Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 701/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.701/
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.93/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații G, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII, ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2009 care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare amână pronunțarea cauzei la data de 25 iunie 2009.
CURTEA
Cerere de chemare în judecată.
La data de 23.11.2007 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Casa de Asigurări de Sănătate G, Casa Națională de Asigurări de Sănătate B, Casa de Asigurări de Sănătate a apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești, Casa Județeană de Pensii și Asigurări Sociale G, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata diferențelor de drepturi bănești rezultate ca urmare a modificărilor bazei de calcul a indemnizației de concediu medical,sarcină și lehuzie, cu luarea în considerare a sporului de vechime și anticorupție, precum și obligarea pârâtelor la plata diferenței dintre suma încasată efectiv, de 600 lei cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului și suma pe care ar fi trebuit să o primească dacă acest calcul s-ar efectuat în mod corect, în considerarea criteriului contributivității, precum și cu aplicarea sporului de vechime și a sporului de anticorupție.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 30.01.2004 a dat naștere unui copil,astfel că s-a aflat sub incidența Legii 19/2000. În perioada iulie2003-martie 2004 s-a aflat în concediu medical, respectiv în concediu de sarcină și lehuzie. Ulterior în perioada aprilie 2004- decembrie 2005 s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului.
A arătat ca potrivit art.120 alin.1 din 19/2000 cuantumul brut lunar al indemnizației de maternitate este de 85% din media veniturilor mele lunare pe ultimele 6 luni, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații.
A considerat că a fost calculată greșit indemnizația de maternitate și de concediu medical, deoarece nu s-a raportat la media reală a veniturilor lunare pe ultimele 6 luni așa cum a fost stabilită de instanțele de judecata prin decizia civila nr. 334/R/2007 a Curții de APEL GALAȚI si sentința civila nr. 397/2006 a Tribunalului Galați.
În consecință a arătat ca baza de calcul pentru indemnizația de maternitate cât si cea pentru concediu medical a suferit majorări, în sensul că trebuie avute în vedere atât sporul de vechime,cât și sporul anticorupție.
În ceea ce privește concediul pentru creșterea copilului, acesta a fost efectuat în intervalul aprilie 2004-decembrie 2005.
În această perioadă a intrat sub incidența dispozițiilor art. 125 din Legea 19/2001, așa cum a fost modificat prin OUG 9/2003, potrivit căruia cuantumul lunar al indemnizației de concediu și indemnizație pentru creșterea copilului este de 85% din baza de calcul stabilită conform art. 99 alin.2. Suma netă reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului nu poate fi mai mare de venitul mediu net prognozat anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
În consecință, în intervalul aprilie 2004-decembrie2005 a fost remunerată cu suma de 600 lei lunar, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din OUG 148/2005.
Anterior apariției acestor acte normative, cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se determina procentual din media veniturilor brute lunare pe ultimele 6 luni efectiv lucrate, conform art. 125 din Legea 19/2000.
Ulterior s-a instituit un venit limitat la 600 lei, modalitate în care s-a ajuns la restrângerea dreptului magistraților privitor la cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului.
Intenția legiuitorului privind acordarea acestei indemnizații a fost de a îmbunătăți echilibrul socio-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, instituindu-se în acest scop un cuantum limitat, astfel încât fiecare familie în care apar copii să poată beneficia de această indemnizație, indiferent de cuantumul contribuției părinților la fondul asigurărilor sociale în perioada în care aceștia au lucrat efectiv.
Indemnizația pentru creșterea copilului este o măsură de sprijin pentru familiile în care vin pe lume copii, prestație care tinde să înlocuiască venitul salarial al părintelui, pentru perioada de concediu pentru creșterea copilului.
Însă ca efect al aplicării acestor prevederi legale ce modifică art. 125 din Legea 19/2000, familia magistratului a suferit o diminuare drastică a veniturilor sale. Astfel aceste dispoziții nu sunt de natură să sprijine familia magistratului, ci, dimpotrivă, să determine reducerea veniturilor acestuia, ceea ce contravine finalității legii.
În drept, a invocat disp. nr.OUG148/2005, Legea nr. 19/2000 și OUG 137/2000.
