Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 619/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 619
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata - SRL, cu sediul în de,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1944 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator OG, domiciliat în comuna, nr.144, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-intimată - SRL prin avocat din cadrul Baroului D, intimatul-contestator asistat OG de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-contestator.
S-a înmânat avocatului recurentei-intimate un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul-contestator.
Avocat pentru recurenta-intimată, avocat pentru intimatul-contestator, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-intimată, arată că instanța de fond și-a motivat admiterea excepției de nulitate a deciziei de încetare disciplinară a contractului colectiv de muncă potrivit dispozițiilor art.268 alin.2 lit.a,c,f din Codul Muncii, cu toate că în motivarea deciziei nr.482/2008 sunt descrise faptele reținute în sarcina salariatului comise la data de 12.06.2007.
De asemenea, mai arată că din ancheta administrativă efectuată în cauză rezultă detalii cu privire la nerespectarea programului de lucru de către intimatul-contestator, iar în ceea ce privește nemenționarea instanței competente la care se contestă decizia, arată că în cuprinsul deciziei nr.482/2008 se menționează faptul că decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință, la instanța competentă.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea contestației, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-contestator OG, solicită respingerea ca nefondat a recursului, potrivit considerentelor arătate în întâmpinarea depusă la dosar, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-contestator.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Prahova, contestatorul a OG chemat în judecată pe intimata - Metal SRL solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.482 din 13.03.2008 și în subsidiar, anularea ca neîntemeiată a acesteia, cu consecința repunerii în situația anterioară desfacerii contractului individual de muncă, în sensul reintegrării în funcția deținută anterior luării acestei măsuri, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, din momentul desfacerii contractului individual de muncă, până la reintegrarea efectivă, obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 lei și la cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt cererea, contestatorul a arătat că a fost angajat la intimată pe postul de paznic la punctul de lucru, în temeiul contractului individual de muncă nr. -/24.05.2006 și ulterior a fost schimbat pe postul de muncitor la o mașină de profilat și fisat, iar în luna octombrie 2006 fost numit pe funcția de sef de schimb.
A mai arătat contestatorul că pe întreaga perioadă în care a fost salariatul intimatei și-a îndeplinit conștiincios obligațiile de la locul de muncă, respectând disciplina muncii și prevederile Regulamentului de ordine interioară al unității, iar în luna martie 2008, primit o înștiințare emisă de conducerea societății prin care a fost invitat să se prezinte la data de 10.03.2008 la sediul acesteia pentru a da explicații cu privire la abaterea disciplinară săvârșită, care stă la baza propunerii de desfacere a contractului individual de muncă.
Contestatorul a precizat, că decizia contestată este nelegală, fiind lovită de nulitate absolută, întrucât decizia de concediere ( inclusiv pentru abateri disciplinare) trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la instanța judecătorească la care se contestă; decizia contestată nu descrie fapta care constituie abatere disciplinară, așa cum prevede art. 263 alin.2 din Codul Muncii, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate cu prilejul cercetării prealabile.
A solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială.
În drept s-au invocat prevederile Codului muncii și ale Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
S-a anexat cererii de chemare în judecată, în copie, decizia nr. 483/13.03.2008, adresa nr. 373/27.02.2008 emisă de pârâtă, procesul-verbal nr. 452
din 10.03.2008, contractul individual de muncă nr. - din 24.05.2006, actul adițional la contractul individual de muncă nr. - din 24.05.2006, decizia nr. 1322/16.10.2006, fișa postului, decizie nr. 822/18.07.2007, diplomă de bacalaureat, certificat de absolvire seria A, nr. -, caracterizare.
Intimata - Metal SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nelegală și netemeinică, întrucât după numirea contestatorului în funcția de muncitor, a dat dovadă de neseriozitate la locul de muncă, deseori adresând cuvinte jignitoare la adresa colegilor și șefilor ierarhici, precum și refuzul sistematic de a îndeplini sarcinile de serviciu, motiv pentru care prin decizia nr. 822/18.07.2007 a fost sancționat cu avertisment în conformitate cu dispozițiile art. 153 din, anexa CCM, decizie care la art. 2 precizează faptul că, la următoarea abatere disciplinară de același fel se va dispune cercetarea disciplinară cu propunerea de desfacere a contractului de muncă.
A mai arătat intimata că ulterior aplicării sancțiunii avertisment, reclamantul a continuat să aibă aceeași atitudine, dispunându-se prin decizia nr. 372/27.02.2008 numirea comisiei de cercetare disciplinară prealabilă a contestatorului și convocarea acestuia, în termen legal, iar prin decizia nr. 482 din 13.03.2008 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului.
A precizat intimata, de asemenea, că deciziile întocmite respectă dispozițiile art. 267 (2) conform cărora în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat, în scris, de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea societății la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei, intimata a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil și netemeinic, întrucât prin Decizia nr. XL din 07.05.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus că acordarea daunelor morale se poate realiza numai în cazul în care legea, contractul de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod proc. civ, Codul Muncii și Legea nr. 168/1999, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr.1602 din 06.06.2008 Tribunalul Prahovaa admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, formându-se astfel dosarul nr-.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1944 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins excepția nulității măsurii încetării disciplinare a contractului de muncă prev. de art. 267 (2) din Codul Muncii, s-a admis excepția nulității deciziei de încetare disciplinară a contractului de muncă prevăzut de art. 268 (2) lit. a), c), f) din Codul Muncii, s-a admis contestația formulată de contestatorul OG, în contradictoriu cu intimata Metal SRL,s-a constatat nulitatea deciziei nr. 482/13.03.2008, s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorare și actualizate, precum și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că decizia nr.482/13.03.2008 este lovită de nulitate absolută pentru motive ce țin de forma acestui act juridic, după cum urmează: fapta care este reținută de intimată ca abatere disciplinară nu este descrisă, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în perioada cercetării prealabile disciplinare nu există înscrise în decizia de sancționare și nu s-a menționat instanța judecătorească competentă.
