Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6529/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
DOSAR NR-( 5122/2009)
DECIZIA CIVIL NR.6529/
Ședința public de la 12 noiembrie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECTOR - - - -
JUDECTOR- - -
GREFIER -
_____
Pe rol,soluționarea cauzei civile, privind recursurile formulate de recurenții - " Asigurri de Viaț" SA și, împotriva sentinței civile nr.3813 din data de 07 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr-, având ca obiect - drepturi bnești -.
Dezbaterile în fond, au avut loc în ședința public din data de 06 noiembrie 2009, fiind consemnate separat prin încheierea de ședinț de la acea dat, care face parte integrant din prezenta, iar Curtea,având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2009,când a pronunțat urmtoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursurilor de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.3813 din data de 07 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr-, a fost admis, în parte, acțiunea precizata formulat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta - Asigurri de Viaț,
A fost obligat pârâta la plata sumei de 374 lei, reprezentând diferența între indemnizațiile pentru incapacitate temporar de munc încasate și cele cuvenite.
A fost respins, ca rmas fr obiect captul de cerere privind predarea carnetului de munc,
Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii și a salariului compensatoriu și,
A fost obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecat, cerere admis în parte.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut c, reclamanta a fost angajata societții pârâte în perioada 09.05.2006 - 01.07.2007, în funcția de Director II Departamentul Canale potrivit contractului individual de munc nr.1765/09.05.2006(fila 57) și actului adițional nr.340/05.11.2006, iar începând cu data de 18.07.2007 în funcția de referent. Inițial, pârâta a emis decizia nr.102/18.04.2007 prin care a dispus modificarea felului și locului muncii, precum și a salariului, act pe care reclamanta l-a atacat în instanț.
Ulterior, prin Decizia nr.208/01.07.2007 pârâta a decis încetarea raporturilor contractuale între - Asigurri de Viaț SA și reclamanta, începând cu data de 01.07.2007 pe baza cererii formulate de reclamanta la data de 29.06.2007, de încetare a raporturilor de munc în temeiul art. 55 lit. din Codul muncii.
Reclamanta a susținut c pârâta a refuzat s-i elibereze carnetul de munc, înclcând dispozițiile art.4 din Decretul nr.92/1976, solicitând totodat obligarea acesteia la plata de daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere, pân la eliberarea carnetului de munc.
Pe parcursul procesului pârâta i-a predat reclamantei carnetul de munc, astfel c aceasta la termenul din data de 29.05.2008, a declarat c nu mai struie în judecata acestui capt de cerere, rmânând fr obiect, dar își menține pretențiile în privința obligrii intimatei la plata daunelor cominatorii, instanța urmând s ia act de împrejurarea c primul petit al acțiunii a rmas fr obiect.
Legat de nepredarea carnetului de munc într-un termen rezonabil instanța a reținut c potrivit procesului-verbal la data de 19.06.2007 pârâta a predat unui inspector ITM o serie de carnete de munc printre care și al reclamantei.
Ca urmare a solicitrii reclamantei de restituire a carnetului de munc la care pârâta a rspuns prin adresa nr.468/17.07.2007, aceasta a solicitat ITM prin cererea nr.998/18.09.2007 restituirea carnetului de munc, iar la data de 17.10.2007 un salariat al acestei instituții i-a predat reclamantei carnetul de munc în original.
Pe cale de consecința, având în vedere împrejurarea c, înc din data de 19.06.2007 pârâta predase la ITM carnetul de munc al reclamantei pentru a se opera mențiunile corespunztoare în acesta, pârâta nu poate fi fcut rspunztoare pentru nepredarea carnetului de munc într-un termen rezonabil.
Din aceasta cauza, instanța a apreciat c aceasta nu este în culp pentru neîndeplinirea obligației de predare, și pe cale de consecinț nu poate fi obligat nici la plata unor daune cominatorii.
