Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6753/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5124/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6753R
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.4110 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.44769/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.36/2009 și intimata prin consilier juridic ce depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că la dosar intimata a depus prin serviciul registratură, la data de 12.11.2009 întâmpinare în 2 exemplare.
Se comunică recurentei un exemplar al întâmpinării.
Recurenta, prin avocat solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare, care la momentul studierii dosarului în arhivă nu se afla atașată la dosar.
Intimata, prin consilier juridic, arată că nu este de acord cu amânarea cauzei.
Curtea, deliberând, apreciază că nu se impune amânarea cauzei având în vedere faptul că întâmpinarea a fost depusă în termenul prevăzut de lege. Lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns părțile.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea expertizei, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4110 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.44769/3/LM/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamanta a fost inițial salariata Stațiunii Centrale de Cercetare pentru Cultura și Industrializarea B, de la data de 16.03.1982, ocupând pe rând funcțiile de muncitor necalificat, laborant, secretară și arhivar, până la data de 06.01.1998, când salariata a fost preluată prin transfer în interes de serviciu la SN Românesc Sa
S-a considerat că, în cadrul acestei societăți a îndeplinit tot funcția de arhivar până la data de 01.03.2001, data la care a fost din nou încadrată în funcția de referent până la data de 22.08.2003, când a fost din nou încadrată ca arhivar.
De la data de 01.04.2005, salariata a fost preluată de către SC Sa având funcția de arhivar până la data de 01.03.2006.
S-a constatat că, după încheierea actului adițional la contractul individual de muncă în 21.08.2003 reclamanta nu a contestat în instanță decizia de reîncadrare sau dispoziția prin care i-au fost stabilite drepturile salariale și nici nu a solicitat în termenul de 3 ani de la data la care a primit primul salariu după reîncadrarea ca arhivar, plata diferențelor de salariale.
S-a apreciat că, după plata primului salariu în octombrie sau 2003, aceasta avea dreptul să solicite, angajatorului sau după caz instanței, anularea sau modificarea dispozițiilor prin care i-au fost diminuate drepturile salariale și pe cale de consecință și obligarea angajatorului la plata diferenței în cauză până în intervalul octombrie - 2006.
Ca urmare, instanța nu a putut aprecia legalitatea reîncadrării ca arhivar a salariatei (de altfel nici nu s-a cerut) și, pe cale de consecință, nici asupra acordării drepturilor salariale rezultate din diminuarea salariului cu valoarea sporului de 10%, chiar dacă pentru perioada 2005 - 2008 nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, drepturile salariale lunare fiind supuse unui termen de prescripție distinct pentru fiecare lună în parte.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din motivarea acțiunii deși inițial reclamanta face referire la neacordarea unui spor de toxicitate de 10%, ulterior, își întemeiază în drept acțiunea solicitând acordarea unui spor de până la 25% din salariu, prevăzut de art.78 lit.c din Contractul colectiv de muncă, pentru care nici nu există dovada că i-a fost acordat vreodată.
S-a menționat că, potrivit contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2004-2005, 2005-2006, 2006-2007 - art.78 lit.c) s-a acordat un spor pentru condiții grele, periculoase pentru cei care lucrau cu substanțe nocive, iradiante, pentru îmbolnăviri infecțioase și zgomot de până la 25%, în funcție de condițiile concrete ale fiecărui loc de muncă și a timpului efectiv lucrat pe lună în aceste condiții, fiind stabilite și categoriile de salariați care beneficiau de acordarea acestui spor.
S-a precizat că, funcția deținuta de reclamantă, de arhivar nu se încadrează în nici una dintre categoriile de salariați, vizați pentru acordarea sporului de până la 25% din salariu.
Însă, reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe împrejurarea ca, în perioada anterioară anului 2003 beneficiat de un spor de toxicitate și pe cale de consecință a solicitat acordarea acestuia și pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii.