Aceste prevederi legale ale art. 268 alin.2 lit. a, c și f din Codul Muncii sunt de strică interpretare și atrag după sine nulitatea deciziei de sancționare.
În ceea ce privește nulitatea prevăzută de art.267 alin.2 din Codul Muncii, tribunalul a reținut că a fost respectată condiția convocării la cercetarea disciplinară reglementată de acest text de lege întrucât la filele 27-28 din dosarul nr- al Tribunalului Prahova ( dosarul inițial) se află scrisoarea prin care contestatorul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare și a formulării apărărilor și copie după confirmarea de primire a recomandării; astfel că instanța de fond a respins această excepție.
Față de constatarea nulității deciziei de sancționare, tribunalul a constatat că față de prevederile art.78 din Codul Muncii, se impune punerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării contestatorului și a obligării unității intimate la plata drepturilor salariale de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Pentru aceste considerente, având în vedere prevederile art. 267 alin.2, art. 268 alin.2 lit. a, c și și art. 78 din Codul Muncii, instanța de fond a constatat nulitatea deciziei pentru condiții de formă și a dispus repunerea în situația anterioară a părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta - Metal SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurenta, în esență că prima instanță și-a motivat admiterea excepției de nulitate a deciziei de încetare disciplinară a contractului individual de muncă pe considerente ce țin de forma actului juridic reținând dispozițiile art. 268 alin.2 lit.a,c și f din Codul Muncii, deși din actele dosarului și interpretarea acestui text de lege rezultă că în mod nefondat prima instanță a reținut aceste motive de nulitate.
Astfel, recurenta a arătat că sub un prim aspect, fapta imputată salariatului este descrisă în decizia de sancționare, la alineatul 3.
Referitor la susținerea primei instanțe conform căreia decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, recurenta a precizat că la alineatul 6 al considerentelor deciziei se precizează că la luarea sancțiunii a fost avută în vedere cercetarea prealabilă efectuată conform procesului verbal nr. 452/27.02.2008 când salariatul a fost prezent, sens în care sancțiunea a fost dispusă numai după ce apărările salariatului au fost verificate.
A mai precizat recurenta că nici ultimul motiv de nulitate a deciziei reținut de prima instanță nu este fondat întrucât în decizie se menționează faptul că decizia poate fi contestată la instanța judecătorească, iar faptul că decizia nu specifică și cărei instanțe să se adreseze, nu poate fi considerat un motiv de nulitate atâta timp cât salariatul nu a fost prejudiciat și s-a adresat unei instanțe judecătorești.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp.art.3041constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Într-adevăr, conform disp.art. 268 alin.2 din Codul Muncii, pentru a fi legală, decizia de sancționare trebuie să cuprindă toate elementele enumerate de acest text de lege. Astfel, lipsa uneia dintre ele va atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere.
Prima instanță, pentru a pronunța această soluție, a reținut că decizia contestată nu conține elementele prevăzute de art. 268 alin.2 lit. a, c și f, respectiv fapta care este reținută ca abatere disciplinară nu este descrisă, nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, nu s-a menționat instanța competentă la care decizia poate fi contestată.
Însă, din examinarea deciziei de concediere, prin raportarea și la celelalte probe efectuate în cauză, Curtea constată că nu pot fi reținute motivele de nulitate invocate de prima instanță.
Astfel, decizia cuprinde descrierea faptei pentru care s-a dispus concedierea salariatului, data săvârșirii acesteia, faptul că s-a efectuat cercetarea prealabilă, sens în care au fost verificate apărările salariatului, fiind menționat și dreptul salariatului de a contesta decizia la instanța judecătorească competentă.
Mai mult decât atât, înscrisurile depuse la dosar, respectiv raportul nr. 360/26.02.2008, referatul nr. 361/26.02.2008, decizia înregistrată la nr. 372/27.02.2008, adresa nr. 373/27.02.2008, interogatoriul privind cercetarea disciplinară a salariatului conform convocării nr. 373/27.02.2008, înregistrat la nr. 950/10.03.2008 prin care acesta nu a recunoscut abaterile săvârșite, procesul verbal nr. 452/10.03.2008, întăresc mențiunile cuprinse în decizie și confirmă faptul că în cauză au fost respectate toate dispozițiile legale obligatoriu de respectat pentru a se realiza o justă verificare împrejurărilor reținute ca abateri disciplinare, a respectării dreptului salariatului la apărare și a dreptului de a se adresa instanței judecătorești competente, așa cum prevăd și dispozițiile art.268 alin.5 din Codul Muncii.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu pot fi reținute motivele de nulitate invocate de prima instanță la pronunțarea soluției, sens în care în conformitate cu disp.art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, urmând ca la reluarea judecății să se verifice celelalte apărări referitoare la legalitatea propriu-zisă a concedierii dispusă prin decizia nr. 482/13.03.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata - SRL, cu sediul în de,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1944 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator OG, domiciliat în comuna, nr.144, județul D și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/28.04.2009
dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
- G
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
