Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.666/2009

Ședința publică din 28 mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător

- - - JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor

- - JUDECĂTOR 3: Vesa

- - grefier

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA, împotriva sentinței civile nr.280/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța din oficiu pune în discuție tardivitatea recursului declarat de reclamante și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor civile de față:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- reclamantele (actualmente ) și (actualmente -) au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Hunedoara și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

- să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale indexate, în cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective, cu următoarele procente de indexare: cu 5% începând cu data de 1.01.2007; cu 2% începând cu data de 1.04.2007; cu 11% începând cu data de 1.10.2007 pentru reclamanta, iar pentru reclamanta numai diferențele salariale în cuantum de 11% începând cu 01.10.2007.

- obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților

În motivarea cererii, reclamantele în calitate de asistenți judiciari la ribunalul Hunedoara, susțin că au fost și continuă să fie discriminați de pârâtul Statul Român în raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ai Curții Constituționale, funcționarii publici, demnitarii și chiar în raport de personalul auxiliar de specialitate.

La data de 31.01.2007 Guvernul României a emis un număr de 3 Ordonanțe simple prin care a dispus majorarea salariului (începând cu 1.01.2007) tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului cu excepția magistraților judecători de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii.

Singurii magistrați care au primit majorări salariale (asemenea tuturor celorlalți salariați ai statului) de la 1.01.2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorii Curții Constituționale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi.

Legea 232/607.2007 publicată în Monitorul Oficial 474 din 16.07.2007 pentru aprobarea OG 6/2007, modificând art.39 în al.2 al acestuia prevede majorări salariale în cotă de 7% aplicată la salariul din 2006 și de 11% cu începere de la 1 octombrie aplicată la salariul din luna septembrie pentru toți funcționarii publici exceptați și de această dată magistrații judecători și procurori.

Reclamanții arată astfel că au fost încălcate disp. art.1 alin.2 lit.e pct.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea, art.5 Codul muncii și dispozițiile Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii întrucât tinde la modificarea actelor normative și acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, în condițiile în care drepturile la care reclamanții fac trimitere sunt majorări salariale ce se acordă personalului bugetar în temeiul legilor speciale de salarizare.

Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că potrivit art.16-20 din OG nr.137/2000 republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar în conformitate cu prevederile art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare.

Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA prin întâmpinare invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că în litigiile având ca obiect plata drepturilor salariale are calitate procesuală pasivă doar Ministerul Justiției.

Întrucât toți judecătorii din cadrul Tribunalului Hunedoaras -au abținut dosarul a fost trimis Tribunalului Alba în urma admiterii cererilor de abținere prin încheierea nr. 77/F/CC/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA.

Prin sentința civilă nr. 208/2008 Tribunalul Albaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, pârâții fiind obligați în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant, a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și în continuare, sumă care urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății. A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, conform prezentei. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul, în temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Curtea de APEL ALBA IULIA:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admis- având în vedere că potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.

Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de parata Curtea de APEL ALBA IULIA, instanța a apreciat-o ca nefondată, parata având calitate de ordonator de credite cu atribuții privind salarizarea reclamanților astfel conform art.282 muncii justifică calitatea procesuala, excepția urmând a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, instanța reținut următoarele:

Reclamanții în calitate de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Hunedoara beneficiază de prevederile OUG nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.45/2007.

În preambul acestui act normativ se enunță în sinteză, scopul care a determinat adoptarea reglementărilor legale pe baza și în executarea cărora actul fost emis.

Astfel, OUG 27/2006 a fost adoptată având în vedere că asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii judecătorilor și procurorilor este prevăzută la cap.VI pct.3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, aprobată prin HG 232/2005.

Prin HG 232/2005 se prevedea că aspectele economice - financiare se reflectă și asupra salarizării personalului din sistemul judiciar iar garantarea independenței puterii judecătorești se realizează și prin asigurarea renumerației adecvate a magistraților, respectiv plata drepturilor salariale ale acestora, așa cum au fost prevăzute de lege și aplicarea acestor prevederi în mod nediscriminatoriu în toate sectoarele de activitate.

Conform art.3 din OG 27/2006 judecătorii beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare.

Articolul 35 prevedea actualizarea prin aplicarea indexărilor, acordate în conformitate cu prevederile legale a indemnizațiilor brute.

În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.

Legea nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.169/9.03.2007 abrogă dispozițiile art.35, însă în luna ianuarie 2007 dispoziția legală privind actualizarea prin indexare era în vigoare.

Eliminarea doar a magistraților de la această indexare, în condițiile în care toate categoriile de salariați bugetari au beneficiat de aceste indexări în anul 2007, constituie un tratament discriminatoriu care contravine principiului egalității în drepturi instituit prin art.16 din Constituția României și o nerespectare a prevederilor legale instituite prin art.35 din OUG 27/2006.

De asemenea potrivit art.21 alin.1 din OG 137/2000 aprobată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile când se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporționale cu prejudiciul suferit.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.35 din OUG 27/2006 instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți și a dispus obligarea în solidar a pârâților la plata fiecărui reclamant a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și în continuare.

În aplicarea principiului nominalismului monetar, instanța a dispus ca suma restantă să fie actualizată cu rata inflației până la data plății efective.

Referitor la cererile privind indexarea salarială în procent de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 oct.2007, instanța le-a respins ca neîntemeiate, având în vedere dispoziția expresă de abrogare a art. 35 din OUG 27/2006 cuprinsă în Legea nr.45/2007, competența de a reconsidera poziția față de drepturile salariale ale reclamanților neaparținând instanței de judecată, fiind o competență exclusivă a legiuitorului.