S-a considerat că, așa cum rezultă din statele de plata depuse la dosar, reclamanta a beneficiat în calitate de arhivar, în anul 1997 de spor de toxicitate, numai în lunile ianuarie și februarie, în anul 1998 nu a primit deloc, iar în anii 1999, 2000, ianuarie și februarie 2001 primit acest spor.
Din luna martie 2001 și până în august 2003 fost încadrată ca referent și nu i s-a mai acordat acest spor, după care fiind reîncadrată arhivar nu a mai beneficiat de spor de toxicitate.
În privința sporului de toxicitate, în contractul colectiv la nivel național din anii 1999 - 2000 era menționat în articolul 40 alin.1 lit.b) un spor de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate, pentru condiții nocive de muncă, iar în anexa 4 se preciza că dispozițiile acestui contract colectiv sunt aplicabile și salariaților din industria alimentară, a băuturilor și tutunului, însă în aceste contract nu există și o anexă care să cuprindă și lista locurilor de muncă care vor beneficia de acordarea sporului.
Din aceasta cauza, conducerea societății a stabilit probabil anterior anului 2003 că, locurile de muncă din arhivă erau nocive și a decis în sensul acordării sporului și pentru această categorie de salariați.
S-a avut în vedere că, după reîncadrarea reclamantei ca arhivar, respectiv luna august 2003 nu s-a mai putut acorda acest spor de toxicitate întrucât în contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2004 la nivel de grupuri de angajatori din domeniul alimentației și tutunului, deși este prevăzut in art.52 alin.1 lit.a un spor pentru condiții nocive de muncă, grele, periculoase, penibile, însă de 15%, acordarea acestuia este condiționată de încadrarea în categoriile de salariați expres menționate în anexa 5 acestui contract, iar salariații ce desfășoară activitatea de arhivari nu se regăsesc.
S-a arătat că, situația este similară și în contractele colective din anii 2005, 2006-2007 încheiate la nivel de grupuri de angajatori din domeniul alimentației și tutunului, prevederile fiind identice, însă acordarea sporului este condiționată de obținerea unui buletin de determinare prin expertizare a unora din locurile de muncă care se încadrează în categoriile menționate.
De asemenea, cererea privind acordarea daunelor interese în cuantum de 3341,6 lei pentru întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia, a fost respinsă, întrucât reclamanta nu a putut face dovada faptului ca era îndreptățită la acordarea sporului menționat și ca atare nu i se pot cuveni nici despăgubiri pentru un drept inexistent în patrimoniul său.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, prima zi de judecată în dosarul de fond a fost la data de 12.12.2008, când pârâta a depus întâmpinare și a depus o serie de acte, iar la solicitarea reclamantei de acordare a unui termen pentru a lua cunoștință de documentele depuse, instanța de fond a stabilit noul termen de judecată în data de 26.02.2009.
La acest termen pârâta a depus acte noi, reclamanta solicitând termen să ia cunoștință de documentele depuse și a arătat că își va angaja un nou avocat, noul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 07.05.2009.
În luna aprilie și la începutul lunii mai personalul auxiliar din aparatul de justiție a fost aproape permanent în grevă, astfel încât studierea dosarului la arhivă a fost un fapt foarte dificil.
În acest context, avocatul pe care recurenta dorea să-l angajeze i-a spus ca nu îi poate asigura asistență juridică în cadrul unui proces echitabil dacă nu poate studia dosarul.
Cum acest lucru nu a fost posibil până la termenul din 07.05.2009, aceasta a încheiat contractul de asistență juridică pentru angajarea avocatului care să mă reprezinte în dosar în data de 06.05.2009.
La termenul din 07.05.2009, avocatul ales a solicitat termen în vederea pregătirii apărării, deoarece nu a avut acces la dosar până la termen, însă instanța de fond a respins aceasta cerere și a cerut avocatului recurentei să studieze dosarul în sală, până când acesta ajunge la ordine.
În aceste condiții, avocatul ales nu a putut solicita noi probe cu acte și a fost obligat să lase la aprecierea instanței necesitatea efectuării probei cu expertiza contabilă pentru stabilirea drepturilor cuvenite reclamantei, deoarece nu a mai avut când, în mod obiectiv, să formuleze în timp util obiectivele expertizei.