Chiar dac acestea constituie un veritabil mijloc de constrângere al debitorului, un mod indirect de asigurare a executrii în natur și ar putea determina responsabilizarea din punct de vedere pecuniar a acestuia, nu au nici o legtur cu prejudiciul produs datorit neexecutrii obligației de ctre debitor. Acestea se aplic doar în cazul executrii obligației de a face, atunci când executarea în natur nu mai este posibil, când este posibil executarea obligațiilor în natur pe cale silit, prin executorul judectoresc și atunci când refuzul debitorului de a executa este clar exprimat.
Așa cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.5552/11.10.2004 - Secția civil și de Proprietate Intelectual, de la data intrrii în vigoare a OUG nr.138/2000 care a introdus în Codul d e procedur civil articolele 580/2-580/5 referitoare la "Executarea silit a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face", pentru neexecutarea hotrârii, se poate aplica amenda civil prevzut de art.580/3, în favoarea statului, iar nu obligarea la daune cominatorii în beneficiul creditorului.
Potrivit art.580/3 civ.Cod Penal "dac obligația de a face nu poate fi îndeplinit prin alt persoan decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizat de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabil, s plteasc în favoarea statului o amend civil de la 200.000 la 500.000 lei, stabilit pe zi de întârziere pân la executarea obligației prevzut în titlul executoriu.
Ca urmare, chiar decizia la care am fcut referire a fost pronunțat într-o cauz având ca obiect materia sancțiunilor disciplinare, și în particular pentru situația repunerii prților în situația anterioar dup anularea sancțiunii disciplinare, considerațiile pentru care daunele cominatorii solicitate sunt inadmisibile și în cazul de faț, sunt aceleași.
Sa mai artat c, în timpul cât a fost angajat,reclamanta a fost diagnosticat cu neoplasm stâng III B mamar, fiind operat în iulie 2006, iar indemnizațiile de incapacitate temporar de munc aferente concediilor medicale din perioadele: 10.07.2006-31.07.2006; 17.04.2007-30.04.2007; 01.05.2007-31.05.2007; 01.06.2007-30.06.2007 au fost mult mai mici decât cele cuvenite.
În privința recalculrii indemnizațiilor pentru incapacitate temporar de munc și restituirii sumei rezultate ca diferenț între indemnizațiile încasate efectiv și cele cuvenite, de 2.253 lei (potrivit precizrii la acțiune), instanța a admis aceast solicitare în parte, urmând s valideze raportul de expertiz contabil, așa cum a fost suplimentat acesta la termenul din data de 26.02.2009, constatând c diferența între valoarea indemnizației cuvenite și suma încasat este în cuantum de 374 lei.
Analizând raportul de expertiz contabil și suplimentul de la fila 234, instanța a constatat c acesta respect dispozițiile legale în materie. Astfel, calculul indemnizației se face în baza OUG 158/2005 aprobat și modificat prin Legea 399/2006 și a Ordinului comun - privind aprobarea normelor de aplicare a prevederilor OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurri sociale de sntate.
În conformitate cu dispozițiile art.17 din OUG 158/2005, cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporar de munc se determin prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul stabilite în conformitate cu art.10.
Dispozițiile art.10 din aceeași OUG, stipuleaz clar c, baza de calcul a indemnizațiilor prevzute la art.2 se determin ca medie a veniturilor lunare pe ultimele 6 luni din cele 12 luni, din care se constituie stagiul de cotizare, pân la limita a 12 salarii brute pe țar lunar, pe baza crora se calculeaz contribuția pentru concedii și indemnizații.
Contrar celor susținute de reclamanta, Tribunalul a reținut împrejurarea c pentru calculul final al indemnizațiilor de concediu, nu au relevanț coeficienții de ierarhizare, valoarea salariului din luna în care salariatul este în concediu și nici existența stagiului de cotizare, textul de lege mai sus artat explicând clar modul determinrii bazei de calcul.
Prin urmare, instanța constat c numai suplimentul raportului, respecta dispozițiile legale în privința calculului, acesta fiind motivul pentru care instanța a încuviințat succesiv obiecțiunile pârâtei, reținând c ultimul rspuns al expertului satisface exigentele legii.
