Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 645/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 645/2008
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE SI JUSTITIE împotriva sentinței civile nr. 282/LM/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâților intimați Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, întâmpinări.
Recurentul prin motivele de recurs și intimații prin întâmpinări au solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara solicitând obligarea acestora la plata sumelor reprezentând sporul de vechime stabilit conform art.33 din Legea nr.50/1996 republicată, calculat prin raportarea la indemnizația lunară de încadrare, actualizate la data plății, raportat la vechimea în muncă a fiecărui reclamant începând cu data numirii fiecăruia în funcția de procuror și până la data de 10.01.2007, în funcție de timpul efectiv lucrat, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, după cum urmează:
pentru reclamanta din data de 8.12.2005
- pentru reclamanta - din data de 9.03.2006
- pentru reclamantul din data de 9.03.2006
În motivarea acțiunii au arătat că dreptul la acordarea sporului de vechime în muncă pentru magistrați este un drept deja stabilit prin art.33 din legea nre.50/1996, iar art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea magistraților nu a abrogat în totalitate Legea nr.50/1996, astfel că dreptul la sporul de vechime există și în prezent.
S-a mai susținut că prin nr.OUG177/2002 se prevede că magistrații și personalul de specialitate beneficiază și de drepturile stabilite prin alte acte normative speciale, iar contractele de muncă la nivel național pentru perioada 2003 - 2006, în art.40 alin.3 lit.d menționează că sporul ce se acordă pentru vechime în muncă este de 5% pentru 3 ani vechime și 25% pentru 20 ani vechime din salariul de bază.
Întrucât dispozițiile contractului colectiv de muncă au un caracter imperativ și obligatoriu pentru orice angajator, inclusiv pentru instituții publice și organele de stat potrivit art.3 și un caracter minimal chiar și în cazurile în care nu se încheie contracte colective de muncă (arr.99 alin.3), trebuiau aplicate prevederile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 care stabilesc în procente sporul de vechime în funcție de vechimea în muncă.
Au mai fost invocate și prevederile art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii, susținându-se că drepturile salariale ale magistraților, incluzând și dreptul la acordarea sporului pentru vechime în muncă, determină obligația corelativă a angajatorului de a efectua plat drepturilor salariale prin includerea în salariu și a sporului de vechime în muncă.
Reclamanții au mai susținut că au avut calitatea de parte în dosarul nr-, soluționat prin sentința civilă nr. 63/LM/07.09.2006, rămasă irevocabilă la data de 11.01.2007 iar pentru perioada 11.01.2007 - 12.03.2007 le-au fost acordate drepturile solicitate prin sentința civilă nr. 975/LM/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a instanței solicitând declinarea competenței cauzei în favoarea Curții de Apel București, raportat la prevederile art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 care reprezintă norma specială și derogatorie care înlătură aplicarea Codului Muncii.
Pe fondul cauzei a arătat că asupra recursului în interesul legii, formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat Decizia nr. XXXVI, prin care s-a statuat că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul de vechime, raportat la dispozițiile art. 33 alin.1 din Legea nr. 50/1996, art. 1 pct. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr.177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG 160/2000.
Totodată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice solicitând să se dispună prin aceeași hotărâre în cazul admiterii acțiunii să se ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
În motivarea cererii de chemare în garanție a arătat că potrivit art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de bugetul de stat iar în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice răspunde de elaborarea anuală a proiectului bugetului de stat.
Ministerul Finanțelor Publice a evocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.282/LM /2008 pronunțată în cauză de Tribunalul Hunedoara, acțiunea a fost admisă.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite și neachitate, cu titlu de spor de vechime, calculate la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător perioadei lucrate, până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecăruia și până la data plății efective, așa cum a fost formulată.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că Instanța de fond a reținut că reclamanții sunt magistrați procurori la parchetele din județul H, salarizarea lor fiind reglementată prin Legea nr.50/1996, modificată prin nr.OG83/2000 apoi prin nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006.
Conform art.98 din Lege anr.92/1992 magistrații au beneficiat inclusiv de sporul de vechime, menționat și în art.33 din Legea nr.50/1996, fiind achitat până la apariția nr.OG83/2000.
