Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 647/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 647/
Ședința publică din 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta și pârâtul TRIBUNALUL B împotriva sentinței civile nr. 318/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL G, CURTEA DE APEL B, CURTEA DE APEL B, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL G, TRIBUNALUL IALOMIȚA, TRIBUNALUL B, TRIBUNALUL VASLUI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2009, fiind consemnate în încheierea care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 318/5.03.2008 Tribunalul Galația admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Au fost constatate ca prescrise drepturile salariale reprezentând prima de vacanță pentru 2001-2003.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL GALAȚI, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Brașov, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Galați, TRIBUNALUL IALOMIȚA, Tribunalul Brăila, Tribunalul Brașov, TRIBUNALUL VASLUI, Ministerul Finanțelor Publice
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata primelor de vacanță aferente anilor 2004-2006, drepturi ce vor fi actualizate cu rata inflației, la data plății efective, după cum urmează:
- pentru reclamantele și a obligat pe pârâții Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției la plata primelor de vacanță pentru anii 2004-2006;
- pentru reclamantul a obligat pe pârâții TRIBUNALUL IALOMIȚA, Curtea de Apel București și Ministerul Justiției la plata primelor de vacanță aferente anilor 2004-2006;
- pentru reclamanta a obligat pe pârâții Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI, Ministerul Justiției la plata primelor de vacanță aferente anilor 2004-2006;
- pentru reclamanta a obligat pe pârâții Tribunalul Brăila, Curtea de APEL GALAȚI, Ministerul Justiției la plata primelor de vacanță aferente anilor 2004-2006;
- pentru reclamantul a obligat pe pârâții TRIBUNALUL VASLUI, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI, Ministerul Justiției la plata primelor de vacanță aferente anilor 2004-2006, corespunzător perioadei lucrate în fiecare instituție.
A fost respinsă acțiunea promovată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și tardivității ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 6868/121/15.10.2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila, Tribunalul Brăila, TRIBUNALUL IALOMIȚA, Tribunalul B, TRIBUNALUL VASLUI, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Brașov, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Finanțelor Publice plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2006, egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, calculată corespunzător perioadelor în care fiecare dintre reclamanți și-a desfășurat activitatea, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că prin art. 41 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, s-a prevăzut că "magistrații și celelalte categorii de personal, salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Au precizat că prin pct. 22 din nr.OG 83/2000, s-a introdus Capitolul III indice 1 intitulat "Salarizarea personalului din serviciile de reintegrare socială și supraveghere" astfel încât prevederile art. 41 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 urmează a fi aplicate și personalului de probațiune.
Au mai susținut că acest drept prevăzut de lege nu le-a fost acordat la efectuarea concediilor de odihnă din anii 2001-2006, întrucât prin acte normative, a fost suspendată aplicarea dispoziției legale susmenționate.
Au precizat că măsura suspendării plății primei de concediu, contravine dispozițiilor art. 53 din Constituția României, deoarece dreptul la prima de concediu constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și ca atare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Astfel, textul de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanță anuală prevăzută în favoarea lor, s-a dat în disprețul normelor Codului muncii, care prevede în art. 38 că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestora este lovită de nulitate. Prin urmare un drept câștigat nu mai poate fi anulat, fiind vorba de un drept fundamental privind dreptul la muncă și protecție socială a muncii, acest drept neputând fi îngrădit.
În susținerea acțiunii s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Curtea de APEL GALAȚIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru perioada 2001- 2004, iar pe fondul cauzei a considerat că acțiunea reclamanților este întemeiată în parte.
Tribunalul Brașova formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioadele în care reclamantele nu au avut calitatea de angajate în cadrul instanțelor din raza de competenta a Tribunalului Brașov.
A mai invocat și excepția tardivității formulării acțiunii având în vedere că au trecut mai mult de trei ani de la data la care putea solicita aceste sume.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că prin legi succesive dreptul la prima de vacanță a fost suspendat pe perioadele solicitate de către reclamante prin prezenta acțiune.
