Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 681/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 681/CM
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1158/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă " " C, cu sediul în-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La primul apel nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de taxă judiciară de timbru, conform art. 15 lit. "a" din Legea nr. 146/1997, modificată și art. 285 Codul muncii și că recurenta a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților.
La reapelarea cauzei, se constată lipsa părților.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Cu privire la recursul de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a solicitat, obligarea pârâtei SC SRL la plata sumei de 3.961 lei reprezentând salariu pentru lunile mai - iulie 2008 plus drepturile bănești corespunzătoare pentru cele 4 zile de concediu de odihnă aferent timpului lucrat, sumă ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective precum și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
La 10.09.2008, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la predarea carnetului de muncă, completat la zi, precum și obligarea la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune interese.
A arătat că a deținut funcția de director al departamentului resurse umane din cadrul societății pârâte dar angajatorul nu a remunerat-o pentru munca prestată în lunile mai - iulie 2008 astfel ca, la data de 21.07.2008 și-a înaintat cererea de demisie.
Deși pârâta a fost notificată cu privire le neexecutarea obligației de plată a salariului, până la momentul demisionării, aceasta nu a procedat la plata drepturilor salariale cuvenite.
Prin sentința civilă nr.1158/22.10.2008 s-a dmis acțiunea în parte.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata drepturilor salariale aferente perioadei mai-iunie 2008 până la 19.07. 2008, la plata indemnizației de concediu de odihnă aferent anului 2008 corespunzător timpului efectiv lucrat, actualizate cu rata inflației la data plății efective și a fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la cheltuielile de judecată, ca nedovedită.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că între părți a intervenit contractul individual de muncă înregistrat la ITM C sub nr. -/19.05.2008 contract în baza căruia reclamanta a fost angajată în funcția de director resurse umane cu un salariu lunar de 2.000 lei.
Din copia carnetului de muncă seria - nr. - rezultă că reclamanta a început activitatea în cadrul societății pârâte la 05.05.2008.
Prin decizia nr. 485/04.09.2008, înregistrată la ITM C sub nr. -/09.09.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei prin acordul părților începând cu data de 19.07.2008.
Potrivit art.154 alin.2 din Codul muncii "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani".
Modalitatea de plată a salariului este stabilită prin dispozițiile art. 161 alin.1 din Legea nr.53/2003 în sensul că acesta se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
În temeiul art.163 alin.1 din același act normativ executarea obligației de plată a salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată sau prin orice alte documente justificative.
Deși, potrivit art.287 din Legea nr.53/2003 în conflictele de muncă sarcina probei incumbă angajatorului, pârâta nu a făcut dovada achitării efective drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru lunile mai - iulie 2008 nici prin statele de plată și nici prin alte documente justificative și nu a administrat nici probe care să ateste împrejurarea că reclamanta nu și-a executat obligația prestării muncii în intervalul de timp pentru care se solicită drepturile salariale.
În aceste condiții, potrivit textelor de lege enunțate, instanța a constatat că pentru perioada de referință reclamanta a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte, justificând astfel remunerarea sa până la data de 19.07.2008, când raporturile de muncă au încetat prin acordul părților.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului produs salariatei prin neplata la timp a drepturilor salariale, sumele reprezentând drepturi restante urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă aferent anului 2008, s-a reținut că potrivit art.145 alin.1 din Codul muncii "pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă".
Reclamanta beneficiază de acest drept, și prin urmare obligația privind plata indemnizației de concediu de odihnă instituită în sarcina pârâtei, subzistă atâta timp cât cel interesat nu a făcut o dovadă contrară.
Astfel, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului 2008, proporțional cu timpul efectiv lucrat. Conform art.274 pr.civ. instanța a respins ca nedovedită cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă care a criticat-o în raport de omisiunea instanței de a se pronunța pe cererea privind daunele interese în cuantum de 10.000 lei.
Recurenta apreciază că este îndreptățită la plata acestor daune din moment ce, datorită pârâtei a fost obligată să demisioneze și a rămas fără nicio sursă de venit timp de 3 luni ca urmare a neachitării salariului.
Intimata nu și-a precizat poziția procesuală cu ocazia soluționării recursului și nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurata în raport de criticile formulate și de probele administrate în fața instantei de fond, Curtea constat ca recursul este nefondat.
Potrivit art.2812proc.civ. dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate exercita calea de atac împotriva acelei hotărâri.
Raportându-se la aceste dispoziții legale, în termenul prevăzut de lege, reclamanta a sesizat instanța de fond cu cererea privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1158/22.10.2008 astfel că admițând cererea, prinsentința civilă nr.121/28.01.2009Tribunalul Constanțaa dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr.1158 pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 22.10.2008, în sensul obligării pârâtei către reclamantă la plata sumei de 2.000 lei reprezentând daune-interese.
S-a reținut în cauză incidența disp. art.161 alin.4 Codul muncii care prevede că în caz de întârziere nejustificată a plății salariului sau în caz de neplată a acestuia, angajatorul poate fi obligat la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Cum reclamanta nu a fost remunerată pentru munca prestată timp de 3 luni consecutiv și a fost nevoită să demisioneze, instanța a apreciat că suma de 2.000 lei este de natură a asigura repararea prejudiciului suferit de reclamantă, în condițiile în care această sumă de bani nu reprezintă însăși contravaloarea drepturilor bănești de care a fost lipsită, drepturi ce au făcut obiectul principal al cererii deduse judecății, fiind recunoscute de instanță.
Având în vedere că omisiunea instanței de a se pronunța pe acest capăt de cerere a fost înlăturată, în sensul că s-a completat dispozitivul sentinței și s-a dispus și cu privire la acest capăt de cerere, criticile reclamantei -identice cu cele din cererea de completare adresată tribunalului-nu mai subzistă.
În aceste condiții, Curtea constată că în cauză sunt incidente disp. art. 312 cod procedură civilă și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1158/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă " " C, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red. Jud. -
2 ex./ 11.12.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