În ceea ce privește al treilea capt de cerere, s-a apreciat c reclamanta nu este îndreptțit la acordarea unui salariu compensatoriu în condițiile art.78 din 2007-2010.
Astfel, dispozițiile art.78 din 2007-2010 sunt clare și de strict interpretare, în sensul c, salariul compensatoriu se acord doar în condițiile în care încetarea contractului individual de munc a intervenit din motive care nu țin de persoana salariatului, ori în cazul de faț, contractul individual de munc a încetat prin acordul prților, în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii.
Încetarea unui raport juridic prin acordul prților ține și de persoana salariatului care își exprim un acord de voinț în mod expres, într-un anumit sens - acela de încetare a raporturilor de munc.
Ca urmare, nefiind vorba despre o manifestare de voinț care s aparțin exclusiv angajatorului, Tribunalul a apreciat c dispozițiile art.78 din 2007-2010 sunt inaplicabile prezentei cauze.
În temeiul art.274 pr.civ. pe temeiul culpei procesuale, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecat admise în parte, în msura admiterii în parte a acțiunii, pe baza documentelor justificative existente la dosar.
Împotriva acestei hotrâri au formulat recursuri motivate reclamanta și pârâta - Asigurri de Viaț, criticând-o ca netemeinic și nelegal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenta - Asigurri de Viaț, a artat c, instanța de fond a apreciat in mod justificat si temeinic asupra capetelor 1 si 3 ale contestației formulate, apreciind in sensul respingerii acestora îns raportat la captul 2 al contestației, în privința cererii de recalculare a indemnizațiilor de concediu, a fost indusa în eroare de raportul de expertiza administrat în cauza, efectuat de ctre un expert tehnic aflat in imposibilitate efectiv de a furniza un calcul corect si coerent al unor indemnizații de concediu medical care se pot determina prin simpla aplicare a dispozițiilor legale stipulate de Normele de Aplicare ale OUG 158/2005 - art. 73 și prevederile Legii 53/2003.
Recurentul a mai artat c faț de ultimul supliment al raportului de expertiza, depus pentru termenul din 07.05.2009 nu a putut depune obiecțiuni din motive obiective medicale,în acest sens fiind adeverința medicala din 07.05.2009 ce atest motive ce au împiedicat prezența în instanța a reprezentantului legal. In ciuda faptului ca ultimul supliment al raportului de expertiza nu a fost comunicat recurentei ce nu și-a manifestat accepțiunea fata de concluziile acestuia, instanța da fond s-a grbit sa soluționeze pe fond cauza, nelsându-i șansa de a contesta acesta raport de expertiza afectat de o serie de erori,astfel dreptul su la aprare fiind viciat.
Acest ultim supliment al raportului de expertiza, conține în opinia recurentului vicii de calcul ce nu respect dispozițiile legale si care conduc la concluzia nejustificat a existenței unei datorii inexistente.
Raportat la faptul ca instanța a pronunțat o sentința care se sprijin pe o proba viciata și contestat în repetate rânduri de catre recurent, ce nu are un caracter concludent în sensul prevederilor Codului d e procedura civila, în cauza sunt incidente prevederile art. 304. oct. 9..pr.civ. - hotrârea atacata fiind lipsit de temei printr-o aplicare greșita a legii.
Recurentul a susținut c înc de la debutul administrrii probei cu expertiza, expertul desemnat s-a aflat într-o continua eroare, apreciind dup bunul plac si interpretând subiectiv textele legale imperative care reglementeaz modalitatea de calcul a indemnizațiilor de concediu aflate in discuție.
La o simpla trecere in revista a dosarului de fond, se poate observa c au fost formulate nu mai puțin de 4 obiecțiuni întemeiate împotriva acestui raport de expertiza,iar în situația in care recurenta ar fi intrat, in timp util In posesia ultimului supliment al raportului de expertiza prin intermediul instanței de fond sau dac reprezentantul legal nu s-ar fi aflat in imposibilitate medicala de prezentare la termenul din 07.05.2009, cu siguranța al 5-lea set de obiecțiuni ar fi fost depus înainte ca instanța de fond s rmân in pronunțare. Aceste obiecțiuni nu mai pot fi depuse decât abia în faza recursului.
