Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6312/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 6312

Ședința publică de la 12 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cristina Raicea

JUDECĂTOR 2: Elena Stan

JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR împotriva sentinței nr.2311/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL GORJ, TRIBUNALUL TIMIȘ, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și intimații reclamanți, LA TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile declarate de pârâți sunt declarate tardiv.

Instanța, constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.

CURTEA

Asupra recursurilor de față:

Tribunalul Gorj prin sentința nr. 2311 de la 28 aprilie 2009 admis acțiunea ulterior precizata si formulată de reclamantele, împotriva pârâților Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justitiei și Ministerul Finanțelor Publice, TRIBUNALUL TIMIȘ, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Curtea de APEL BUCUREȘTI.

A obligat pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA, la plata către reclamanta a sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.12.2007 si in continuare, suma ce va fi actualizata la data plății.

A obligat pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, TRIBUNALUL TIMIȘ, Curtea de APEL TIMIȘOARA, la plata către reclamanta a sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.05.2008 - 01.09.2008, suma ce va fi actualizata la data plății.

A obligat pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA, la plata către reclamanta a sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.09.2008 - prezent si in continuare, suma ce va fi actualizata la data plății.

A obligat pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Curtea de APEL BUCUREȘTI, la plata către reclamanta a sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pe începând cu data de 16.07.2007 - 15.02.2008, suma ce va fi actualizata la data plății.

A obligat pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA, la plata către reclamanta a sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 15.02.2008 - prezent si in continuare, suma ce va fi actualizata la data plății.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantele îndeplinesc funcțiile de grefieri în cadrul Tribunalului Gorj, fiind salarizați în baza Legii nr. 50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG 83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006 și OG nr. 8/2007.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."

Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.

Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.

Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituția României.

Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2). Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."

Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.

În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.

Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.

Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamante, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamantele au fost lipsite de proprietatea acestui bun, ori, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.

Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Astfel, tribunalul a reținut că art. I pct.42 din nr.OG 83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.

Drepturile bănești solicitate de reclamante pentru perioada mai 2004 - 30 septembrie 2007 au fost calculate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, iar pârâții nu au avut obiecțiuni cu privire la cuantumul acestora.

Despăgubirile cuvenite reclamantelor trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Finanțelor.

Pârâtul în motivele de recurs a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamantelor dispunând obligarea pârâților la plata sporului de risc de 50 %, pe perioadele arătate, începând cu 16.07.2007 și în continuare, în condițiile în care prin OG nr.8/2007 s-a abrogat Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.

Având în vedere că, din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, OG nr.8/24.01.2007, pretențiile reclamantelor după 1.02.2007 sunt nefondate.

Pârâta DGFP G pentru Ministerul Finanțelor Publice critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Învederează instanței de recurs că Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementate de 21-27 din Legea finanțelor publice nr.72/1996, respectiv art.26-31 din legea 500/2002 privind finanțele publice.

A mai arătat recurentul că Ministerul Finanțelor Publice nu poate să aloce și să vireze în mod absolut aleatoriu fonduri pentru plata sumelor solicitate de către intimatele reclamante, chiar dacă ar fi obligat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acestea putând fi solicitate exclusiv de către ordonatorul principal de credite prin inițierea unei proceduri de rectificare bugetară, respectiv de către Ministerul Justiției.

Recursurile sunt tardive.

Instanța, din oficiu, a pus în discuție tardivitatea recursului declarat de pârâtă.

Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.

Articolul 103 Cod pr.civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Constatând astfel că, data comunicării sentinței instanței de fond, conform dovezilor de comunicare este 13.04.2009, iar data înregistrării căii de atac la instanța de fond este 22.05.2009 și respectiv 21 mai 2009, se observă că recursurile au fost promovate peste termenul prevăzut de lege, respectiv 10 zile de la data comunicării hotărârii, astfel cum este prevăzut de art.80 din Legea 168/1999.

Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 Cod pr.civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR împotriva sentinței nr.2311/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL GORJ, TRIBUNALUL TIMIȘ, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și intimatele reclamante, LA TRIBUNALUL GORJ, ca tardive.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

08.12.2009

Red.jud.-

2 ex/AS

Președinte:Cristina Raicea
Judecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6312/2009. Curtea de Apel Craiova