Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6588/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3237/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6588/
Ședința Publică din data de 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de către recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.4530 din data de 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30321/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic d-na, cu delegație aflată la fila 13 dosar recurs, lipsind recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, acordă cuvântul recurentului-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, asupra excepției tardivității declarării recursului.
Recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic, având cuvântul, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a face verificări cu privire la excepția invocată.
La reluarea cauzei la a doua strigare, recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic, având cuvântul asupra excepției tardivității recursului, solicită respingerea acesteia, în acest sens solicitând a se avea în vedere faptul că la dosarul de fond nu există o dovadă a comunicării hotărârii judecătorești recurate către instituția pe care o reprezintă, deoarece din dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că citația pentru Ministerul Finanțelor Publice a fost comunicată către Registratura Ministerului Justiției.
Mai mult decât atât, în combaterea excepției poate face dovada cu înscrisul pe care-l deține, cum că dovada de comunicare a fost primită de către o altă instituție, respectiv de către Tribunalul București la data de 25.07.2008.
Așa fiind, raportat la dovada de comunicare prezentată la termenul de azi, pe care se află aplicată ștampila Ministerului Justiției - Tribunalul București, apreciază recursul ca fiind declarat în termenul legal, și, pe cale de consecință, solicită respingerea excepției tardivității recursului.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția tardivității recursului declarat de către Ministerul Finanțelor și Economiei și acordă cuvântul și pe fondul recursului declarat de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice
Pe fond, recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii judecătorești recurate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe recursul recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul solicitat de către acest recurent în cuprinsul motivelor de recurs.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare atât pe excepția tardivității declarării recursului de către recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice cât și pe fondul ambelor recursuri declarate de către recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice și recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4530 din data de 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30321/3/LM/2007, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții: Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Au fost obligat pârâții la plata către reclamantul a sporului de vechime cuvenit pentru perioada 06.09.2004-13.06.2005, sume care au fost actualizate cu indicele de inflație, calculate de la data scadenței și până la plata efectivă.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantul a sporului de vechime cuvenit pentru perioada 06.09.2004-13.06.2005.
A fost respinsă, ca fiind prescrisă acțiunea pentru perioada 13.03.2004-05.09.2004.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligat pe chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății acestor drepturi către reclamante.
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul au avut calitatea de procuror în cadrul Parchetelor din subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru categoria profesională a magistraților, sporul de vechime a fost acordat prin Legea nr.50/1996, iar prin nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/6.07.2000 "vechimea în muncă" nu a mai fost prevăzută, dar nici nu a fost abrogat expres art.33 din Legea nr.50/1996 rep. care reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar de specialitate.
S-au reținut dispozițiile Codul muncii, potrivit cărora, munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă, iar potrivit art.155 și următoarele din Legea nr.53/2003, salariul lunar, în cazul de față indemnizația lunară, cuprinde atât salariul de bază, de încadrare, respectiv indemnizația cât și sporurile și alte adaosuri cuvenite, respectiv beneficiul procentual al sporului de vechime în executarea raportului de serviciu.
Măsura eliminării aplicării prevederilor legale privind acordarea sporului de vechime aferent perioadei lucrate a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților și a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitatea în activitatea economică și în materie de angajare și profesie potrivit art.6 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, prin Decizia nr.XXXVI din 7.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a hotărât că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
În temeiul art.329 alin.3 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept în soluțiile pronunțate în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele expuse și având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei pronunțate în interesul legii, precum și considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pe pârâții la plata către reclamant a sporului de vechime cuvenit, având în vedere calitatea de magistrat, spor de vechime aferent perioadei 06.09.2004-13.06.2005, actualizat cu indicele de inflație până la plata efectivă.
De asemenea, instanța a admis și cererea de chemare în garanție formulată de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispus obligarea chematului în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamantului, reprezentând sporul de vechime pentru perioada 06.09.2004-13.06.2005
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termenul legal Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, critică hotărârea recurată deoarece s-a dispus obligarea sa la plata drepturilor bănești, actualizate cu indicele de inflație.
Învederează că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este instituție bugetară și nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără o bază legală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă.
Recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, susține, în motivarea recursului său că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind invocat motivul de casare prev. de art.304 pct.4 din Codul d e Procedură Civilă.
Susține că instanța nu putea să oblige această instituție să aloce fondurile necesare deoarece s-ar încălca dispozițiile Legii nr.500/2002.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Finanțelor Publice și întemeiate în drept pe dispozițiile art.312 din Cod pr.civilă, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Susține recurentul-intimat că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât această instituție gestionează bugetul de stat, însă nu are atribuții de a aloca fonduri din diverse capitole bugetare, cu nesocotirea legii finanțelor publice.
Responsabilitatea instituției recurente se limitează la faza de proiect bugetar, iar pronunțarea unei hotărâri prin care este obligat să aloce fonduri către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nesocotește Legea nr.500/2002, fiind în imposibilitatea executării hotărârii, pentru că bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României care reprezintă puterea legislativă. Prin urmare, pronunțarea unei hotărâri prin care să se impună elaborarea bugetului sub o anumită formă și conținut, decizie luată de puterea judecătorească, încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod de procedură civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.4 și 9 din Codul d e Procedură Civilă.
La termenul de judecată din data de 17.11.2009, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității formulării recursului de către recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la excepția invocată se constată că, deși la dosarul de fond se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, totuși aceasta este viciată deoarece nu a fost comunicată către acest pârât, ci a fost primită de către registratura Ministerului Justiției, așa cum rezultă din ștampila aplicată pe procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare.