Raportul de expertiz efectuat este o prob eronat prin simplul fapt c expertul desemnat nu a cunoscut rigorile legale, nu a acceptat s și le însușeasc atunci cand recurenta i-a oferit materialul legislativ necesar si abia cînd instanța i-a impus a dat curs acestora dar într-un mod eronat.
A mai artat recurentul c raportul de expertiza administrat inițial obliga societatea la plata 2283 lei,iar dupa ce au fost formulate 3 seturi succesive de obiectiuni acesta s-a diminuat la valoarea de 1523 lei,iar ca urmare a celui de-al 4-lea set de obiecțiuni cuantumul a ajuns la suma de 374 lei,demontând în repetate rânduri metodele de calcul ale expertului însa acesta nici mcar în cadrul ultimului supliment depus la instanța de fond nu a reușit s efectueze un calcul corect.
Singura proba ce sprijin admiterea in parte a contestației formulate este una lipsita de concludenta si este imperios necesara readministrarea acesteia.
Deși în temeiul art. 212. alin.2 pr.civ. recurenta a solicitat la 3 termene consecutive de judecat în cadrul obiecțiunilor formulate încuviințarea unei contra-expertize sau a încuviințrii unul raport de expertiza extra-judiciar, aceasta solicitare a rmas nesoluționat,instanța de fond insistând în administrarea acestei probe prin intermediul aceluiași expert pentru ca în final s își însușeasc rezultatul viciat al acesteia.
A mai susținut recurenta c hotrârârea atacat este susținut de o proba viciat, prin care nu s-a reușit sa se stabileasc în mod exact starea de fapt, și pe cale de consecința soluția pronunțata nu este just faț de art.129. alin.5 pr.civ. instanța de fond si-a însușit un calcul eronat, care a fost sancționat in repetate rânduri prin obiecțiunile formulate.
In ciuda celor 3 cereri de admitere a unei contra-expertize care s verifice calculele deficitare ale primului expert desemnat, instanța de fond a decis menținerea expertului desemnat inițial deși criticile fuseser argumentate pe opiniile emise de Casa de Asigurri de Sntate a Municipiului B,instituție avizata si specializata în materia calculrii drepturilor bnesti aferente perioadelor de concediu medical.
Calculul indemnizațiilor pentru incapacitate temporara de munca au fost efectuat in conformitate cu textele legislative in vigoare si nu exista diferențe de sume care sa fie imputabile recurentei, astfel se Impune readministrarea probei cu expertiza pentru elucidarea corectitudinii calculelor In discuție.
Recurenta a mai criticat sentința și în privința obligrii sale nejustificate la plata cheltuielilor de judecata susținînd c fundamentul juridic al acordrii cheltuielilor de judecat este reprezentat de culpa procesual a prții,îns culpa sa nu a fost probat concludent si ca atare obligația de plat a cheltuielilor de judecata nu rezid in sarcina sa.
Administrarea defectuoasa a unul probatoriu susceptibil de eroare nu rstoarn prezumția de nevinovție a recurentei și nici nu ar trebui sa aiba ca rezultat acoperirea cheltuielilor de Judecata.
Recurenta, în recursul su, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. a artat c hotrârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu înclcarea sau aplicarea greșita a legii.
În ceea ce privește captul de cerere referitor la daunele cominatorii solicitate pe zi de întârziere pana la eliberarea carnetului de munca conform Decretului nr.92/1976, in mod greșit instanța fondului reține c pârâta nu poate fi fcuta rspunztoare pentru nepredarea carnetului de munca intr-un termen rezonabil întrucât, la data de 19.06.2007 a predat unui inspector ITM carnetul de munca al reclamantei.