Potrivit prevederilor art.6 și 7 cuprinse în Decretul Lege 92/1976 modificat, normele incidente prev. de Legea 130/1999 și art. 296 din Legea 53/2003, Curtea de APEL ALBA IULIA în calitate de operator al carnetelor de muncă, va efectua cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamantele și - și pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA.

Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii pretențiilor intimaților reclamanți.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, invocând în primul rând, prevederile art. 304 punct 4 Cod procedură civilă, critică sentința atacată ca fiind dată cu depășirea atribuțiilor judecătorești deoarece acordarea creșterilor salariale pretinse de reclamanții nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu îl mai acorde pentru anul 2007. În al doilea rând, recurentul, invocând art.304 punct 9 Cod procedură civilă, arată că sentința atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece în afara legii nu putem vorbi de discriminare în sensul nr.OG 137/2000.

În recursul pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA se critică sentința atacată sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesual pasive invocate, reiterând susținerile din fața instanței de fond în sensul că această instituție nu are nici calitatea de angajator și nici o atribuție în stabilirea drepturilor salariale ale asistenților judiciari.

În drept se invocă art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.

Prin recursul formulat reclamantele au susținut că se află în situații comparabile cu persoanele la care se referă OG nr. 10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că pot beneficia de creșterile salariale ce sunt acordate prin cate normative. Aceste acte normative sau ca scop acoperirea inflației pe o anumită perioadă.

CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:

Recursurile declarate de pârâți sunt nefondate.

Astfel, în ce privește recursul Curții de APEL ALBA IULIA care vizează excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții este de menționat faptul că potrivit art. 47 din Legea nr. 304/2004, curtea de apel are calitatea de ordonator secundar de credite, precum și atribuții în păstrarea și evidența carnetelor de muncă ale magistraților și asistenților judiciari potrivit Decretului nr. Lege nr.92/1976 modificat, așa încât având în vedere și normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art. 296 din Legea nr.53/2003, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.

În ce privește recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților este de menționat faptul că prin admiterea, în parte, acțiunii reclamanților instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nici nu a nesocotit dispozițiile nr.OUG 137/2000, nefăcând altceva decât să aplice prevederile legale în vigoare la cazul dedus judecății.

Sub acest aspect este de menționat faptul că temeiul juridic al pretențiilor reclamanților admise de instanță îl constituie art. 35 din nr.OG27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției potrivit căruia:"drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile: acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.

Prevederea legală în vigoare privind creșterile salariale ce s-au acordat începând cu luna ianuarie 2007 este nr.OG 10/31.01.2007 care reglementează o majorare în trei etape a salariilor avute la data de 31.12.2006, categoriilor profesionale indicate de actul normativ, printre care și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, după cum urmează: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.

În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.

Este adevărat că acest art. 35 din nr.OG27/2007 a fost abrogat de pct.17 al art. I din Legea nr. 45/06.03.2007 publicată în Of. nr. 169/ 9.03.2007, dar în luna ianuarie 2007 - care face obiectul acțiunii - erau în vigoare și trebuiau aplicate ca atare, potrivit normei de drept al aplicării imediate a legii civile, regăsită în art.1 Cod civil.

Abrogarea prin lege a ordonanței de guvern nu înlătură, retroactiv, efectele juridice produse de acest act normativ, în speță, abrogarea art. 35 din nr.OG27/2007 prin Legea nr.45/2007, producând efecte doar pentru viitor, respectiv pentru indexările pretinse de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 oct.2007, aspect de altfel, reținut corect de prima instanța prin admiterea doar în parte a acțiunii.

Ca atare, susținerile recurentului vizând aplicarea greșită a legii de către prima instanță sunt nefondate.

Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din legea nr.168/1999, va respinge recursurile promovate de pârâți ca nefondate.

În ceea ce privește recursul declarat de către reclamante instanța din oficiu a invocat excepția tardivității cu privire la care constată următoarele:

Sub acest aspect, este de reținut faptul că ne aflăm în cadrul unui conflict de muncă, iar potrivit prevederilor speciale în materie " termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond - art.80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Potrivit art. 103 alin.1 Cod procedură civilă"neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei."

Excepția tardivității este o excepție de procedură, fiind în strânsă legătură cu modul de desfășurare a judecății, peremptorie, pentru că odată admisă, are drept consecință respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege.

În speță, hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantelor - recurente de față la data de 14.04.2008( în acest sens dovada de primire depusă la dosar 14,15), iar recursul a fost expediat prin poștă la data de 30.04.2008, conform ștampilei de pe plicul atașat cererii de recurs- 10, deci peste cele 10 zile legale, calculate conform cerințelor art. 101 Cod procedură civilă pe zile libere.

Față de această împrejurare, constatând, de asemenea că recurentele nu au făcut dovada existenței unei situații prevăzute de teza a 2 art. 103 alin.1 Cod procedură civilă, curtea, urmează a respinge ca tardiv recursul cu care a fost investită în cauză.

Admiterea acestei excepții face inutilă examinarea criticilor vizând fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției și Libertăților și ca tardiv recursul declarat de reclamantele și - împotriva sentinței civile nr.280/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

-

Red.

Tehred.TM

Jud.fond.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

COPIA DECIZIEI CIVILE NR.666/2008

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției și Libertăților și ca tardiv recursul declarat de reclamantele și - împotriva sentinței civile nr.280/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.

.

Președinte, Judecător, Judecător,

Ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil

Președinte:Mureșan Monica Maria
Judecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Alba Iulia