Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 685/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 685/2008
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 28/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 4108/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr-, reclamanții, și - au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Alba solicitând:
Obligarea pârâtului Ministerul Justiției să vireze către pârâtul Tribunalul Alba, urmând ca acesta să facă plata efectivă a sumelor reprezentând prima de concediu corespondent perioadei 2005, 2006, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului materiale până la data plății efective conform art. 1084- 1086;
Obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant în sensul evidențierii plății primei de vacanță;
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii lor reclamanții arată că au calitatea de magistrații în cadrul Judecătoriei Aiud și că în această calitate sunt îndreptățiți potrivit prevederilor legale la plata primei de concediu pretinse.
În drept sunt invocate dispoz. art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996, norme constituționale, Decizia XXIII/2005 a J, nr.OG 22/002, nr OUG, 177/2002, art. 292-293. art. 7, art. 23 Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și economice și art. 14 din
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâtul Ministerul Justiției B solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentând că prin Decizia nr. XXIII/1005 Jas tatuat că dreptul magistraților salarizații în baza legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2005.- 12, 13.
Prin sentința civilă nr. 28/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în cauză, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Alba și în consecință:
Au fost obligați pârâții în solidar la plata în favoarea reclamanților a drepturilor bănești cuvenite pe anii 2005 și 2006, cu titlu primă de vacanță, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiunii în carnetul de muncă al reclamanților, conform sentinței.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul, a reținut, în esență cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, iar decizia nu are forță obligatorie decât pentru perioada supusă cercetării, respectiv pentru anii 2001- 2004.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termenul legal, recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA, aducându-i critici de netemeinicie și nelegalitate.
În ce privește recursul Ministerului Justiției se solicită, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312.pr.civ admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, motivând că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile J și nu a luat în considerare faptul că nu există nici un temei legal pentru acordarea acestor drepturi.
Recurenta Curtea de APEL ALBA IULIA, invocă, de asemenea, prevederile art. 304 punct 9.pr.civilă și solicită modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii acțiunii civile formulate de reclamanți, motivând că această instituție nu are calitatea de angajator al reclamanților.
Intimații nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1.pr.civilă, în limitele statuate de prevederile art. 306 alin. 2.pr.civilă, constată următoarele:
Recursurile sunt fondate.
Astfel, prin Decizia nr. XXIII pronunțată de J- secțiile Unite în dosar nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă J s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv la o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
În considerentele acestei decizii se reține că " de la data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41 alin. 1 din legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizat în baza acestei legii la o primă pentru perioada concediului de odihnă". În raport de această situație, dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal, salarizat în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2003. S-a mai arăta, totodată că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul subiectiv " a considera astfel, înseamnă să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării acestui text și după abrogarea lui, ceea ce este de neconceput și inadmisibil".
Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin OG nr. 83/2000. Față de cele de mai sus, în speță, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste începând cu data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare G nr. 177/2002 de abrogare implicită a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dată prin decizia sus menționata este relevantă și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și ulterioară acesteia.
În același sens este de reținut că prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale ulterior Legii nr. 50/1996, nu s-a mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrații, abia prin legea nr.45/60.03.2007 publicată în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor acest drept a fost reglementat din nou.
În lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada în discuție- 2004, 2005- pretențiile reclamațiilor se impuneau a fi respinse ca atare.
Față de cele ce preced, curtea constată că instanța de fond pronunțând o soluție de admitere a pretențiilor reclamanților a aplicat și interpreta greșit dispozițiile legale în materie, așa încât, în raport cu prevederile art. 312 alin.1 pr.civ. coroborat cu art. 304 punct 9.pr.civ cu aplicarea art. 82 din din Legea nr.- va admite ca fondat recursul cu care a fost investită de pârâții, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate în cauză de reclamanții ca netemeinică și nelegală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 28/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 4108/2007.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții, și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Curtea de APEL ALBA IULIA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
Jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Nicoleta Vesa