OUG nr.177/2002 a abrogat dispozițiile referitoare la salarizarea magistraților din legea nr.50/1996. Faptul că acest act normativ nu prevede expres sporul de vechime, nu înlătură obligativitatea acordării acestuia. În caz contrar s-ar încălca dispozițiile art.38 și 53 din Constituție, precum și reglementările cuprinse în legislația europeană.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a pronunțat prin Decizia nr. XXXVI - obligatorie conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă - asupra recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă C de Casație și Justiție, dând interpretare dispozițiilor cuprinse în art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, art. 1 pct.32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG 160/2000 în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.
Excepțiile privind inadmisibilitate cererii de chemare în garanție și a lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerului Finanțelor Publice au fost admise pe considerentul că între reclamanți și chematul în garanție nu există raporturi de muncă care să permită soluționarea cererii pe această cale, potrivit normelor procedurale specifice conflictelor de muncă reglementate prin Legea nr. 168/1999 și art. 281 - 282 din Codul muncii și totodată, acesta nu are nici atribuții în legătură cu gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești și a instanțelor de pe lângă acestea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În expunerea de motive a susținut că hotărârea este nelegală deoarece a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
A arătat în acest sens că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale reținând că în speță sunt aplicabile prevederile art. 284 din Codul muncii întrucât potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii din sistemul justiției, aprobată și modificată prin Legea nr. 45/2007, competența soluționării cererilor acestor categorii de personal revine Curții de Apel București în favoarea căreia ar fi trebuit să-și decline competența Tribunalul Hunedoara.
În ce privește sporul de vechime a arătat că prin Decizia nr. XXXVI dată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă - Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis că:
Dispozițiile art. 33 alin.1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că:
Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
În aceste condiții, instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturile bănești solicitate, actualizate cu rata inflației și a cheltuielilor de judecată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară neputând înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În consecință, dispoziția instanței privind plata drepturilor pretinse de reclamanți în valoare actualizată cu indicele de inflație și a cheltuielilor de judecată nu sunt întemeiate și nu se justifică.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art.304/1 Cod procedură civilă, în raport cu probele dosarului și dispozițiile legale incidente, Curtea constată recursul nefondat.
În ce privește excepția invocată de pârâtul recurent în mod corect prima instanță a reținut că pretențiile reclamanților vizează drepturi salariale ce nu au fost acordate nu stabilirea salariilor, astfel că în speță sunt incidente dispozițiile art. 281 - 283 din Codul muncii nu dispozițiile art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006.
Referitor la sporul de vechime cuvenit magistraților a fost pronunțată decizia nr. XXXVI de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General a cărei dispoziții sunt obligatorii cf. art. 329 alin 3 Cod procedură civilă, astfel că această problemă de drept nu mai poate fi pusă în discuție.
Potrivit deciziei mai sus menționate:
Dispozițiile art. 33 alin.1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că:
Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Este neîntemeiată și aprecierea recurentului în sensul că în mod nelegal a fost obligat la plata sumelor în discuție actualizate funcție de rata inflației și a cheltuielilor de judecată.
În cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești, angajatorul datorează dobânda, care, în conformitate cu dispozițiile art.1088 Cod civil, încep să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că în cauză sunt aplicabile regulile răspunderii contractuale, reclamanții în calitate de creditori, contrar susținerilor pârâtului, sunt îndreptățiți să obțină și dobânzi pe lângă creanța propriu-zisă, dar pentru aceleași motive, poate fi cerută și acordată de instanță, așa cum a procedat corect instanța de fond, actualizarea creanței cu indicele de inflație.
Ca o consecință a îndeplinirii cu întârziere a unei obligații bănești, culpa pârâtului fiind evidentă contrar susținerilor sale, în condițiile procesului inflaționist, nimic nu poate împiedica obligarea pârâtului la plata sumei datorate, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și nu cu data introducerii cererii de chemare în judecată.
Sub acest aspect, soluția instanței de fond este în consens cu jurisprudența constantă, concretizată în renunțarea la principiul nominalismului și corecția debitului cu rata inflației, vizând exacta îndeplinire a obligației în aceste condiții.
Față de cele ce preced, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE SI JUSTITIE împotriva sentinței civile nr. 282/LM/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 05 Iunie 2008
Jud. fond.
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
