Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6276/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6276
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*****************************
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestator SC SA, împotriva deciziei nr. 2183 din 17 aprilie 2009, pronunțată de CURTEA DE APEL CRAIOVA - SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea de judecare în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care.
Instanța, constatând cauza în de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin încheierea din data de 02 aprilie 2009, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâtul SC SA, referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor prevăzute de art. 298, alin.2 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC SA arătând în esență că, excepția invocată nu este contrară niciunuia din alineatele 1,2,3 ale art.29 din Legea nr.47/1992, întrucât excepția invocată are legătură cu cauza de față, condiție îndeplinită prin faptul că prevederile legale considerate ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate în prezenta cauză.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr. 2183 de la 17 aprilie 2009 respins ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva încheierii de ședință din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect excepție neconstituționalitate.
Pentru a se pronunța astfel instanța reținut următoarele:
Instanța, din oficiu, a pus în discuție tardivitatea recursului declarat de pârâtă.
Potrivit prevederilor art.29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. 1, 2 sau 3, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea desesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunțare.
În speță, s-a constatat că încheierea fost pronunțată la data de 02 aprilie 2009 astfel încât, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, termenul de recurs împotriva acestei încheieri a expirat la data de 04.aprilie 2009.
Întrucât recursul a fost înregistrat la Tribunalul Gorj la data de 06 aprilie 2009, iar recurenta nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de recurs s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința ei, instanța a respins ca tardiv recursul.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu a mai analizat motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 Cod pr.civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
La data de 01.06.2009, contestatoarea SC SA B, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.2183 din 17 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
În motivarea contestației a arătat că instanța de recurs în mod greșit a respins ca tardiv recursul formulat de SC SA împotriva încheierii de ședință din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, în condițiile în care ședința de judecată din data de 2 aprilie 2009, când a fost pronunțată încheierea împotriva căreia s-a făcut recurs a fost într-o zi de joi. Calculând cele 48 de ore, înăuntrul cărora trebuia formulat recursul, recurenta arată că termenul a început vineri și s-a încheiat sâmbătă, astfel că în mod greșit recursul a fost respins ca tardiv.
Contestația în anulare este întemeiată.
Potrivit art. 318 alin.1 Cod pr.civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Observând motivele contestației Curtea apreciază că din eroare recursul a fost respins ca tardiv. Potrivit art. 29 alin.6 din legea 47/1992 încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.
În cauza de față încheierea a fost pronunțată la data de 2 aprilie 2009, care a fost o zi de joi. Calculând cele 48 de ore în care trebuia formulat recursul se constată că termenul se împlinea la 4 aprilie 2009, această dată fiind o zi de sâmbătă. În această situație, în conformitate cu prevederile art. 101 alin.5 Cod pr.civilă termenul se prelungește până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, în cauza de față fiind vorba de ziua de luni 6 aprilie 2009.
Observând data formulării recursului de către SC SA B, se constată că acesta a fost formulat chiar la 6 aprilie 2009, fiind astfel în termen legal.
Față de această situație în baza art. 318 alin.1 teza I Cod pr.civilă va fi admisă contestația în anulare, va fi anulată decizia nr.2183 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, iar în ceea ce privește fondul recursului, acesta va fi respins în baza următoarelor considerente:
Instanța de fond nu și-a întemeiat încheierea de respingere a cererii de sesizare Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor prev. de art.298 alin.2 din Legea nr.53/2003 pe considerentul că deja s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr.254/24.02.2009, aceasta fiind menționată ca și practică judiciară, ci respingerea cererii de sesizare a fost motivată de faptul că aspectele invocate prin excepția de neconstituționalitate, țin în realitate de aplicarea legii și nu de încălcarea normei constituționalitate.
Dispozițiile art. 29 din legea nr. 47/1992 prevăd: Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr- lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu de către instanța de judecată, ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Din criticile invocate în recurs reiese că recurenta a vizat aspecte de tehnică legislativă, principii de ierarhizare a normelor interne, principiile aplicării în timp a legilor și de interpretare a actelor normative.
Astfel, s-a arătat că potrivit art. 72 din legea nr. 168/1999 "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea", dispoziții ce vin în contradicție cu prevederile art. 284 Codul Muncii care arată că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.
S-a mai arătat în motivarea recursului că dispozițiile imperative ale Legii 24/2000 nu permit abrogarea implicită așa cum este prevăzut de art. 298 alin.2 ultima liniuță din Codul Muncii, unde se arată că se abrogă orice alte dispoziții contrare Legii nr.53/2003.
Aspectele invocate de autorul excepției și reluate prin motivele de recurs pun în discuție raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia instanței competente teritorial să judece cauza, aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, astfel că în cauză au incidență dispoz. art. 29 alin.6 din legea 47/1992, care arată că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. 1, 2 sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".
Curtea reține că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin.1 din Legea 47/1992 și anume aceea ca excepția ridicată în fața instanței să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, astfel că prima instanță în mod corect a respins cerea de sesizare a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispoz. prevăzute de art.298 al.2 din legea nr.53/2003.
Față de considerentele arătate mai sus, Curtea urmează ca în baza art.312 pr.civ. să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SA, împotriva deciziei nr. 2183 din 17 aprilie 2009, pronunțată de CURTEA DE APEL CRAIOVA - SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Anulează decizia nr. 2183 din 17 aprilie 2009, pronunțată de CURTEA DE APEL CRAIOVA - SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE în dosarul nr-, iar pe fond respinge recursul formulat de SC SA B împotriva încheierii din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
10.12.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
