Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 609/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.609
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.732/4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL GALAȚI, CURTEA DE APEL GALAȚI și intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției salariu egal cu cel al procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pe o perioadă de 3 ani raportată la data sesizării instanței și în continuare până la încetarea discriminării.A solicitat reclamanta ca aceste drepturi salariale să fie actualizate funcție de indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate, precum și efectuarea mențiunilor privind aceste drepturi în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este judecător la Curtea de APEL GALAȚI -Secția comercială începând cu data de 1.08.2006, iar anterior acestei date a fost judecător la Tribunalul Galați -secția comercială și de contencios administrativ.
Procurorii( magistrații DIICOT) beneficiază de o indemnizație superioară față de a celorlalți magistrați în condițiile în care rațiunile legiuitorului la instituirea acestei indemnizații sunt valabile și pentru faza judecății, acest lucru apărând ca nefiresc și nelegal.
Se creează un regim preferențial în raport cu judecătorii care instrumentează aceste cauze, ajungându-se la situația nefirească ca judecătorii să fie retribuiți cu salarii mai mici decât cele ale procurorilor.
Statutul conferit judecătorilor de Constituția României dă putere în statul de drept, salariul acestora nu poate fi inferior celui primit de o structură specială creată pentru îndeplinirea unor acte prealabile judecății.
Mai arată reclamanta că, deși este judecător la secția comercială, nu se poate crea un regim diferențiat între judecătorii secției penale și cei ai secției comerciale, deoarece aceasta ar echivala cu crearea unui tratament diferențiat între judecători, deși munca de judecător este la fel de complexă, de riscantă, presupune același efort, același consum psihic.
În acest sens sunt și hotărârile irevocabile în care s-a constatat discriminatorie situația în care judecătorii de la secția penală încasau spor de anticorupție, iar ceilalți judecători nu.
Pentru eliminarea discriminării a solicitat reclamanta obligarea pârâților la plata diferențelor salariale existente în prezent.
În drept a invocat reclamanta Constituția României art.16, Declarația Universală a Drepturilor Omului-art.7, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului -art.1, OG nr.137/2000- art.1 al.2 lit.e pct.J, art.2 al.1, Decizia Curții Constituționale 1/8.02.1994, Legea 52/2000.
Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare.
Prin Sentința Civilă nr. 732/2008 Tribunalul Galația admis acțiunea și i-a obligat pe pârâți să-i plătească reclamantei salarii egale cu a procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, începând cu data de 08.05.2005 și în continuare, până la încetarea discriminării, sumă actualizată în funcție de rata inflației la data plății și să înscrie mențiunile cuvenite în carnetul de muncă.
A reținut în motivare că procurorii DIICOT sunt asimilați Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție conform OUG nr.43/2002 și Legii 508/2004.
Sunt asimilați procurori care au grad de Judecătorie, Tribunal sau C de Apel ca procurori ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fără nici o justificare concretă.Singura explicație logică a acestei soluții adoptate de legiuitor ar fi aceea de gravitate și specificitate a faptelor cercetate de procurorii DIICOT.Și totuși urmare a faptelor cercetate soluția în aceste dosare se ia de judecătorii de la instanțele de judecată.
Urmare a acestui raționament, judecătorii ce iau măsuri și în dosare DIICOT doresc și ei să fie asimilați magistraților Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru ca, dacă criteriul este dat de faptele de o gravitate și impact special pe care le cercetează procurorii, cu atât mai mult cei care judecă aceleași fapte, deci singurii care iau măsuri în dosar se impune a fi asimilați magistraților Înaltei Curți de Casație și Justiție. Care este motivul pentru care judecătorii ce judecă aceleași fapte cercetare de procurorii DIICOT au fost excluși de la un asemenea tratament preferențial.
Dispozițiile legale creează o discriminare evidentă între participanții la înfăptuirea justiției în cadrul instrumentării aceluiași dosar, fără a explica aceasta printr-un raționament logic.
Procurorul nu ia măsuri în dosar, ci judecătorul este singurului care arestează, achită, condamnă și cu toate acestea cel retribuit cu mult mai mult este procurorul, fără ca acesta să aibă o specializare în plus față de magistratul-judecător.De aceea apare ca nefirească soluția legiuitorului.
Instanța nu se poate subroga în voința legiuitorului pentru a stabili modul în care să fie retribuite profesiile, dar poate însă verifica dacă prin asimilarea procurorilor de Judecătorie, Tribunal sau C de Apel ca procurori ai Înaltei Curți de Casație și Justiție legiuitorul nu creează un tratament preferențial acestora cu excluderea nejustificată a categoriilor magistraților-judecători fără ca această excludere să fie necesară și cerută de un interes public.Așa cum s-a mai amintit discriminarea poate apărea și în cadrul unor categorii profesionale diferite și aceasta deoarece important este ca reclamanții să nu fie în situații absolut identice pentru a putea fi discriminați, ci sfera persoanelor reglementate se determină funcție de criteriul reglementării( scopul legii care instituie un avantaj).