Întâmpinările formulate de pârâte
Pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate G, Casa Județeana de Pensii G și Casa de Asigurări de Sănătate a apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, potrivit OUG 158/2005, aceste sume se rețin de către angajator, căruia îi revine și sarcina plății indemnizației de maternitate. S-a mai precizat că art. 77 al. 2 din Ordinul - reglementează și modalitatea de recuperare a acestor sume de către angajator.
MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Sentința civilă nr. 93/19.01.2009 a Tribunalul Galați
Prin sentința civilă nr. 93/19.01.2009 a Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 28095 lei reprezentând diferență indemnizație pentru concediu medical, sarcină și lehuzie cuvenită pentru perioada iulie 2003 - martie 2004 și suma de 69.690 lei reprezentând diferență indemnizație pentru creșterea copilului pentru perioada aprilie 2004- decembrie 2005.
A respins ca nefondate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și excepția prescrierii dreptului la acțiunea, invocate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă
A respins acțiunea față de pârâtele G, - B, B și Casa Județeană de Pensii G pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
In ce privește excepția necompetentei materiale a Tribunalului Galați secția civila(cauze privind conflictele de munca si asigurări sociale) instanța urmează aor espinge ca nefondata motivat de faptul că in raport cu obiectul acțiunii si calitatea parților ne aflam in prezenta unui raport juridic de munca a cărui soluționare cade in competenta Tribunalului Galați secția civila(cauze privind conflictele de munca si asigurări sociale) conform disp. art. 2 alin 2 lit.c din Codul d e procedura civila.De altfel această excepție a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.48/2008 a Curții de APEL GALAȚI.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate G, Casa Județeana de Pensii și Casa de Asigurări de Sănătate a apărării, ordinii publice și siguranței naționale și cea invocată în privința pârâtei Casa națională de asigurări de sănătate B, instanța apreciază că sunt întemeiate.
Potrivit art. 25 al. 2 din Ordonanța de urgență Nr. 158 din 17 noiembrie 2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Administratori ai acestui fond sunt pârâtele, însa potrivit art. 1 din același ordin, evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se realizează pe baza Declarației privind evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii și indemnizații.
Declarația prevăzută la alin. (1) se depune lunar, de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, la data stabilită de casa de asigurări de sănătate, dar nu mai târziu de data de 25 lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția pentru concedii și indemnizații.
Declarația privind obligațiile de plată va fi însoțită, după caz, de declarația privind evidența nominală a asiguraților care au beneficiat de concedii și indemnizații reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, și de exemplarul 2 al certificatelor de concedii medicale.
Potrivit art.102, 130 si 133 din 19/2000 plata indemnizațiilor de asigurări sociale se face de către angajator odată cu lichidarea drepturilor salariale din luna respectiva.
Deci atât sarcina colectării sumelor de la angajați, cât și plata indemnizațiilor către aceștia revine angajatorului iar cele patru case parate au atribuția de a verifica modul de colectare și de folosire a sumelor din fondul unic.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive și va constata că pârâtele Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă ICCJ au calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, se constată că dreptul la acțiune al reclamantei a început să curgă la data la care instanțele au statuat în mod irevocabil în favoarea acesteia asupra dreptului de a primi sporul de vechime în muncă și sporul anticorupție, motiv pentru care și această excepție va fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
La stabilirea cuantumului celor doua indemnizației de maternitate și a indemnizației de concediu medical s-au avut in vedere disp. art. 120, respectiv 108 din Legea nr. 19/2000. Astfel, cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă s-a determinat prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul stabilită conformart. 99alin. (1). ) Cuantumul lunar al indemnizației de maternitate a fost de 85% din baza de calcul stabilită conformart. 99alin. (1).
Potrivit art. 99 alin.1,baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute laart. 98alin. (1) lit. a), b), c) și e) se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise în certificatul de concediu medical, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective, conform prevederilorart. 23, și/sau drepturile prevăzute la alin. (9) sau (10), după caz, din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare.
Prin sentința civilă nr. 397/2006 a Tribunalului Galațis -a dispus adăugarea la salariul reclamantei și a sporului anticorupție de 30%-40% prevăzut de OUG 43/2002.
Prin decizia civilă 334/2007 a Curții de APEL GALAȚI s-a acordat pentru perioada în discuție și sporul de vechime.