Instanța de fond, practic, nu tine cont de doua aspecte esențiale in soluționarea acestui capt de cerere,respectiv c intimata, cu rea-credinț trimite carnetul de munca al recurentei ITM - ului la data de 14.06.2007, dat la care prțile se aflau in plin conflict pentru nerespectarea de ctre intimata a legislației in materie de conflicte de munca, conflict care s-a stins prin revocarea unei decizii abuzive de modificare a pe perioada suspendrii acestuia iar obligația legal a predrii carnetului de munca la încetarea raporturilor contractuale revine fiecrui angajator potrivit Decretului nr. 92/1976.
Desi intimata prin întâmpinrile formulate, in mod eronat, susține c Decretul nr.92/1976 a fost abrogat de ctre din 24.01.2003, aceasta afirmație este total eronat, Decretul nr.92/1976 va fi abrogat la data de 01.01.2009 potrivit OG nr.55/2006, fiind in vigoare din Decretul menționat potrivit crora: "carnetul de munca este un act al titularului si nu poate fi cedat sau instrainat.Carnetui se pstreaz la unitate atat timp cat titularul este încadrat in munca, acesta având dreptul sa verifice exactitatea tuturor datelor înscrise in carnet (alin.1). La încetarea activitții sau in caz de transferare, carnetul de munca se inmaneaza titularului, completat cu toate înscrierile la zi."
De asemenea, pârâta a solicitat ITM prin cererea nr.998 abia in 18.09.2007 restituirea carnetului de munca (fila 21), desi cererea de incetare a raporturilor de munca dateaz din 29.06.2007astfel c pârâta nu a fcut demersurile necesare obținerii carnetului de munca la momentul încetrii de relațiilor de munca, respectiv la data de 01.07.2007.
Chiar si așa, restituirea acestuia s-a fcut tardiv in data de 24.10.2007 si nu la data de 17.10.2007, asa cum eronat retine instanța de fond, aducand grave prejudicii recurentei in sensul c, neavand nici un document cu care s-și justifice experiența si vechimea in activitatea desfșurata in poziții de top risca s își piard noul loc de munca, tocmai de aceea situația creata de parata constituie un act șicanator si abuziv,în acest sens fiind si adeverința de salariu din 25.05.2007 completata cu mențiunea ca postul a fost desființat prin Decizia mai sus amintita, (care ulterior a fost revocata) si cu suspendat, ceea ce evident a dus la respingerea dosarului pentru acordarea unui credit, deci recurenta a fost prejudiciat material,suportând si alte prejudicii materiale in sensul in care nu a putut beneficia de indemnizația corecta a concediului de odihna in lipsa carnetului de munca, calculul indemnizației facându-se din perspectiva unui debutant, fara vechime in munca, in condițiile in care la acea data avea peste 20 de ani vechime.
Instanța de fond retine doar ca parata "nu este in culpa pentru neindeplinirea obligației de predare" desi, chiar din probele administrate de parata se constata reaua-credinta in obligația de a preda carnetul de munca odat cu încetarea contractului su de munc.
Cu privire la captul de cerere privind recalcularea indemnizațiilor pentru incapacitate de munca si restituirea sumelor rezultate ca diferența intre indemnizațiile încasate si indemnizațiile cuvenite, recurenta a susținut c instanța de fond a reținut și validat eronat ultimul raport de expertiza contabila (fila 234) validînd modul de calcul al indemnizației de incapacitate temporara de munca ca și in cazul unei boli obișnuite deși pe parcursul soluționrii cauzei s-a specificat de nenumrate ori ca este vorba de o boala grav respectiv neoplasm (cancer),reglementata diferențiat de OUG 158/2005 prin art.2,9,10 si 17.
Astfel, in sentința recurat instanța de fond nu face distincție intre bolile obișnuite, si urgentele medico-chirurgicale, bolile infectocontagioase din grupa A, neoplaziile- în cazul de fata - la care cuantumul brut lunar al indemnizației este de 100% din baza de calcul asa cum este prevzut la art. 17(2) si nu 75% cum in mod greșit susține instanța de fond.