Curtea de Apel Brașova formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că prin legi succesive dreptul la prima de vacanță a fost suspendat pe perioadele solicitate de către reclamante prin prezenta acțiune.
În combaterea susținerilor reclamantelor, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Pentru perioada 2001-2003 instanța a constatat că drepturile solicitate de către reclamanți sunt prescrise având în vedere data introducerii acțiunii respectiv 15.10.2007, conform prevederilor disp. art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Brașov, instanța a respins-o motivat de faptul că reclamanta a avut calitatea de salariat în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.
De asemenea, instanța a respins și excepția tardivității invocată de Tribunalul Brașov, motivat de faptul ca termenul de 3 ani este un termen de prescripție de natură a atrage prescripția dreptului material la acțiune, și nu un termen de decădere de natură a atrage tardivitatea formulării acțiunii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Finanțelor Publice instanța a admis-o motivat de faptul că între reclamanți și pârâtă nu există raporturi juridice de muncă, motiv pentru care nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate prin prezenta acțiune.
Potrivit art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin nr.OG 83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizat în baza acestei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, sau după caz salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Ulterior, prin pct. 22 din nr.OG 83/2000, s-a introdus Capitolul III indice 1 intitulat "Salarizarea personalului din serviciile de reintegrare socială și supraveghere" astfel încât prevederile art. 41 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 urmează a fi aplicate și personalului de probațiune.
Dreptul reclamantelor cu privire la prima de vacanță (spre deosebire de același drept acordat magistraților care a fost abrogat începând cu 01.01.2003 prin art. 50 alin. (2) din nr.OUG 177/2002) nu a fost abrogat, fiind doar suspendat prin nr.OUG 33/2001, Legea nr. 743/2001 și Legea nr. 631/2002.
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2004, respectiv Legea nr. 507/2003, s-a prevăzut că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare cu privire la primele de vacanță, se suspendă până la 31.12.2004.
Legea bugetului de stat pe 2005, respectiv Legea nr. 511/2004, a suspendat la rândul ei dispozițiile privind prima de vacanță până la 31.12.2005.
În privința reclamanților, tribunalul a apreciat că suspendarea, deși prevăzută de Legea nr. 24/2000, republicată, dispusă prin acte normative succesive și apoi prin legile bugetului de stat, echivalează cu anularea acestui drept, care în mod legal nu poate avea loc decât prin abrogare, abrogare care în cazul personalului auxiliar, nu a intervenit, suspendarea neputând opera decât o perioadă determinată.
Codul muncii, în redactarea în vigoare la data acordării dreptului, suspendării și abrogării acestuia, prevedea în mod expres ca drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări. Prin urmare, conform acestor dispoziții legale, un drept derivând din raportul juridic de muncă odată câștigat, nu mai poate fi anulat. Și prin Constituție se reglementează restrângerea unor drepturi si libertăți, însă numai dacă se impune pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori a unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului și a libertății.
Prin urmare, restrângerea nu se poate realiza oricum și in orice discuții, ci numai prin lege si numai atunci când se impune "pentru apărarea securității naționale. și numai dacă este necesar într-o societate democratică".
Față de aceste considerente, a fost admisă acțiunea în parte și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești, reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2004 - 2006, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la data executării, în temeiul disp. art. 161 al. 4 din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferentă anilor 2001 - 2003.
Dreptul la plata primei de vacanță prev. de art. 411din Legea nr. 50/1996 a fost suspendat anual prin acte normative succesive, fiind aplicabile disp. art. 15 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 care prevăd că după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare.
În condițiile în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2001 - 2006 considerat că această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul acordării primei de vacanță și pentru anii 2001-2003 actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâtul Tribunalul Brașov considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că reclamantele nu au avut calitatea de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de probațiune de la Tribunalul Brașov în perioada pentru care s-a acordat prima de vacanță.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin încheierea din data de 06.08.2008 Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Curții de APEL GALAȚI și înaintarea dosarului spre competentă soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție față de disp. art. 1 alin. 2 din nr.OUG 75/2008.
