Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6691/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.5191/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.6691/
Ședința publică de la 18 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva deciziei civile nr.4349/R din data de 12.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (3052/2009), în contradictoriu cu intimații, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G, Tribunalul Giurgiu și Curtea de Apel București.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 11 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 650 LM din 23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Giurgiu, Curtea de Apel București, Ministerul Economiei și Finanțelor, au fost obligați pârâții Curtea de Apel București, Tribunalul Giurgiu și Ministerul Justiției la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, din salariul de bază brut lunar, precum și dobânda legală, pe perioada 01.05.2007 și până la data pronunțării hotărâri, drepturile urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, a fost obligat pârâtul Tribunalul Giurgiu să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, fiind respins capătul de cerere privind obligarea la plata acelorași drepturi și în continuare, ca prematur formulat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere atribuțiile ce revin acestui minister, privind elaborarea proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul îndeplinește funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Giurgiu, fiind salarizat în baza Legii nr. 50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG 83/2000, nr.OUG 177/2002 și nr.OUG 27/2006.
S-a arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 " Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar și s-a susținut că legea este actul juridic al Parlamentului, elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
S-a menționat că noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
S-a precizat că Legea nr. 50/1996 are caracter de lege organică, conform dispozițiilor art. 73 pct. 1 lit. e din Constituția României și s-a reținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, însă s-a avut în vedere că acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct. 2).
S-a apreciat că abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
S-a menționat că potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, " Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta", iar prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la " Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, s-a arătat că prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, s-a avut în vedere că deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, s-a reținut că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art. 1 pct. Q3 din Legea nr. 125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.
Întrucât abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantului sunt întemeiate.
S-a considerat că prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamantul a fost lipsit de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Astfel, tribunalul a reținut că art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dându-se preponderență acestui din urmă text legal, fapt confirmat și prin decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție din 10.03.2008.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Ministerul Justiției.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, în raportul de serviciu dintre celelalte părți.
Prin urmare, obligația de plată a drepturilor salariale urmează a fi executată de angajator, care are obligația legală de a executa toate drepturile ce rezultă din hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, cu precădere, iar fundamentarea bugetului general consolidat se face de jos în sus, baza pornind de la proiectele de bugete întocmite de ordonatorii secundari și terțiari, care le înaintează ordonatorului principal de credite.
Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat prevederile art.304 pct 9 Cod pr. civ. arătând că asistenții judiciari nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, precum și faptul că Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu îi are în vedere pe asistenții judiciari.
Prin decizia nr. 4349/R din data de 12.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (3052/2009) s-a respins ca nefondat recursul formulat recurenții Ministerul Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.650LM din 23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată și la prima instanță, însă argumentele prezentate nu sunt de natură a conduce la modificarea hotărârii în sensul susținut.
Astfel, s-a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectivă și s-a apreciat că în speță calitatea de ordonator principal de credite aparține Ministerului Justiției.
S-a arătat că pentru ca Ministerul Justiției să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002, trebuie ca sumele necesare să fie cuprinse în proiectele legilor bugetare, elaborate de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu art.28 din Legea nr.500/2002, pe baza propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Altfel spus, prin atribuțiile care îi revin, potrivit Legii nr.500/2002, s-a constatat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se interpune în circuitul sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale, inclusiv în ceea ce privește procedura rectificării bugetare.
S-a arătat că însăși referirea recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor la prevederile Ordonanței de Urgenta nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, precum și la Ordinul comun nr. 3774/22.08.2008, privind modalitatea de eșalonare a plații sumelor prevăzute in titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.75/2008, vine să susțină calitatea procesuală a acestei instituții, care are obligații legale precise legate de plata drepturilor salariale în sistemul justiției stabilite prin hotărâri judecătorești.
Împotriva acestei deciziei civile 4349/R, pronunțată de Curtea de Apel București la 12 iunie 2009 s-a formulat prezenta ontestație în anulare de către contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților, prin care s-a arătat că instanța de recurs, Curtea de Apel București, a omis să cerceteze motivul de recurs reglementat de art. 304 alin. 1 pct. 9 invocat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților.
S-a susținut că instanța de recurs nu a analizat în niciun fel recursul Ministerul Justiției și Libertăților, mărginindu-se doar la cercetarea recursului Ministerului Economiei și Finanțelor, astfel că devin incidente prevederile art. 318 alin 1 din Codul d e procedură civilă, fiind necesar a se dispune anularea deciziei menționate și rejudecarea recursului.
Analizând actele dosarului prin prisma motivului de contestație în anulare invocat de către contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților, întemeiat în drept pe dispozițiile art.318 alin.1 teza a II - a pr.civ. Curtea reține următoarele:
Hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, prin decizia civilă nr.4349/12.06.2009 a Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, instanța de recurs s-a rezumat doar la cercetarea recursului declarat de către Ministerul Economiei și Finanțelor, fără a examina în niciun fel motivul de recurs formulat de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților.
Astfel, așa cum rezultă din considerentele deciziei supuse prezentei contestații în anulare, instanța de recurs a omis a examina motivul de recurs formulat de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. prin care s-a susținut că reclamantul nu este îndreptățit la plata drepturilor bănești solicitate în cauză, întrucât asistenții judiciari nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 și că nu au fost avuți în vedere prin Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru considerentele arătate, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerințele imperative prevăzute de art.318 alin.2 teza a II -a pr.civ. Curtea va admite prezenta contestației în anulare, va anula în parte decizia civilă nr.4349/12.06.2009 a Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și va dispune rejudecarea motivului de recurs formulat de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. fixând în acest sens termen de judecată la data de 20.01.2010, C3 ora 900.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva deciziei civile nr.4349/R din data de 12.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (3052/2009), în contradictoriu cu intimații, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G, Tribunalul Giurgiu și Curtea de Apel București.
Anulează, în parte, decizia civilă nr.4349/12.06.2009 a Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și dispune rejudecarea recursului formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților.
Termen 20.01.2010, C3 ora 900.
Cu citarea părților.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
17.12.2009
Jud. recurs.:;;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