In primul raport de expertiza, depus la dosarul cauzei,filele 134-142, expertul precizeaz actele normative care stau la baza calculului pentru calculul indemnizațiilor incapacitții temporare de munca si specific c întrucât incapacitatea temporara de munca a reclamantei a fost
determinata de neoplazii, in mod corect pentru calculul
indemnizației sunt incidente prevederile din art.2,9,10 si 17 din OUG 158/2005 actualizat, din care reține c indemnizația pentru incapacitate temporara de munca, determinate de tuberculoza, neoplazii, precum si o boala infectocontagioasa din grupa A si de urgent medico-chirurgicale stabilite in condițiile prevzute la art.9 este de 100% din baza de calcul, suma astfel rezultat între indemnizațiile calculate și cele acordate în valoare de 2.283 lei, urmând a fi pltit, reclamantei și coincide cu suma solicitat prin precizrile la cererea introductiv.
De asemenea, recurenta susține c instanța de fond cu rea-credinț sau neglijenț impune prin încheierile de ședința ulterioare acestui raport de expertiz ca dispozițiile Contractului Colectiv de Munca Unic pentru 2007-2010, desi in ramura dreptului muncii acesta este izvor de drept, s nu se aplice, ci s se prezinte de ctre expert, printr-un raport suplimentar la raportul de expertiza " si un mod de calcul in care baza de calcul a indemnizației sa se determine in funcție de reținerile lunare pe ultimele 6 luni ",ori, s se faca referire la dispozițiile HG 1825/2006 (fila 183) care nu se aplica in speța de fata, asa cum expertul, prin raportul suplimentar de expertiza contabila depus la fila 186, pct.2.3 precizeaz.
De asemenea, in mod greșit instanța de fond retine împrejurarea c pentru calculul final al indemnizațiilor de concediu, nu au relevanta coeficienții de ierarhizare" prevzuți in 2007-2010, ori "valoarea salariului din luna in care salariatul este in concediu" contrazise de prevederile dispozițiile mai sus menționate ale OUG 158/2005 și susținute în primul raport de expertiz.
Analizând întregul material probator administrat în cauz, prin prisma criticilor invocate de ctre recurenți, încadrate în motivul de recurs prevzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.304/1 pr.civ. Curtea reține urmtoarele:
Astfel,prin contestația precizat dedus judecții instanței fondului, recurenta reclamant a solicitat obligarea fostului su angajator la achitarea diferenței dintre indemnizațiile pentru incapacitate temporar de munc încasate și cele legal datorate,precum și la plata daunelor cominatorii pân la predarea carnetului de munc; în raport de cererile cu care a fost investit,prima instanț,fcând aplicarea dispozițiilor art.201 și urmtoarele ale Codului d e Procedur Civil,prin încheierea de ședinț din 20.03.2008 a dispus efectuarea unui raport de expertiz care s aib ca obiectiv determinarea drepturilor bnești cuvenite pe perioada incapacitții temporare de munc prin raportare la dispozițiile legale aplicabile,urmînd ca expertul s stabileasc dac exist diferențe între drepturile cuvenite reclamantei și cele efectiv încasate de ctre aceasta.
Prin raportul de expertiz depus la dosarul cauzei primei instanțe la data de 26.05.2008 s-a concluzionat c diferența dintre indemnizațiile pentru incapacitate temporar de munc încasate și cele legal datorate reclamantei reprezint suma de 2.283 lei,reprezentînd în cazul afecțiunii de care suferea reclamanta un procent de 100% din baza de calcul apreciind îns c baza de calcul a indemnizațiilor pentru incapacitate temporar de munc se stabilește corespunztor valorii salariului din luna în care salariatul este în concediu medical, și fr a ține seama c venitul ce reprezint baza de calcul a indemnizațiilor menționate este,potrivit dispozițiilor art.10 ale OUG nr.158/2005,plafonat la nivelul sumei reprezentate de 12 salarii minime brute pe țar.
