Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 672/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 672/CM
Ședința publică din 10 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector.5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin C, cu sediul în C, str.- nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr. 624/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța,-, județul C și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA cu sediul în C,- și TRIBUNALUL CONSTANTA cu sediul în C,-, având ca obiect drepturi bănești - spor 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxelor judiciare de timbru, iar părților au solicitat judecata conform art.242 cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Instanța constată dosarul în stare de judecată și având în vedere că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata cauzei conform art.242 pct.2 cod pr.civilă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor de față.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față;
Ministerul Justiției și Libertăților a declarat recurs la 4.08.2009 împotriva sentinței civile nr.624/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs la 03.08.2008 și Ministerul Finanțelor Publice.
În fapt:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- la data de 16.04.2009, reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANTA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea în solidar a pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANTA la plata către reclamanți a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 01.04.2006 până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare, obligarea acelorași pârâți la plata sumelor reactualizate cu rata inflației la data plătii lor efective, obligarea pârâtului CURTEA DE APEL CONSTANȚA la efectuarea cuvenitelor mențiuni referitoare la spor în carnetele de muncă, obligarea pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să aloce fondurile necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii reclamanții învederează că potrivit prev. art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și republicată, cu completările ulterioare, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
În ceea ce privește situația reclamanților aceștia învederează faptul ca nstituția asistenților judiciari a fost reglementată pentru prima data prin OUG nr. 179/1999 care a modificat Legea nr. 92/1992 prin introducerea art. 17 potrivit cu care cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judecă în complete formate dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, beneficiind totodată și de sporul de vechime.
Se menționează faptul că prin art. 5 din Legea nr. 303/2004 și art. 111 din Legea nr. 304/2004 s-au stabilit aceleași obligații, interdicții incompatibilități în sarcina asistenților judiciari ca și cele care se aplică judecătorilor.
În aceste condiții toate drepturile salariale care se acordă la indemnizația de încadrare brută a judecătorilor se cuvin și acestei categorii.
Se invocă și decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție făcându-se mențiunea că în cadrul acestei decizii nu se face vorbire în motivare despre această instituție a asistenților judiciari deoarece la data adoptării actelor normative nu exista, iar Înalta Curte nu putea să se pronunțe cu privire la o categorie salarială din sistemul de justiției, respectiv asistenți judiciari ( magistrați consultanți), care nu existau la data adoptării legii.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinare, și-a precizat poziția procesuală în sensul respingerii acțiunii.
Prin sentința civilă nr.624/06.05.2009, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANTA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSITIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANTA la plata către reclamanți a sporului de stres si suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 01.04.2006 până în prezent, precum si acordarea lunară a acestui spor și în continuare.
Au fost obligați pârâții la plata sumelor reactualizate cu rata inflației la data plății lor efective.
A fost obligat pârâtul CURTEA DE APEL CONSTANȚA la efectuarea cuvenitelor mențiuni referitoare la spor în carnetele de muncă.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să aloce fondurile necesare efectuării plății.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt încadrați ca asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Constanța.
Instituția asistenților judiciari a fost reglementată pentru prima data prin OUG nr. 179/1999 care a modificat Legea nr. 92/1992 prin introducerea art. 17 potrivit cu care cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judecă în complete formate dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, beneficiind totodată și de sporul de vechime.
Art. III al aceluiași act normativ a stabilit că pentru activitatea desfășurată, care constituie vechime în muncă și specialitate, asistenți judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul 1-2 în raport cu timpul efectiv lucrat.
Prin OG nr. 83/2000 legiuitorul a stabilit salarizarea asistenților judiciari la nivelul acordat unui judecător cu o vechime de 1 - 2 ani corespunzătoare coeficientului de multiplicare de 7,5 prevăzut la poziția nr. 29 din capitolul A al anexei nr. 1.
Prin OUG nr. 20/2002 la art. II s-a stabilit că magistrații consultanți ( asistenți judiciari) beneficiază în raport cu vechimea în specialitate juridică de drepturile de salarizare prevăzute de Legea nr. 50/1996 pentru judecătorii de la judecătorii precum și de celelalte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
OUG nr. 177/2002, care a abrogat Legea nr. 50/1996, stabilește prin art. 15 că magistrații consultanți ( asistenți judiciari) numiți în condițiile Legii nr. 92/1992 sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la pozițiile 28 - 32 din cap. A al anexei nr. 1 în raport cu vechimea în funcții juridice, respectiv 11,5, coeficient stabilit pentru judecătorii cu peste 4 ani vechime în magistratură.