Prin decizia civilă nr. 1509/13.02.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL GALAȚI cu motivarea că prin Decizia Curții Constituționale nr. 104/2009 au fost declarate neconstituționale disp. art. I și II din nr.OUG 75/2008.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul reclamantei, acesta este neîntemeiat deoarece soluția primei instanțe referitoare la prescripția dreptului la acțiune pentru anii 2001 - 2003 este temeinică și legală.
Astfel, plata primelor de vacanță pentru consilierii de probațiune este stabilită prin disp. art. 411din Legea nr. 50/1996 introdus prin nr.OUG 83/2000.
Prin art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001 acest drept a fost suspendat până la data de 01.01.2002.
Prin disp. art. 12 din Legea nr. 743/2001 și art. 32 din Legea nr. 744/2001 acest termen de suspendare a fostprelungitpână la data de 31.12.2003.
Ulterior, același drept a fost suspendat, în mod succesiv până la data de 31.12.2005.
Apreciem că termenul de prescripție privind dreptul la acțiune pentru a putea solicita plata primei de vacanță pentru anul 2003 început să curgă începând cu data de 31.12.2003.
Astfel, potrivit art. 138 alin. 2 din Constituția României, Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.
Numai dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat al anului precedent până la adoptarea noilor bugete.
Deci, potrivit acestor dispoziții legale, legile bugetelor de stat sunt anuale și își încetează efectele la adoptarea noilor bugete.
În consecință, doar pentru anii 2001 - 2002 se poate vorbi cu titlu de excepție, de o prelungire a efectelor suspendării până la data de 31.12.2003, întrucât legiuitorul folosește expresia,se prelungește".
Prin celelalte legi adoptate ulterior, legiuitorul nu mai uzitează această expresie, ci doar se menționează că,se suspendă", suspendarea fiind anuală, așa încât nu reținem punctul de vedere al recurentei-reclamante în sensul că s-au prelungit,în continuare" efectele suspendării și pentru anii 2001-2003, întrucât s-ar încălca dispozițiile constituționale arătate mai sus referitoare la bugetul public național.
Ca atare, dreptul la acțiune pentru anii 2001-2003 s-a născut la data e 31.12.2003 și termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Codul munciis -a împlinit la data de 01.01.2007, iar acțiunea a fost introdusă de reclamantă la data de 15.10.2007, cu depășirea acestui termen imperativ.
Față de considerentele expuse mai sus, dreptul la acțiune având ca obiect drepturi bănești, respectiv prima de vacanță pentru anii 2001 - 2003 este prescris iar soluția primei instanțe este corectă, contrar susținerilor recurentei.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
În ce privește recursul declarat de către pârâtul Tribunalul Brașov apreciem că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs pârâtul Tribunalul Brașova invocat faptul că recurenta-reclamantă nu a avut calitate de consilier de probațiune în cadrul Serviciului de probațiune de la Tribunalul Brașov.
Recunoașterea către părți a posibilității de a promova un nou examen al procesului prin exercitarea căii de atac prevăzute de lege este supusă totuși îndeplinirii unor condiții.
O astfel de condiție privește interesul, adică folosul practic urmărit de partea care a căzut în tot sau în parte în pretenții, ca urmare a judecății în fața primei instanțe.
Săvârșirea unei neregularități față de partea potrivnică nu se răsfrânge asupra recurentei întrucât interesul invocării unei atare neregularități nu îi aparțin.
Cum în sarcina recurentului nu s-a stabilit nici o obligație de a plăti prima de vacanță pentru anii 2004-2006 către reclamanta instanța apreciază că nu poate justifica un interes în promovarea recursului.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de pârâtul Tribunalul Brașov, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de reclamanta cu domiciliul ales în G,-, Camera 9 - Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați și pârâtul TRIBUNALUL B, cu sediul în-, jud. B împotriva sentinței civile nr. 318/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 04 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Marioara Coinacel
- -
Grefier,
-
: - /25.06.2009
: 2 ex.//09 Iulie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: -/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