Ca urmare a acestui mod de determinare a sumei ce forma obiectul celui de-al doilea capt de cerere,ce contravenea,contrar susținerilor recurentei reclamante ce nu pot fi primite, atât obiectivului stabilit de ctre prima instanț cât și dispozițiilor art.10 din OUG nr.158/2005 (ce prevd c aza de calcul a indemnizațiilor prevzute la art. 2 se determin ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, pân la limita a 12 salarii minime brute pe țar lunar, pe baza crora se calculeaz contribuția pentru concedii și indemnizații),instanța fondului a încuviințat obiecțiunile formulate de ctre recurentul pârât prin încheierea de ședinț de la termenul de la 6.11.2008 prin care a suplimentat obiectivul raportului de expertiz,stabilind necesar ca expertul s determine baza de calcul a indemnizațiilor de concediu medical raportîndu-se la reținerile lunare operate de angajator în ultimele 6 luni și la dispozițiile HG nr.1825/2006 fr a avea prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic pentru 2007-2010.
Prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic pentru 2007-2010 prin care se stabileau coeficienți de ierarhizare a funcțiilor pentru diferite categorii de salariați,contrar susținerilor recurentei reclamante nu aveau relevanț în cauz cît vreme potrivit art.10 din OUG nr.158/2005 interpretate gramatical și logic baza de calcul în cazul incapacitții temporare de munc stabilit de ctre legiutor se determin potrivit veniturilor lunare realizate de ctre recurenta reclamant în ultimele 6 luni din cele 12 luni ce constituie stagiul de cotizare util iar nu corespunztor veniturile lunare corespunztoare coeficienților de ierarhizare a funcțiilor de conducere determinate potrivit contractului unic colectiv de munc menționat.
Prin ce-a de-a doua variant a raportului de expertiz depus la dosarul cauzei primei instanțe la data de 03.12.2008 s-a concluzionat c diferența dintre indemnizațiile pentru incapacitate temporar de munc încasate și cele legal datorate reclamantei nu este influențat de dispozițiile HG nr.1825/2006 ce plafoneaz salariul minim brut pe țar doar pentru personalul bugetar,recurenta reclamant fiind angajat în sectorul privat.
Curtea apreciaz c chiar dac în mod greșit,instanța fondului a suplimentat în mod greșit obiectivul raportului de expertiz prin încheierea de ședinț de la termenul de la 6.11.2008,stabilind necesar ca expertul s determine baza de calcul a indemnizațiilor de concediu medical raportîndu-se la reținerile lunare operate de angajator în ultimele 6 luni și la dispozițiile HG nr.1825/2006 deși aceste nu aveau relevanț în cauz,aceast msur procesual nu a produs vreo vtmare intereselor procesuale ale recurentei reclamante,nefiind incidente dispozițiile art.105 alin.2 Cod de Procedur Civil,contrar susținerilor acesteia ce nu pot fi primite, deoarece drepturile bnești ale acesteia determinate prin varianta final a raportului de expertiz creia prima instanț i-a dat eficienț în cauz nu au fost determinate prin luarea în considerare a acestor aspecte.
Și împotriva acestei variante a raportului de expertiz recurentul pârât a formulat obiecțiuni ce au fost încuviințate de ctre instanța fondului,astfel c rin p. raportul de expertiz depus la dosarul cauzei primei instanțe la data de 4.05.2009 s-a concluzionat c diferența dintre indemnizațiile pentru incapacitate temporar de munc încasate și cele legal datorate reclamantei reprezint suma de 374 lei,aceast ultim variant a raportului de expertiz fiind reținut ca fiind corect de ctre prima instanț, deși prin aceasta se reținuse cu înfrîngerea dispozițiilor art.17 alin.2 ale OUG nr.158/2005(ce prevedeau c uantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporar de munc, determinat de tuberculoz, neoplazii, precum și de o boal infectocontagioas din grupa A și de urgențe medico-chirurgicale, este de 100% din baza de calcul stabilit conform art. 10 acestui act normativ)c recurentei reclamante i se cuvine un procent de 75% din baza de calcul,fiind fondate sub acest aspect criticile formulate de ctre recurenți la adresa hotrârii recurate cît vreme potrivit certificatelor de incapacitate aflate la dosarul cauzei aceasta fusese încadrat la diagnosticul "neoplasm".