Totodată se reține faptul că prin art. 5 din Legea nr. 303/2004 și art. 111 din Legea nr. 304/2004 s-au stabilit aceleași obligații, interdicții incompatibilități în sarcina asistenților judiciari ca și cele care se aplică judecătorilor.
Din analiza actelor normative mai sus enunțate rezultă, fără putință de tăgadă, că asistenții judiciari beneficiază de aceleași drepturi salariale ca și judecătorii, precum și de sporurile recunoscute și acordate acestora, ca parte componentă a salariului, astfel cum dispune art. 155.mun.
Întrucât prin adoptarea actelor normative privind salarizarea asistenților judiciari s-a urmărit reglementarea unitară a drepturilor salariale acordate tuturor persoanelor care participă la înfăptuirea actului de justiție, respectiv judecători, procurori, magistrați - asistenți, asistenți judiciari, toate drepturile și sporurile de care beneficiază judecătorii se aplică deopotrivă și asistenților judiciari, neexistând nici o excepție de la regulă prevăzută de legiuitor.
Potrivit normelor de salarizare, respectiv adispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși inițial s-a apreciat că prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996, ulterior, prin Decizia nr. XXI/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 (care reglementează sporul mai sus menționat) nu au fost niciodată abrogate, fiind în vigoare și în prezent.
Ca urmare, prin Ordinul ministrului justiției și libertăților cetățenești nr.1167/2009 emis pentru asistenții judiciari, s-a dispus ca începând cu data de 01 martie 2009, să se achite sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică celor care dețin hotărâri judecătorești executorii prin care se recunoaște plata acestui spor "pentru viitor" sau "în continuare".
Practica judecătorească irevocabilă în materie, care a stat, de altfel, la baza emiterii ordinului anterior menționat este relevantă în ceea ce privește temeinicia acordării acestui spor, mai ales că, în conformitate cu dispozițiile constituționale și cu cele cuprinse în pactele și tratatele internaționale, la care România este parte, nu sunt admisibile sisteme paralele de salarizare pentru persoane aflate în situații asemanătoare, sub nici o motivație.
Astfel, potrivit art. 16 din Constituție "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" iar " (1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte;
(2)Dacă există neconcordanțe între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile." ( art. 20 din Constituție ).
Art. 7 lit. a) din Pactul internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974 publicat în Buletinul Oficial nr. 146 din 20 1974, potrivit căruia " Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi:
" (i) un salariu echitabil și o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincție;"
Iar art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului stipulează la pc.2 că "Toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală."
Cum aceeași Declarație Universală a Drepturilor Omului, a cărei aplicabilitate este prioritară și pentru instanțele judecătorești naționale, garantează în art.8 că "Orice persoană are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituție sau lege", dreptul la beneficiul sporului de 50% apare ca absolut, în contextul în care alte persoane aflate în situații similare ( muncă de valoare egală), au în plată acest spor.
Mai mult, însăși Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXI/2008, a apreciat că nu se poate aplica o diferență de tratament unor subiecte de drept aflate în situații analoage.
Aceasta este și practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a extins sfera de protecție și asupra drepturilor sociale, în aplicarea art.6 alin.1 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, coroborate cu art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție ( CEDO, decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței; decizia din 30 septembrie 2003, -Poirez contra Franței; decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României).
Astfel, instanța europeană a statuat în cazul Beian contra României că, divergențele de jurisprudență sunt contrare principiului siguranței raporturilor civile care reprezintă unul din elementele fundamentale ale statului de drept. In plus, Curtea văzând că în alte cauze similare instanța supremă a acordat altor persoane drepturile solicitate, aceasta a apreciat ca reclamantul avea o "speranță legitimă" de a obține și recunoașterea drepturilor sale, considerând că rolul cel mai important al Înaltei Curți de Casație și Justiție este de a unifica toată practica la nivel național.