Atât timp cât aceste persoane din cadrul DIICOT nu au nici o specializare, nici o calificare deosebită și nici nu au fost selectați printr-un examen aparte, atunci singurul scop al legiuitorului în crearea unui asemenea avantaj este al specificității, naturii faptelor cercetate de procurorii DIICOT.Însă aceleași fapte sunt judecate și de judecătorii care judecă aceste dosare și, cu toate acestea, acești judecători nu sunt asimilați magistraților Înaltei Curți de Casație și Justiție.Această excludere nu apare ca rațională.
Prin urmare suntem din nou pe tărâmul disp.art.2 din OG 137/2000 în sensul că suntem în prezența unei discriminări deoarece se creează o excludere ce are ca efect înlăturarea unui drept.
Deși reclamanta este judecător la secția comercială, nu se poate crea un regim diferențiat între judecătorii secției penale și cei ai secției comerciale, nu se poate crea diferențiat între judecătorii secției penale și cei ai secției comerciale, deoarece aceasta ar echivala cu crearea unui tratament diferențiat între judecători, deși munca de judecător este la fel de complexă, de riscantă, presupune același efort, același consum psihic.
În acest sens sunt și hotărârile irevocabile în care s-a constatat discriminatorie situația în care judecătorii de la secție penală încasau spor de anticorupție, iar ceilalți judecători nu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă, fiind incident și art. 304 pct. 4.pr civilă.
Astfel, prin acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute prin lege, instanța a încălcat limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, intrând în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
Referitor la discriminare, invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, întrucât nu are nici o atribuție privind majorările pretinse de reclamantă.
Pe fondul cauzei a invocat Hotărârea nr.355/1-08-2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a statuat că faptele prezentate nu constituie discriminare potrivit nr.OG137/2000.
Față de prevederile legale înscrise în art.11 al.1 din nr.OUG 27/2006, această direcție reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție iar salarizarea trebuie să fie identică cu cea a procurorilor din cadrul acestei structuri, criteriul esențial avut în vedere de legiuitor fiind acela al nivelului instanței sau al parchetului.
Nu există discriminare pentru că oricare dintre judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile legale au dreptul și pot fi numiți în posturile respective, fiind ocrotit fiecăruia dreptul de fi numit și de a beneficia de drepturile specifice ale posturilor din cadrul și
Intimata nu a formulat întâmpinare, deși legal citată.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Salarizarea reclamantei, în calitate de judecător cu grad de C de apel, este reglementată prin dispozițiile OUG nr.27/2006, astfel cum au fost aprobate prin Legea nr.45/2007.
Principiul instituit prin dispozițiile art.3 al.l din OUG nr.27/2006 este acela al salarizării judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților asistenți în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanța de urgență.
Prin acțiunea de față, reclamanta a invocat existența unei discriminări privind modalitatea de salarizare a acesteia in raport cu cea prevăzută pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, salarizați potrivit art.II raportat la art.6-13 al.l de la lit.A din anexa la OUG nr.27/2006, in raport de funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Numai că, pentru asemenea structuri legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art.75 și 80 din Legea nr.304/2004 ca acestea să funcționeze în cadrul Ministerului Public la nivelul Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, situație ce corespunde unei modalități de salarizare diferită după nivelul parchetului, potrivit principiilor instituite de art.3 al.l din OUG nr.27/2006, cu modificările ulterioare.
Reclamanta a funcționat și funcționează în cadrul curții de apel, față de acesta devenind incidente dispozițiile înscrise în Anexa la OUG nr.27/2006 cu modificările ulterioare, potrivit funcției îndeplinite.
De menționat că nu s-a facut dovada instrumentării de către reclamantă a cauzelor date în competența structurilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Or, discriminarea nu rezultă din posibilitatea magistraților de a participa la soluționarea unor asemenea cauze, ci din îndeplinirea efectivă a acelorași acte de cercetare și soluționare ca și procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sau Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unei asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin OG nr. 137/2000.
Potrivit art. 1 din OG nr. 137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate in situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art. 14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fară ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.l din OG nr. 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art.l art.2 al.(3) și art.27 al.(l) lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.l al.(4) din Constitute, precum și prevederile art.61 al.(i), in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția-art.126 al.(l) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.732/4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.732/4.06.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./18.06.2009
Dact./2 ex/26.06.2009
FOND:-M-
Asis.jud.-
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
