Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6515/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5341/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6515/
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.5520 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.21711/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect - drepturi bănești - spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurenta reclamantă, personal, lipsind intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București, Curtea de Apel București, Ministerul Justiției și Libertăților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă, personal, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5520/23.06.2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins cererea pentru intervalul 01.04.2005 - 21.05.2006, ca prescrisă și a respins cererea pentru intervalul 21.05.2006 și în continuare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de judecător la Tribunalul București, fiind eliberată din funcție prin pensionare la data de 14.03.2005.
S-a statuat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate" beneficiază de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
De asemenea, a apreciat prima instanță că, Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existența dreptului la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică, prin Decizia nr.21 din 10.03.2008 dată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție ce a format obiectul dosarului nr. 5/2008, stabilind că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicată.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de baza brut lunar și după intrarea în vigoare a G nr. 83/2000,aprobată prin Legea nr.334/2001."
A considerat Tribunalul că, sporul de 50% are natura unui drept salarial, care reprezintă contravaloarea muncii prestate în calitate de salariat, fiind cuvenit judecătorilor în funcție care exercită atribuțiile specifice ce determină suprasolicitarea neuropsihică.
Față de faptul că reclamanta este pensionată din data de 14 martie 2005, aceasta nu poate fi despăgubită cu echivalentul sporului de 50% pentru intervalul de timp ulterior pensionării, spor care reprezintă compensarea în bani a riscului privind sănătatea salariaților, risc care este prezent doar în situația prestării muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o ca nelegală. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, recurenta susține că hotărârea atacată conține motive contradictorii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că instanța de fond nu a ținut seama de probatoriile încuviințate și administrate în cauză, respectiv conținutul în date al sentinței civile nr.797/7.05.2008 a Tribunalului Călărași, ce statuează dreptul de a primi sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, dar numai până la data de 1.03.2005, astfel cum s-a solicitat în acel cadru procesual. De altfel, arată recurenta acest drept a fost operat în carnetul de muncă de către Tribunalul București, fiind recunoscut ca un drept salarial.
Cu toate acestea, deși Tribunalul București stabilește prin sentința atacată că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică are natura unui drept salarial, nelegal a respins acțiunea reclamantei, fără a ține seama că pensia unui magistrat se calculează raportat la salariul brut al unui judecător de același grad cu cel ieșit la pensie.
S-a nesocotit, în susținerea recurentei, și Decizia civilă nr.21 din data de 10.03.2008 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce a statuat dreptul magistraților la spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% fără a se realiza distincție între magistratul pensionar și cel în activitate.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În speță, nu este incident motivul de recurs invocat, respectiv art.304 pct.7 Cod procedură civilă, hotărârea atacată necuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Dimpotrivă, soluția respingerii acțiunii, ca neîntemeiată din dispozitiv pentru perioada 21.05.2006 și în continuare (aspect contestat de altfel prin prezentul recurs), se justifică prin considerentele aceleiași hotărâri.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu interpretarea corectă a probatoriului administrat în cauză și a normelor de drept substanțial incidente, statuând că sporul de 50% este un spor salarial, ce se cuvine doar magistraților în activitate, recurenta-reclamantă fiind magistrat pensionar.
Ori, analizând conținutul în date al deciziei în interesul legii, invocată în susținerea cererii de recurs, respectiv Decizia nr.21 din data de 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, se va constata că aceasta face referire la sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OUG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Salariul este astfel un element esențial al contractului individual de muncă, ce cuprinde indemnizații, sporuri și alte adaosuri conform art.155 Codul muncii (cum este și sporul sus-menționat), plata sa presupunând evident un contract individual de muncă în derulare, contract inexistent în cazul reclamantei pentru perioada față de care solicită drepturile salariale, având în această perioadă (21.05.2006 și în continuare) calitatea de magistrat pensionar.
Nu poate fi primită apărarea recurentei, în sensul că decizia pronunțată în recursul în interesul legii sus-precizată nu ar distinge între magistrații în activitate și cei pensionați (din această ultimă categorie făcând parte și reclamanta), câtă vreme decizia sus-citată face referire la un spor de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, evident că presupune îndeplinirea unei obligații de muncă față de angajator și obligarea acestuia de a-i acorda drepturi bănești cuvenite, obligație ce nu subzistă în cazul reclamantei.
Împrejurarea că reactualizarea pensiei magistraților se realizează în raport de salariul brut al unui magistrat în activitate, că ar include și sporul de 50% acordat acestei categorii socio-profesionale îi conferă posibilitatea recurentei de a uza de mijloacele procedurale adecvate, instituite de norma cadru în materia asigurărilor sociale Legea nr.19/2000, nicidecum de a solicita plata unor sporuri salariale la care nu mai este îndreptățită, nefiind în activitate.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, neconținând motive contradictorii și fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept substanțial incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.5520 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.21711/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./2 ex./30.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