Din practica atașată la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că Înalta Curte de Casație și Justiție și-a exprimat opinia în sensul admiterii acțiunilor formulate atât de către judecători, cât de asistenții judiciari ( Decizia nr. 5782/13.10.2008 în dosarul nr- pentru asistenții judiciari de la Tribunalul Satu Mare ).
Mai mult, având în vedere opinia majoritară de admisibilitate a acțiunilor formulate de către asistenții judiciari, prin deciziile pronunțate de către foarte multe curți de apel, în urma ședinței din luna aprilie 2009, ce avea ca obiect de dezbatere unificarea practicii judecătorești, s-a reținut că acțiunile ce au ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică întemeiate pe dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 " sunt admisibile " inclusiv și pentru asistenții judiciari ( punctul 10 din minută).
În acest sens s-a pronunțat ulterior ședinței șiCurtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr.395 din 09.04.2009, în dosarul nr-, prin care s-a respins recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, apreciind căasistenților judiciari li se cuvine sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Față de temeiul de drept, respectiv art. 47 din Legea nr.50/1996, arăt că în dispozitivul Deciziei nr. XXI/2008 a nu se face vorbire "expressis verbis" despre asistenții judiciari deoarece nu era necesară o asemenea exprimare, întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996 este aplicabil asistenților judiciari ca efect al unei norme juridice de trimitere.
Norma juridică de trimitere este cuprinsă în art. II din nr.OUG 20/2002, potrivit căruia magistrații consultanți beneficiază de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 59/1996, deci inclusiv de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acest articol are o existență de sine stătătoare (nefiind inclus în corpul Legii nr. 92/1992) datorită caracterului său special și derogatoriu, și nu a fost niciodată abrogat, abrogare ce putea acționa doar cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 62 alin. 1 și art. 63 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 (printr-o lege organică, care să cuprindă dispoziții determinate expres în acest sens). Nu numai că acest text legal nu a fost abrogat, dar nici nu au fost adoptate legi care să cuprindă interdicția expresă a acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea asistenților judiciari, tocmai datorită locului și felului muncii acestora (activitate judiciară).
De asemenea, prevederile art. II din nr.OUG 20/2002 au ultraactivat, ca efect al dispozițiilor imperative ale legii organice (art. 115 din Legea nr. 304/2004), potrivit cărora magistrații consultanți au fost trecuți de drept (prin efectul legii) în funcțiile de asistenți judiciari cu continuarea activității în aceleași condiții. Deci este vorba de un transfer legal integral de personal, care privește obligația prestării muncii în continuare, corelativ cu păstrarea acelorași drepturi salariale, neexistând dispoziții legale de limitare a efectului transferului de drept.
Rezultă astfel, fără putință de tăgadă, că dreptul asistenților judiciari la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reprezintă un drept câștigat, garantat de lege. Acest drept câștigat nici nu putea fi infirmat pe calea unor norme interpretative, cum ar fi cele cuprinse în Decizia nr. XXI/2008 a, deoarece o asemenea susținere este prohibită de principiul cuprins în art. 67 alin. 2 din Legea nr. 24/2000. Însă, trebuie observat că Decizia nr. XXI/2008 nu are ca obiect de sesizare situația asistenților judiciari, iar pe de altă partedispozitivul acestei hotărâri trebuie interpretat în lumina considerentelor, care, în mod expres și fără echivoc, rețin că este interzisă discriminarea categoriilor socioprofesionale din sistemul judiciar prin negarea dreptului la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în detrimentul unora.
De amintit că, prin Hotărârea nr. 39/30.01.2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că "activitatea desfășurată de aceștia (asistenții judiciari) este recunoscută atât ca vechime în muncă, cât și ca vechime în magistratură. Asistenții judiciari au statut asemănător magistraților, atât în ceea ce privește activitatea, cât și în ceea ce privește drepturile și obligațiile".
În aceste condiții, a recunoașterii atât a vechimii în magistratură cât și a drepturilor salariale asemănătoare magistraților, la data abrogării art. 47 din Legea nr.50/1996, cât și la IDENTITATEA condițiilor de desfășurare a activității, excluderea doar a unei părți din categoria socio-profesională a asistenților judiciari ar constitui unul dintre cazurile de încălcare a prevederilor art. 16 și art. 20 din Constituția României în aplicarea art.6 alin.1 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, coroborate cu art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, a art.8 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art.7 lit.a) din Pactul internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974.
