Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Niculina Țiț Elena Pașcan
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 792/C din 21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind chestiuni prealabile și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 al.2 Cod procedură civilă, de către recurentul-contestator MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N prin cererea de recurs, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.992/C/21.09.2007 Tribunalul Neamța admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț să recunoască și să plătească reclamanților sumele cuvenite cu titlu de diferență drepturi salariale reprezentând spor de vechime în muncă pentru perioada 15.11.2006 - 11.03.2007, sume reactualizate în raport cu rata inflației.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț, să efectueze în cărțile de muncă ale fiecărui reclamant mențiunile corespunzătoare privind vechimea în muncă.
A fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să vireze în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor bănești acordate prin hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că este nefondată și, în consecință, a fost respinsă, ca atare, pentru următoarele motive:
Potrivit art.1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Economiei și Finanțelor prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are în principal ca atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv, Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Economiei și Finanțelor pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, din examinarea materialului probator administrat, s-au reținut următoarele:
Dreptul salarial relativ la sporul pentru vechimea în muncă a fost prevăzut de dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996, rep. atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar.
Ulterior, alin. 3 al art. 33, introdus prin nr.OG 83/2000, statua inaplicabilitatea alin. 1 și 2 al acestui articol magistraților.
Însă, asupra dreptului în discuție, instanța a apreciat că, nu au eficacitate actele normative ulterioare prin care este atinsă existența sau exercitarea acestuia.
Astfel, se observă, mai întâi că, dreptul salarial aferent sporului de vechime, cuvenit acestei categorii de personal prin Legea nr. 50/1996, a fost suprimat prin efectul dispozițiilor OG83/2000. Ori, potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru eliberarea actelor normative, nu poate fi primită ca admisibilă, cât timp o dispoziție a legii este în fapt modificată de un act normativ de valoare inferioară - ordonanță a Guvernului, în disprețul principiului constituțional al supremației legii.
Din interpretarea acestor principii recunoscute permanent de doctrina judiciară și de practică, rezultă fără echivoc, că nr.OG83/2000 nu putea sub nicio formă să înlăture prevederile Legii nr.50/1996, care a consacrat reclamanților dreptul la sporul de vechime în muncă.
De asemenea, s-a apreciat că, recunoașterea vechimii în specialitate nu poate suplini absența vechimii în muncă, această ultimă noțiune având un conținut global în care se include și prima. Astfel, este de neconceput ca o perioadă să constituie vechime în specialitate, dar să nu fie considerată vechime în muncă, noțiune ce reprezintă totalitatea perioadelor în care o persoană își desfășoară activitatea în baza unui contract de muncă, precum și altele prevăzute de lege.
În considerarea principiului reparației integrale a prejudiciului, obligația de plată cu acest titlu a drepturilor salariale cuvenite impune actualizarea sumelor aferente cu indicele de inflație la data plății efective.
În temeiul prevederilor art.1 și ale art.3 din Decretului nr.92/1976
privind carnetul de muncă, instanța a obligat pârâții să efectueze
mențiunile corespunzătoare în sensul drepturilor salariale restante
acordate, în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat a formulat prezentul recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, se critică sentința pronunțată, susținându-se că a fost soluționată greșit excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive, având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor cuvenite salariaților altor instituții, neavând atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților intimați. În dezvoltarea motivului arată că întrucât Ministerul Justiției este ordonatorul principal în cazul de față, acesta trebuie să dispună toate măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii ale instituțiilor a sumelor.
În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat că față de dispozițiile legale incidente OUG27/2006, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ nu exista temei legal, acest spor nefiind prevăzut de lege.
Referitor la actualizarea sumelor a arătat că acestea nu pot fi reținute potrivit art.269 alin.1 Codul muncii, nefiind dovedită culpa angajatorului, o eventuală actualizare, conform Codului civil, purtând opera doar de la data punerii în întârziere.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, în ceea ce privește soluționarea excepției cu privire la calitatea procesuală a recurentei, de virare și alocare în bugetul Ministerului Justiției a sumelor necesare plății drepturilor bănești.
Obligația recurentului vizează atribuțiile sale rezultând din dispozițiile HG208/2005, și nu raportul dintre acesta și reclamanți, cum se motivează în recurs.
În ceea ce privește fondul cauzei, susținerile invocate în argumentarea punctului de vedere potrivit căruia, pentru categoriile profesionale menționate, nu ar mai fi existat temei legal să li se acorde dreptul la sporul de vechime în muncă, după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000 sunt lipsite de justificare atâta timp cât dreptul respectiv, nefiind înlăturat printr-o dispoziție expresă, a continuat să existe. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin. XXXVI/7.05.2007, în soluționarea recursului în interesul legii.
În ceea ce privește ultimul motiv al recursului nici acesta nu poate fi reținut, instanța de fond stabilind corespunzător, în considerarea principiului reparației integrale a prejudiciului actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate.
Față de acestea, Curtea, potrivit art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE.
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 792/C din 21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Niculina Țiț Elena Pașcan, Camelia Viziteu
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
16/18.01.2008
Președinte:Niculina Țiț Elena PașcanJudecători:Niculina Țiț Elena Pașcan, Camelia Viziteu