Deci, pentru acele ultime 6 luni,respectiv 12 luni, s-a stabilit prin hotărâri judecătorești irevocabile, că drepturile salariale cuvenite reclamantei au fost calculate eronat și că ele trebuie majorate prin aplicarea unui spor de 30-40% și a sporului de vechime.
Drepturile salariale pentru perioada de referință au fost recalculate, s-au plătit diferențele salariale, la care s-a reținut contribuția pentru asigurări de sănătate. În consecință, la acest moment, pe baza unor hotărâri judecătorești se constată că pentru perioada anterioară datei de 05.09.2004, respectiv 14.09.2004 reclamanta a beneficiat de venituri mai mari decât cele care au fost reținute ca bază de calcul la achitarea indemnizației de sarcină și lehuzie/concediu medical.
În consecință, baza de calcul pentru indemnizația de maternitate cat si cea pentru concediu medical a suferit majorări, în sensul că trebuie incluse în această bază, atât sporul de vechime,cât și sporul anticorupție.
Potrivit principiului contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, cât timp, s-a plătit retroactiv o contribuție pentru asigurări de sănătate, drepturile cuvenite reclamantei, ca asigurată trebuie să fie proporționale.
Din relațiile comunicate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați (f183) rezultă că drepturile reactualizate cuvenite reclamantei pentru perioada iulie 2003-martie 2004 și solicitată cu titlu de diferență de indemnizații concediu medical,sarcină și lehuzie sunt in cuantum de 28095lei, sumă la care urmează a fi obligate pârâtele.
În ceea ce privește indemnizația pentru perioada în care reclamanta s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului, se constată că în intervalul aprilie 2004-decembrie a fost remunerată cu suma de 600 lei lunar, conform art. 125 din Legea 19/2000, modificat prin OUG 9/2003.
Anterior apariției acestor acte normative, cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se determina procentual din media veniturilor brute lunare pe ultimele 6 luni efectiv lucrate, conform art. 125 din Legea 19/2000.
Ulterior s-a instituit un venit limitat la 600 lei, modalitate în care s-a ajuns la restrângerea dreptului magistraților privitor la cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului.
Aceste dispoziții legale au un caracter profund discriminator în ceea ce privește categoria socio-profesională a magistraților, deoarece nu se au în vedere contribuțiile diferențiate ale beneficiarilor acestor dispoziții la bugetul asigurărilor sociale.
Recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă, aducând în esență, următoarele critici soluției instanței de fond:
- greșit s-a reținut că în raport de obiectul cererii nu sunt incidente disp.OUG nr.75/2008 în vigoare la momentul pronunțării hotărârii;
- reclamantul și-a întemeiat hotărârea pe OUG nr.137/2000, ordonanță declarată neconstituțională de Curtea Constituțională prin decizia nr.821/3.07.2008;
- greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru perioada iulie 2003-noiembrie 2004, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea salarizării a magistraților, acțiunea pentru această perioadă fiind prescrisă;
- instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă, în ceea ce privește pretențiile reclamantei, invocată prin întâmpinare, reținând în mod netemeinic că Parchetul are atribuții directe în achitarea diferențelor de drepturi solicitate;
- pe fondul cauzei recurentul a apreciat că netemeinică soluția instanței de fond. Instanța investită cu litigiu nu poate decât să interpreteze legea și să o aplice, în niciun caz să adauge la lege, acesta fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
În speța de față nu putem vorbi de o discriminare, în opinia recurentului, având în vedere că toți cetățenii au beneficiat de același tratament.
Consideră recurentul greșită soluția adoptată de instanța de fond, privind reactualizarea sumelor datorate, apreciind că este o îmbogățire fără justă cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică conform art.304 Cod proc.civilă, Curtea reține următoarele aspecte:
Față de temeiul de drept pe care și-a întemeiat reclamanta acțiunea, respectiv OUG nr.137/2000, declarat pe parcursul procesului ca fiind neconstituțional, aspect reclamat și de recurent prin motivele de recurs, reclamanta-intimată și-a precizat cadrul legal, invocând dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și solicitând aplicarea directă dreptului comunitar.