Referitor la pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.282 Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Potrivit art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 pct. 2 din nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor, elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite întocmește necesarul sumelor de bani, reprezentând drepturi salariale neacordate, iar Ministerului Economiei și Finanțelor, în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Față de cele arătate, instanța a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare.
1. Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de Ministerul Justiției și Libertăților cetățeneștia vizat în esență următoarele:
- Un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prev. de art.304 pct.4 cod pr.civilă, conform, căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Interpretarea dată în cauză de către prima instanța, prin care s-a constatat că este nelegală și nu poate produce efecte abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 intervenită prin efectul OG nr.83/2000 nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să-l abroge expres.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
- Al doilea motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzu la punctul 9 al art.304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Asistenții judiciari nu fac parte din categoriile de personal în referire la care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interpretarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 că sunt beneficiarii sporului de 50%.
Asistenții judiciari nu sunt beneficiarii unui asemenea spor nici în prezent și nici la momentul adoptării nr.OUG 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească.
Astfel, prin art. 3 din nr.OUG 179/1999 s-au statuat în legătură cu modalitatea de salarizare a asistenților judiciari următoarele: "Asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecător stagiar anul I-II, în raport cu timpul efectiv lucrat".
Rezultă în mod explicit că salarizarea asistenților judiciari prin raportare la salariul unui judecător stagiar a avut în vederenumai coeficientul de ierarhizarea salariului de bază pentru judecător stagiar I, II.
2.Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de Ministerul Finanțelor Publicea vizat, în esență, următoarele:
Față de situația că Ministerul Finanțelor Publice nu are în atribuții modificarea bugetului de stat, aceasta fiind o prerogativă exclusivă a Parlamentului, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât, ca introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Ministerul Finanțelor doar administrează bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată de Parlament la propunerea Guvernului.
Ori, în cazul de față Ministerul Justiției nu a făcut dovada că a refuzat să cuprindă în bugetul de stat sumele pretinde de reclamanți și cum s-a arătat, singura instituție abilitată să-și cuprindă în buget sume reprezentând drepturile salariale ale reclamanților este Ministerul Justiției.
Recursurile sunt fondate.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs și având în vedere temeiurile cererii de chemare în judecată, va admite recursurile pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
În ce privește recursul Ministerului Justiției și Libertăților:
1. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Recursul în interesul legii pronunțat prin Decizia nr. XXI/2008 a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Rezultă astfel că asistenții judiciari nu fac parte din categoriile de personal în referire la care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interpretarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 că sunt beneficiarii sporului de 50%.
Asistenții judiciari nu sunt beneficiarii unui asemenea spor nici în prezent și nici la momentul adoptării nr.OUG 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească.
Astfel, prin art. 3 din nr.OUG 179/1999 s-au statuat în legătură cu modalitatea de salarizare a asistenților judiciari următoarele: "Asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecător stagiar anul I-II, în raport cu timpul efectiv lucrat".
Rezultă în mod explicit că salarizarea asistenților judiciari prin raportare la salariul unui judecător stagiar a avut în vederenumai coeficientul de ierarhizarea salariului de bază pentru judecător stagiar I, II.
La data sesizării instanței și pentru drepturile pretinse, respectiv ulterior perioadei aprilie 2006, în privința salarizării asistenților judiciari erau în vigoare dispozițiile art. 16 din nr.OG 27/2006 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 45/2007.
Textul de lege invocat dispune următoarele:
(1) Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivitcoeficienților de multiplicareprevăzuți, după caz, la lit. "A" din anexă nr. crt. 18-31, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 41, 5, 7, 18, 24 și 25.
Observăm din analiza comparativă a dispozițiilor legale mai sus citate, în evoluția lor că salarizarea asistenților judiciari s-a făcut în mod constant prin raportare lacoeficienții de multiplicareprevăzuți pentru judecătorii stagiari, în privința celorlalte drepturi făcându-se trimitere în mod enunțiativ, printre acestea nefiind prevăzut și sporul de stres.