Având în vedere această situație, Curtea reține că recurentului-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice nu i s-a comunicat sentința civilă nr.4530 din data de 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30321/3/LM/2007, astfel încât nu a expirat termenul de exercitare a căii de atac a recursului, iar recursul formulat este în termen.
Pentru aceste considerente, va respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității recursului declarat de către recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca nefiind fondat, recursul declarat de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a dispus în mod corect plata sumelor actualizate cu rata inflației, reprezentând sporul de vechime pentru perioada 06.09.2004-13.06.2005.
Acordarea reactualizării urmărește menținerea valorii economice a sumelor datorate. Salariul reprezintă, dincolo de valoarea nominală a banilor ce îl compun, o valoare economică, reflectând cantitatea de produse și servicii pe care o poate achiziționa salariatul ce are ca unică sursă de venit indemnizația lunară primită din partea angajatorului său. reprezintă o consecință a devalorizării monedei naționale în care sunt plătite salariile. Pentru a păstra valoarea economică a salariului, este necesar ca acesta să reflecte procesul inflaționist prin acoperirea diferențelor de valoare reală a salariului între data plății efective a acestuia și data la care a devenit exigibil. Prin această măsură drepturile salariale nu cresc, chiar dacă aparența nominativă a banilor încasați este mai mare, ei își mențin aceeași valoare economică.
Această soluție de reactualizare se impune și în cazul sumelor datorate cu titlu de sporuri, pentru că acestea alcătuiesc partea variabilă a salariului, reprezentând, prin urmare, drepturi salariale.
Împrejurarea că recurenții-pârâți nu au un capitol distinct al bugetului pentru acoperirea plății acestor sume (reprezentând contravaloarea reactualizării), nu este de natură să nege dreptul reclamantului de a-și primi drepturile salariale neîncasate ca efect al procesului inflaționist. Dacă ar fi plătit la termenele de exigibilitate sumele reprezentând contravaloarea sporului, recurenții-pârâți nu ar fi fost în situația de a suporta reactualizarea, fapt pentru care culpa le revine în exclusivitate.
Cât privește pretinsa lipsă de temei, Curtea subliniază adevărul incontestabil într-un stat de drept potrivit căruia o hotărâre judecătorească, intrată în puterea lucrului judecat, este un temei legal suficient și obligatoriu pentru acordarea sumelor datorate, indiferent de elementele capitolelor bugetului.
Potrivit dispozițiilor art.41 din Legea nr.53/2003, aplicabile și în cazul magistraților, angajatorul nu poate modifica cuantumul salariului datorat în lipsa unei prevederi legale contrare.
Neacordarea reactualizării ar echivala cu plata unui drept salarial mai mic decât cel real datorat, în condițiile în care nu a existat, așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.XXI/10.03.2008, nici un temei legal pentru micșorarea dreptului salarial acordat.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu privire la recursul declarat de către recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, instanța va admite recursul declarat de către acesta pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de Ministerul Finanțelor Publice împotriva hotărârii de fond vizează calitatea procesuală pasivă a acestei instituții, aspecte ce vor fi cercetate în conformitate cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constatata ca instanța de fond a stabilit obligația Ministerului Finanțelor Publice sa aloce unuia dintre parați, la cererea reclamanților, fonduri necesare executării obligației stabilite in sarcina celorlalți parați.
Dar intre reclamant si Ministerul Finanțelor publice nu exista nici un fel de raporturi juridice, in baza cărora acest parat ar putea fi obligat fata de reclamant si cu atât mai mult, la cererea reclamantului fata de o alta parte din proces.
Curtea retine ca trebuie avut in vedere specificul raporturilor juridice de munca si calitatea parților in aceste raporturi. In acest sens, potrivit art.282 din Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Ministerul Finantelor Publice nu se poate incadra in niciuna din aceste categorii, intre reclamanti si acest parat neexistand raporturi juridice de munca, astfel incat Curtea constata ca nu exista identitate intre acest parat si debitorul obligatiei in raportul juridic dedus judecatii.
Curtea reține că oricum Statul Român are obligația de a executa hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care cuprinde obligația de a executa cu bună-credință toate îndatoririle stabilite prin hotărâri judecătorești. Această obligație revine tuturor instituțiilor statului, ministere, administrației publice centrale și locale, fără a fi necesară o dispoziție legală prin care să le oblige în mod expres.
Astfel simplul fapt că pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București și recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care reprezintă instituții ale statului, au fost obligate la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului de vechime în muncă pentru perioada 06.09.2004-13.06.2005 este suficient pentru ca Statul Român și toate instituțiile acestuia să fie obligate să aloce fondurile necesare și să își execute obligațiile prevăzute în titlurile judecătorești. În acest sens, este și jurisprudența Curții Europene în cauzele împotriva României
Astfel, în cauza Matache și alții împotriva României, s-a reținut că obligația de plată a unei sume de bani stabilită printr-o sentință executorie trebuie executată de către stat și de către administrație, care constituie un element al statului de drept. Dacă administrația refuză, omite să execute sau întârzie să o facă, garanțiile de la art. 6 din CEDO, de care a beneficiat justițiabilul în timpul etapei judiciare își pierd orice rațiune de a fi.
De asemenea, în majoritatea cauzelor împotriva României, Curtea Europeană a reținut că neexecutarea unei hotărâri defintive, care se bucură de autoritate de lucru judecat reprezintă o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1, de natură a atrage răspunderea statului pentru nerespectarea dreptului la un proces echitabil.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul formulat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiat și va admite recursul declarat de către Ministerul Finanțelor Publice, modificând în parte, în temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, sentința recurată, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, va respinge cererea de chemare în garanție a acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.4530 din data de 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30321/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Respinge excepția tardivității recursului formulat de către recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Admite recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
2 ex./11.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
