Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 617/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 617
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu
Grefier - -
******************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de reclamanții, și cele ale pârâților PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, toate îndreptate împotriva sentinței civile nr. 82 din 15.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Recurentul-reclamant arată că inițial s-a formulat o cerere de completare a motivelor de recurs, cerere la care acum înțelege să renunțe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Având cuvântul asupra recursului promovat, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și motivat și respingerea recursurilor pârâților.
În ceea ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor acesta privește doar obligarea sa la plata drepturile bănești acordate reclamanților, nerecurând sentința pe fond.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa formulat recurs doar pentru perioada 2007 la zi.
În ceea ce privește comunicatul Curții Constituționale a României, apreciază că acesta se referă doar la ceea ce nu poate face Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel art.11 din Legea 47/1992 are în vedere doar faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României sau după 45 de zile de la publicare.
Solicită deci admiterea recursului reclamanților și modificarea sentinței în sensul ca sporul de risc și suprasolicitare să se acorde și pentru viitor. Precizează că renunță la acordarea acestui spor pentru perioada pentru care s-a considerat prescrisă cererea.
S-au declarat închise dezbaterile, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 82 din 15 octombrie 2008 Curții de APEL BACĂU, pronunțată în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de, și în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor, s-au respins ca nefondate excepția necompetenței materiale, excepția inadmisibilității și s-a respins ca prescrisă acțiunea pentru perioada 1 noiembrie 2000-1 aprilie 2005, fiind admisă acțiunea pentru perioada 1 aprilie 2005 la zi.
Prin aceeași hotărâre au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar începând cu data de 1aprilie 2005 la zi, drepturi reactualizate la data plății efective în funcție de rata inflației, au fost admise cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, fiind obligat chematul în garanție să aloce sumele necesare efectuării plăților prin includerea în buget a acestor sume.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanții au chemat în judecată pârâții pentru a fi obligați la plata actualizată la zi cu indicele de inflație a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu luna noiembrie 2000 la zi și pentru viitor.
S-a apreciat de instanța de fond, ca fiind întemeiată acțiunea, în parte, întrucât normele de abrogare a art.47 din Legea 50/1996 sunt inaplicabile, dispozițiile prevăzute de art.47 își produc efectele și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 în același sens pronunțându-se Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008.
Pentru drepturile solicitate pentru perioada 1 noiembrie 2000-1 aprilie 2005 s-a constatat că a intervenit prescripția dreptului la acțiune, întrucât dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se supune termenului general de prescripție de 3 ani, nefiind în discuție o întrerupere a cursului prescripției, neintervenind o recunoaștere a dreptului a cărei acțiune s-a prescris, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția respectiv, Direcția Națională Anticorupție sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții și pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, recursurile fiind declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului, reclamanții arată în esență, că în mod greșit s-a apreciat că a intervenit prescripția pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2005 și nu li s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU în motivarea recursului a arătat, în esență, că hotărârea este neîntemeiată și nelegală, întrucât drepturile trebuiau acordate doar până apariția OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, care prin art.30 abrogă în mod explicit întreaga Lege 50/1996, deci și art.47.
Susține recurentul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate reactualizate la data plății efective în funcție de rata inflației, în situația în care recurentul este o unitate bugetară subordonată Parchetului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, în motivarea recursului, a arătat în esență că s-a invocat excepția calității sale procesuale pasive, întrucât între acest minister și reclamanți nu există raporturi juridice legale sau convenționale de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti drepturile bănești solicitate.
Susține și că este criticabilă obligarea sa alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor cuvenite, cu atât mai mult cu cât s-a reținut că nu are raporturi de muncă cu reclamanții.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de reclamanți se va aprecia că este fondat cu privire la solicitarea privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor.
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 doar pentru magistrați și personalul auxiliar.
Prin decizia nr.21/2008 pronunțată de secțiile unite al ICCJ s-a stabilit cu putere de lege, printre altele că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești are dreptul la sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Conform art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă aceste decizii sunt general obligatorii.