Drepturile de care beneficiază asistenții judiciari prevăzute de OG nr. 27/2006 sunt: sporul de vechime (art. 41), sporul de doctor în drept (dacă posedă acest titlu științific), sporul pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, premiul anual (art. 18), înlesniri cu privire la folosirea caselor de odihnă, a sanatoriilor și a altor amenajări sportive și recreative (art. 24) și asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuțiilor pentru asigurările sociale de sănătate.
Ne aflăm deci în fața unei opțiuni a legiuitorului de a fi consacrat un sistem de salarizare pentru asistenții judiciari prin raportare la coeficienții de ierarhizare corespunzători judecătorului stagiar I, II, sistem în vigoare la data formulării cererii, dar și la data modificării și completării Legii nr. 92/1992 prin nr.OUG 179/1999.
Pe de altă parte, nici chiar dacă salarizarea asistenților judiciari s-ar fi făcut prin raportare la indemnizația brută lunară de încadrare a judecătorului stagiar I, II, aceștia nu puteau fi beneficiarii sporului de stres neuropsihic prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, întrucât acest spor nu este inclus în indemnizația brută lunară, ci se calculează prin aplicare la această indemnizație, respectiv la salariul de bază brut lunar, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Recursul în interesul legii mai sus arătat.
În ce privește recursul Ministerul Finanțelor Publice:
Art. 282 din Codul muncii prevede că pot fi părți în conflictele de muncă salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Deși, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de angajator, având în vedere disp.art. 19 din legea 500/2002 privind finanțele publice în conformitate cu care acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, trebuie ținut în proces în calitate de pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea 500/2002 privind finanțele publice Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite.
Ambele instituții, potrivit actelor normative care le reglementează organizarea și funcționarea, fiind ordonatori principali de credite, întocmesc proiectul de venituri și cheltuieli la nivelul instituției.
Având în vedere dispozițiile art. 19, 28 și 35 din legea 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul bugetului de stat în numele guvernului, pe baza proiectelor făcute de ordonatorii principali de credite.
Deci capitolul cheltuieli în care sunt incluse cheltuielile de personal - respectiv salariile este întocmit pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
De asemenea rectificarea bugetară de stat urmează aceeași procedură ca și întocmirea bugetului anual de stat.
Este real că Ministerul Justiției ca ordonator principal de credite, este responsabil de prevederea în bugetul anual de stat a tuturor cheltuielilor necesare, el fiind de asemenea cel care, în cazul unor rectificări bugetare, face propunerile corespunzătoare.
În același timp însă Ministerul Finanțelor Publice urmărește execuția bugetului de stat, partea alocată fiecărui ordonator principal de credite și de asemenea, că potrivit art. 131 din Legea 304/2004 republicată activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 132 din Legea 304/2004 chiar dacă pârâtul Ministerul Justiției elaborează proiectul de buget, el fiind și cel care propune rectificările bugetare, le înaintează tot Ministerului Finanțelor Publice, pentru a le include în legea de rectificare a bugetului de stat.
În lipsa cuprinderii sumelor propuse de pârâtul Ministerul Justiției în legea de rectificare a bugetului întocmită de Ministerul Finanțelor Publice, cel dintâi este în imposibilitate de a pune în executare sumele cuprinse în titlu.
Rolul conferit de legiuitor în vederea întocmirii proiectului de buget de către Ministerul Finanțelor Publice se datorează împrejurării că acesta este depozitarul informației generale privind veniturile și în baza acesteia discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit.
Iată deci, că deși Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de angajator, are calitate procesuală.
Pe cale de consecință, va fi admis recursul, în baza art. 312 Cod procedură civilă și modificând în tot sentința, va fi respinsă acțiunea ca nefondată.
Consecința admiterii recursului Ministerului Justiției este și admiterea recursului Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât chemarea acestuia în judecată a vizat numai alocarea sumelor necesare efectuării plăților la care fuseseră obligați pârâții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile formulate de intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector.5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin C, cu sediul în C, str.- nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr. 624/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța,-, județul C și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA cu sediul în C,- și TRIBUNALUL CONSTANTA cu sediul în C,-.
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.11.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/08.12.2009
Tehnored.gref.RD/4ex/08.12.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
