Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.675
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de recurentele-reclamante -reprezentant al reclamanților, și recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.35/3.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, G, )., -, C, și intimații pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL BRĂILA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.06.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 17.06.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea introductivă înregistrată la nr.1089/113/13.05.2008 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanții, C, G, (), C, - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, TRIBUNALUL BRĂILA și Ministerul Economiei și Finanțelor B solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de devalorizare monetară, începând cu data de 01.10.2000 și până la data de 30.08.2004, dar și de la 01.02.2007 în continuare, până la data încetării stării de discriminare și a plății efective.
Au solicitat și plata dobânzii legale aferentă acestui spor, de la data nașterii drepturilor și până la data efectuării plății efective, cu obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Au solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru opozabilitate, în temeiul art. 27 pct.3 din OUG nr.137/2000, republicată.
În motivarea acțiunii reclamanții au invocat prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, considerate nelegal abrogate prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 și nu prin lege organică.
Au invocat încălcarea prevederilor art.41 alin.2 și 53 din Constituția României precum și a dispozițiilor art.1 din protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor, respectiv Directiva Cadru nr.89/391.
Au mai invocat Decizia nr.21/10.03.2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, dezlegarea dată astfel problemei de drept fiind obligatorie pentru instanțe.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, art.1004 - 1005 Cod civil, art.1084, art.1079 cod civil și art. 156 Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, fiind citat în cauză în calitatea sa de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie.
În raport de prevederile art. 27 din nr.OG 137/2000 republicată, a arătat condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat să se constate că acțiunea formulată de reclamanți este neîntemeiată din următoarele motive:
A invocat excepția dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10.2000 - 30.08.2004, în raport de prevederile art.3 din Decretul 167/1958 și ale art.283 al.1 lit.c și 166 al.1 Codul muncii.
Dreptul la acțiune s-a născut la data încălcării, constatării dreptului subiectiv ce trebuia valorificat în perioada 01.10.2003 - 30.08.2007 față și de data introducerii acțiunii, respectiv 13.05.2008.
Nu a operat întreruperea termenului de prescripție deoarece reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate au avut cunoștință despre prevederile OG nr.83/2000 de la data intrării sale în vigoare, aceasta reprezentând raportat la dispozițiile art. 21 al.2 din OG nr.137/2000 data cunoașterii pagubei și a celui răspunzător de ea.
Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu constituie un mod de recunoaștere a dreptului în sensul prevederilor art. 16 al.1 din Decretul nr. 167/1958, fiind dată pentru asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul României, ulterior împlinirii termenului de prescripție a dreptului material la acțiune.
Cu privire la capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, pârâtul Ministerul Justiției a invocat faptul că o asemenea obligație revine unității angajatoare, respectiv Curtea de APEL GALAȚI.
Pe fondul cauzei a invocat abrogarea prevederilor art.47 din Legea nr.50/1996 în temeiul dispozițiilor I pct. 42 din OG nr. 83/2000, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică fiind inclus în coeficientul majorat al valorii de referință sectorială și a indicatorilor de prioritate sectorială pentru membrii autorităților legislativă și executivă.
Cu privire la capătul de cerere al efectuării mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, nefiind vorba despre drepturi salariale prevăzute de lege a considerat că nu poate fi primit solicitând respingerea sa.
Cu privire la plata de dobânzi a considerat din interpretarea art. 1088 Cod civil că reclamanții nu pot pretinde decât dobânda stabilită prin lege și datorate numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Întrucât nu a existat obligația principală față de reclamanți, nu poate fi pretinsă dobânda legală.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive în proces, raportat la obiectul acțiunii reprezentat de plata unor drepturi salariale ca urmare a muncii prestate de reclamanți în cadrul altei autorități, respectiv Ministerul Justiției.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator pentru reclamanți iar, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, nu poate fi angajată în bugetul de stat o cheltuială dacă nu există bază legală pentru aceasta.
Prin încheierea de ședință din data de 07.07.2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Brăila - secția civilă și înaintarea la Curtea de APEL GALAȚI, în conformitate cu prevederile art. II al. 2 din OUG nr. 75/2008.
Pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată la data de 14.07.2007, cu păstrarea numărului unic al dosarului.
La dosar s-au depus înscrisuri referitoare la funcția îndeplinită și perioada lucrată de către reclamanți, respectiv adresa nr.4026/41/A/24.10.2008 a Tribunalului Brăila.
Prin Sentința Civilă nr. 35/F/03.11.2008 Curtea de APEL GALAȚIa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestuia, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A respins pretențiile reclamanților vizând perioada 1.10.2000 - 30.08.2004 ca fiind prescrise.
A admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și TRIBUNALUL BRĂILA să plătească reclamanților care au desfășurat activitate sporul de 50% reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, din salariul de bază brut, pe perioada 01.02.2007 și până la data pronunțării, 3.11.2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și dobânda legală aferentă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 13.05.2008.
A respins ca nefondate pretențiile formulate de reclamanții, și privind perioada 01.02.2007 și până la data pronunțării, respectiv 3.11.2008.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în continuare.
A obligat pe pârâtul TRIBUNALUL BRĂILA la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantele - și și pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin adresa nr- din 27.03.2009 cauza fost trimisă spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție B și ulterior restituită în baza unei proceduri administrative, invocându-se Decizia Curții Constituționale nr. 104/2009.
Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de APEL GALAȚI cu nr-.
cu recursurile declarate de părți, curtea a invocat din oficiu la termenul din 15.06.2009, excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei.
Excepția astfel invocată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Obiectul recursului îl reprezintă sentința civilă nr. 35/F/03.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale ca instanță de fond, potrivit dispozițiilor art.I din nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
Prin Decizia nr.104/20.01.2009 Curții Constituționale au fost constatate ca fiind neconstituționale dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008.
Ulterior, nr.OUG75/2008 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2009.
Urmare a evenimentelor legislative astfel intervenite în legătură cu aplicarea prevederilor nr.OUG75/2008, nu a mai fost prevăzută instanța competentă în soluționarea recursurilor îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel.
Într-o asemenea situație devin aplicabile normele generale care reglementează competența instanțelor judecătorești înscrise în prevederile art.4 pct.1 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
În ceea ce privește competența în materie a curților de apel, dispozițiile art.3 pct.3 se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
În același sens sunt și prevederile speciale cuprinse în art.284 al.1 Codul muncii care fac trimitere la aceleași dispoziții înscrise în Codul d e procedură civilă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.71 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanțele judecătorești competente să judece cereri referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.
Din coroborarea tuturor textelor de lege enunțate, se reține că aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a prezentului recurs, sens în care urmează să-i fie declinată cauza.
Soluția se impune și din perspectiva caracterului căii de atac, devolutivă și de reformare în speță, recursul adresându-se unei instanțe superioare în grad în scopul exercitării controlului judiciar vizând legalitatea și temeinicia unei hotărâri dată fără drept de apel.
În același sens și reglementările privind organizarea judiciară cuprinse în art.21 din Legea nr.304/2004 care stabilesc în favoarea secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurentele-reclamante -reprezentant al reclamanților, și recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.35/3.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 17.06.2009.
PREȘEDINTE Pt.jud. aflat în CO Pt.jud. aflat în CO
conf.art.261 pct.2 pr.civ. conf.art.261 pct.2 pr.civ.
Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel
Grefier
Red./22.06.2009
Dact./2 ex/6.07.2009
FOND: -
Asis.jud. -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Mihaela Neagu, Virginia Filipescu