Instanța a admis proba cu actele deja depuse - care nu au putut fi verificate de către avocatul recurentei decât în ședința publică în care instanța s-a și pronunțat în fond - și a respins proba cu expertiză contabilă, pentru că avocatul acesteia nu a putut formula obiective fără studierea prealabilă a dosarului.
Recurenta a susținut că instanța de fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, motivându-și hotărârea fără a administra probe, situație în care nu rezolvă situația de fapt, lucru ce rezultă cu claritate din motivare.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat .
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Din încheierea de ședință de la termenul din data de 26.02.2009, instanța de fond a dispus amânarea cauzei pentru ca reclamanta să poată lua cunoștință de înscrisurile depuse de pârâtă și pentru că aceasta a învederat instanței că dorește să își angajeze un alt apărător, deoarece cel angajat inițial a înțeles să nu o mai reprezinte.
Prin aceeași încheiere s-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar dovada rezilierii contractului de asistență juridică, obligație căreia reclamanta nu s-a conformat.
La termenul din data de 07.05.2009, când dosarul a rămas în pronunțare, noul apărător al reclamantei a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării față de împrejurarea că a fost angajat la data de 06.05.2009, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.116 și 156.pr.civ, cererea fiindu-i respinsă de către instanța de fond și amânându-se pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Potrivit dispozițiilor art.156 pr.civ. "instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată".
În aceste condiții, instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea acestor dispoziții legale reținând faptul că reclamanta a mai beneficiat anterior de acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării, iar împrejurarea că noul apărător ales a fost angajat de către recurentă abia la data de 06.05.2009, nu-i poate fi imputată instanței.
Astfel critica invocată de către recurentă referitoare la încălcarea dreptului său de apărare și de faptul că nu a putut beneficia de un proces echitabil, va fi înlăturată, având în vedere considerentele mai sus expuse.
Urmează a fi înlăturată și susținerile recurentei, referitoare la faptul că la instanța de fond nu s-au administrat alte probe decât înscrisuri, chiar recurenta prin cererea introductivă arătând că înțelege să își dovedească pretențiile cu înscrisuri și doar în situația în care instanța va considera ca fiind utilă cauzei și administrarea probei cu expertiză contabilă, iar pe de altă parte, potrivit art.167 pr.civ. instanța de fond este îndreptățită să încuviințeze doar acele probe care sunt utile soluționării cauzei, considerând că față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu este necesară și părerea unui expert.
Cu privire la neacordarea sumei de 3049,70 lei (ultima critică formulată de recurentă), se reține faptul că referitor la aceste pretenții efectuarea unei expertize contabile nu era imperios necesară, deoarece acordarea acesteia ținea de interpretarea unor clauze din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anul 1999 - 2000 (art.40 alin.1 lit.b), iar în anexa 4 acestuia se preciza că dispozițiile acestui contract colectiv se aplică și salariaților din Industria Alimentară a și, însă în acest contract nu era prevăzută și o anexă care să cuprinsă lista locurilor de muncă ce vor beneficia de acordarea sporului, din acest motiv conducerea societății stabilind anterior anului 2003că locurile de muncă din arhivă, erau nocive și a decis acordarea sporului și acestor salariați.
Ulterior, prin Contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2004, la nivel de grupuri de angajatori din domeniul alimentației și tutunului, acordarea sporului de toxicitate a fost condiționată de încadrarea în categoriile de salariați menționate în anexa 5 acestui contract, însă arhivarii nu se regăsesc, situația fiind similară și pentru Contractele colective de muncă din anii 2005, 2006 și 2007.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul și făcând aplicarea dispozițiilor art.274 pr.civ. va respinge, ca neîntemeiată, cererea recurentei privind cheltuielile de judecată, aceasta căzând în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.4110 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.44769/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC SA.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea recurentei privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
09.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
