pe baza unui raport de muncă, astfel cum este reglementat de art. 3 din Legea nr. 168/1999, or, între Ministerul Public și chematul în garanție nu există astfel de raporturi de muncă, iar raporturile de drept administrativ fiscal derulate între instituțiile în litigiu exced acestui cadru procesual, motiv pentru care în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în garanție formulată în cauză.
Față de cele menționate, constatând că tribunalul a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale la speța dedusă judecății, criticile aduse de recurent fiind neîntemeiate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța urmează a dispune respingerea recursului cu judecarea căruia a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.975//LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./2.06.2008
Tehnored.TM/2 ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Mureșan Monica Maria, Doriani Ana