Nefondate sunt îns susținerile recurentului pârât potrivit crora instanța fondului i-a înclcat dreptul su la aprare prin faptul c nu i-a comunicat ultimul supliment al raportului de expertiz deoarece potrivit dispozițiilor art.129 alin.1 Cod de Procedur Civil acestuia îi revenea obligația procesual de a urmri desfșurarea procesului,și de a-și susține pretențiile și aprrile;mai mult,Curtea reține c recurentul pârât nu a formulat pentru termenul cînd pricina a fost soluționat în fond nici o cerere de amînare a cauzei motivat de o imposibilitate de prezentare din motive medicale,neputînd fi primite nici acest aspect susținerile recurentului potrivit crora nu ar fi putut depune obiecțiuni din culpa instanței.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentului pârât potrivit crora instanța fondului în mod nelegal ar fi respins cererea sa de efectuare a unei contra expertize în cauz deoarece acesta a solicitat primei instanțe aceast prob de abia la termenul de judecat din 26.02.2009,respectiv la cel de-al termen ce a urmat depunerii raportului de expertiz efectuat în cauz,cu depșirea termenului prevzut de dispozițiile art.212 alin.2 Codul d e Procedur Civil,respectiv al primului termen ce a urmat dup depunerea raportului.
Curtea va respinge ca nefondate și criticile formulate de ctre recurenta reclamant referitoare la nelegala respingere de ctre instanța fondului a cererii sale de acordare a daunelor cominatorii solicitate pe zi de întârziere pana la eliberarea carnetului de munca conform Decretului nr.92/1976,deoarece acestea constituie un mijloc indirect de asigurare a executrii în natur a unor obligații de a face ce nu pot fi executate în natur pe cale silit și care nu au nici o legtur cu prejudiciul încercat de ctre creditorul obligației de a face neeexecutat;ori în cauz,indiferent de culpa angajatorului acesta,potrivit propriilor susțineri ale recurentei reclamante,predase la data pronunțrii hotrîrii recurate carnetul de munc al acesteia,astfel c în cauz acest mijloc indirect de asigurare a executrii în natur a unor obligații de a face nu avea incidenț;mai mult, nu pot fi primite nici susținerile recurentei-reclamante potrivit crora aceaste ar fi încercat și un prejudiciu material risca s își piard noul loc de munca, fiindu-i respins dosarul pentru acordarea unui credit, și nu a putut beneficia de indemnizația corect stabilit aferent concediului su de odihna in lipsa carnetului de munca,cît vreme prin aceste susțineri aceasta,cu înclcarea dispozițiilor art.294 alin.1 Cod de Procedur Civil își modific cauza și obiectul cererii de chemare în judecat solicitând daune materiale în locul daunelor cominatorii cu care a investit prima instanț.
Avînd în vedere faptul c în cauz pentru determinarea cuantumului drepturilor bnești cuvenite recurentei -reclamante pe perioada incapacitții temporare de munc prin raportare la dispozițiile legale aplicabile,respectiv determinrii existenței unor diferențe între drepturile cuvenite și cele efectiv încasate de ctre aceasta se impune efectuarea unei expertize contabile care s cuantifice aceste drepturi,soluționarea cauzei în ansamblul s,depinzînd de aceast prob ce potrivit dispozițiilor art.305 din Codul d e Procedur Civil nu poate fi administrat în faza recursului,Curtea,reținînd incidența motivului de recurs prevzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e Procedur Civil, vzând și dispozițiile art.312 pr.civ. va admite recursurile, va casa sentința recurat și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe;instanța fondului va avea în vedere la rejudecarea cauzei în fond inclusiv cererea de acordare a cheltuielilor de judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții - " Asigurri de Viaț" SA și, împotriva sentinței civile nr.3813 din data de 07 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr-.
Caseaz sentința recurat.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 06.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: C//2ex.
04.12.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