Este adevărat că prin art.30 din OG nr.8/2007 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege, însă în opinia Curții această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză, deoarece este contrară în primul rând cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale astfel cum a fost definit de jurisprudența CEDO pentru considerentele ce preced:
Sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este, conform acestei jurisprudențe un bun în sensul art.1 din Protocol.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții care au calitatea procurori și de personal auxiliar de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face potrivit art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru care acești reclamanți să fie lipsiți de dreptul lor de proprietate asupra acestui spor de 50%.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituție dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, Curtea a reținut că există un conflict între art.30 din OG nr.8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, urmând astfel a da prioritate acestui din urmă act normativ internațional.
legii interne contrare nu se confundă nici cu abrogarea legii și nici cu o altă sancțiune privind legile și anume neconstituționalitatea legilor.
unei norme legislative contrare unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii în timp ceabrogarea expresăse decide de organul legiuitor.
Privitor la motivul de recurs privind excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada noiembrie 2000-aprilie 2005, se va aprecia că nu poate fi reținut, întrucât în mod corect instanța de fond a apreciat că dreptul la acțiune este prescris.
Astfel, conform art.3 din Decretul nr. 167/1958 privindprescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3ani, dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 al.1 lit. c din Codul Muncii cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Potrivit art. 7 din Decretul 168/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În cauză, se va aprecia că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data publicării nr.OG 83/2000 care a abrogat dispozițiile prevăzute de art. 47 din Legea 50/1996 care prevedeau acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară. Dispozițiile acestei ordonanțe fiind de natură a înlătura sporul în discuție și cauza prejudiciu reclamanților.
În nici un caz nu se poate reține că dreptul la acțiune s-ar fi născut de la data pronunțării în recursul în interesul legii cu privire la sporul de 50% în discuție, la 10 martie 2008 prin Decizia nr. 21/2008 a, stabilind doar că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, constatând că au produs și produc în continuare efecte juridice.
Aceasta, însă nu are efecte asupra dispozițiilor legale privitoare la prescripția extinctivă, menționate anterior.
Recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU se va aprecia că nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele anterior menționate cu privire la efectele dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 după apariția OG 8/2007.
Cu privire la motivul de recurs referitor la plata actualizată cu indicele de inflație a drepturilor acordate, se va aprecia că nu poate fi reținut deoarece creditorul trebuie să obțină pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, conform art. 1084 Cod civil, fiind de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, aspect ce nu reprezintă o sancțiune, ci o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretinsă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea cu indicele de inflație.
Privitor la recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se va aprecia că nu este fondat, deoarece acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât conform art.19 din Legea 500/2008 atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetară și legilor de aprobare a contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare etc. ceea ce înseamnă că pentru plata drepturilor salariale în cauză este necesară includerea sumelor datorate în bugetul Ministerului Justiției, recurentul având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului Justiției a acestor sume.
De asemeni, conform art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin /2002 executarea titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Trebuie precizat și faptul că acest recurent nu a fost obligat la plata drepturilor în cauză, alături de ceilalți pârâți, ci doar la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor pretinse.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel în baza art.3041Cod procedură civilă va respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și va admite recursul formulat de reclamanți, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite acțiunea și pentru viitor, urmând a obliga pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din indemnizația brută de încadrare, respectiv salariul de bază brut, începând cu 1 aprilie 2005 la zi și pentru viitor, în varianta actualizată cu indicele de inflație de la data efectuării plății. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU îndreptate împotriva sentinței civile nr. 82 din 15.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-
Admite recursul promovat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 82 din 15.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea pentru perioada 01.04.2005 la zi și pentru viitor.
Obligă pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută de încadrare lunară începând cu 01.04.2005 la zi și pentru viitor în variantă actualizată cu indicele de inflație de la data efectuării plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.06.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. /J-
Red.
Tehn.3 ex.AA.10.06.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
