Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.64/2008
Ședința publică din 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- --vicepreședintele Curții de Apel
- - -JUDECĂTOR 3: Maria Trifan
- - -grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SRL,împotriva sentinței civile numărul 889/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 ianuarie 2008,ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SRL H solictând obilgarea acesteia la plata sumei de 6393,33 lei reprezentând drepturi salariale brute neachitate în perioada 19 09 2004 - 17 07 2006, actualizat și indexate la data plății.
În motivarea cereii reclamantul a arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a drepturilor salariale pe perioada 19 - - 17 07 2006.
Prin întâmpinare pârâta a soliciat respingerea acțiunii recalamantului motivat de faptul că a achitat toate drepturile salariale cuvenite recalamantului.
Prin sentința nr.889/LM/2007 instanța de fond a admis acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul a avut calitatea de angajat al pârâtei cu contract de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată începând cu data de 19 09 2004.
Unitatea nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale către angajat astfel că urmează să fie obligată la plata acestora.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul solicitând împotriva modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, iar în subsidiar casarea hotărârii cu trimiterea cauzei pentru rejudecare instanței de fond în vederea completării probațiunii. S-au olicitat și cheltuieli de judecată. În motivarea recursului pârâții au susținut că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.
În acest sens s-a arătat că hotărârea care consacră, în esență, împrejurarea că pe întreaga durată a raporturilor sale de muncă reclamantul nu și-a încasat niciodată drepturile salariale este în mod vădit netemeinică sau, în cel mai rău caz, bazată pe un probatoriu incomplet.
Recurentul susține că instanța de fond nu a avut în vedere următoarele aspecte:
1. S-a făcut dovada clară că pe întreaga durată a raporturilor de muncă au fost întocmite toate documentele legale privind drepturile salariale ale reclamantului.
2 S-a dovedit că recurenta a vărsat toate contribuțiile și cotele aferente
salariului atât la Casa de Pensii, la Casa de Asigurări de Sănătate și celelalte sume da torate sub diverse titluri.
3 Din actele dosarului rezultă că, în raport cu profilul unității, reclamantul presta o activitate care îl obliga să se afle aproape permanent în deplasare (fiind șofer pe curse internaționale) și că astfel de regulă nu se afla la sediul unității în zilele în care se achitau salariile angajaților.
4. Prima instanță nu a tras concluzia care se impunea din împrejurarea că pe statele de salarii existau semnături ale altor salariații de unde rezultă că banii au fost ridicați și că susținerea recurentei în sensul că aceștia erau transmiși reclamantului prin ntermediul unor colegi de muncă este plauzibilă.
Dacă au existat îndoieli în această privință se impunea completarea probațiunii prin ascultarea celor care au semnat efectiv statul de plată.
De altfel, nu este de conceput ca timp de 2 ani un angajat să nu-și primească niciodată salariul și să recurgă la calea unei acțiuni de muncă numai după încetarea raporturilor cu angajatorul său.
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea recursului.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de angajat al pârâtei în perioada 19 09 2004 - 17 07 2006 în funcția de șofer.
Potrivit dispozițiilor codului muncii:
Art. 161 - (1) Salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil
(3) Plata în natură a unei părți din salariu, în condițiile stabilite la art. 160, este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă
(4) Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 162 - (1) Salariul se plătește direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta.
Art. 163 -(1) Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
(2) Statele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.
Față de aceste dispoziții legale rezultă că pârâta avea obligația de a achita salariul lunar reclamantului prin virament bancar sau prin plata directă titularului ori împuternicitului acestuia.
În cauză pentru perioada pentru care s-a admis acțiunea nu există nici o dovadă a plății salariului către reclamant precum nu există nici o dovadă că persoanele care au semnat statele de plată pentru reclamant au avut împuternicirea cerută de art.162 alin 1 din codul muncii.
În consecință în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant.
Faptul achitării contribuțiilor legale aferente drepturilor salariale nu dovedește și plata salariului către angajat, precum nu reprezintă o probă în acest sens nici întocmirea documentelor contabile de determinare a drepturilor salariale.
Cererea de casare a hotărârii și trimitere spre rejudecare instanței de fond pentru completarea probațiunii este nelegală în condițiile în care a refuzat depunerea la dosar a statelor de plată în original pentru a se pute efectua procedura înscrieri în fals solicitată de reclamantă.
Pârâtei, potrivit dispozițiilor art.287 din codul muncii îi revenea sarcina probei, ori aceasta a refuzat să prezinte în original instanței tocmai înscrisurile care, potrivit art.163 din codul muncii reprezintă mijloacele de probă ale plății drepturilor salariale.
De asemenea împrejurarea că pârâtul a promovat acțiunea doar după încetarea raporturilor de muncă nu constituie un temei pentru a se considera că aceasta este nefondată.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În temeiul art. 274 din codul d e procedură civilă, fiind în culpă procesuală recurentul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC. SRL împotriva sentinței civile nr.889/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 200 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AL
Tehnored.TM
Jud.
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Maria Trifan