Conform art.20 din Constituția României dreptul comunitar are întâietate în fața normelor interne. Instanțele judecătorești sunt, de altfel, obligate să aplice în mod direct dreptul european în cazul în care legislația internă contravine dreptului comunitar ( cauza Simmenthal din 09.03.1978 CJCE).
Prin urmare, se va ține cont, în contextul concret legislativ în care a dăinuit procesul reclamantei, de temeiul de drept invocat de acesta.
Sistemul juridic născut din Tratatul Comunităților Europene, izvor independent de drept, nu poate fi, datorită, naturii sale speciale, surclasat de norme juridice interne, fiind superior acestor ( -Enel). Conflictele dintre reglementările comunitare și cele naționale trebuie rezolvate aplicând principiul priorității dreptului comunitar ( ).
Curtea de Justiție Europeană a decis în mod ferm în speța că judecătorul național însărcinat să aplice dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura aplicarea dispozițiilor comunitare, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi legat de eliminarea ei prealabilă pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
În cauza de față prin decizia Curții Constituționale s-a decis în declararea neconstituționalității OUG nr.137/2000 că judecătorul național nu poate constata printr-o hotărâre judecătorească că o dispoziție legală este discriminatorie, el poate doar aplica dispozițiile legale aflate în vigoare.
Această dispoziție internă a Curții Constituționale din România este în contradicție cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene. CJCE a stabilit că discriminările pot izvorî și dintr-o lege, chiar dacă legea este dată de legiuitor, iar instanțele de judecată pot constata că o dispoziție dintr-o lege este discriminatorie.
În acest sens menționăm cauza Gaygusuz vs Austria, 1996.
De altfel, într-o speță similară Curtea de APEL GALAȚIs -a pronunțat de principiu asupra modului de soluționare a problemei de drept, respectiv acordarea diferențelor bănești între indemnizația încasată efectiv de 600 RON și indemnizația care s-ar fi cuvenit a fi încasată ca urmare a aplicării principiului contributivității, respectiv încasarea indemnizației de creștere a copilului cu luarea în considerare contribuțiilor lunare aduse de reclamantă la asigurările sociale.
Curtea de APEL GALAȚI este instanță invocabilă în această materie a litigiilor de muncă astfel că, conform jurisprudenței CEDO, trebuie să-și respecte practica unitară pentru respectarea art.6 din Convenție, respectiv soluțiile date deo instanță irevocabilă trebuie să fie transparența și previzibile ( cauza Santos Portugaliei, și vs Romnia ( dosarul - al Curții de APEL GALAȚI ).
Răspunzând motivelor de recurs invocate Curtea reține următoarele:
Dispozițiile OUG nr.75/2008 deși în vigoare la momentul pronunțării hotărârii de la fond nu au aplicabilitate în cauza de față. Ordonanța invocată se referă la plata sumelor prevăzute în titlurile executorii deja obținute de către magistrați iar în cauza de față se solicită drepturi bănești ca urmare a unor discriminări suferite de către reclamantă.
Temeiul în drept OUG nr.137/2000 arătat de către recurent ca fiind neconstituțional a fost reprecizat de către intimată iar analiza privind acest temei am analizat-o în cuprinsul prezentei hotărâri.
Critica privind prescripția dreptului material la acțiune este, de asemenea, nefondată deoarece dreptul la acțiune al reclamantei a început să curgă la data la care aceasta a obținut irevocabil hotărârile prin care s-a recunoscut dreptul la sporul de vechime în muncă și sporul anticorupție.
Pe fondul cauzei, apreciem că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a textelor legale. Astfel, obținerea hotărârilor judecătorești duce automat la recalcularea bazei de calcul și la recalcularea indemnizației conform art.120 din Legea nr.19/2000 și art.99 din Legea nr.19/2000. Determinarea bazei de calcul, ultimele 6 luni lucrate anterioare primei zile de concediu medical duce la constatarea acordării de către angajator a unor venituri neconforme cu sentințele ce acordă cele două sporuri.
În ce privește perioada cât reclamanta a încasat suma de 600 ron/lunar, corect a constatat instanța de fond că această dispoziție legată este profund discriminatorie și a acordat diferența până la indemnizația calculată cu luarea în considerare a principiului contributivității.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, instanța le-a apreciat că sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 25 (al. 2) din Ordonanța de urgență Nr. 158 din 17 noiembrie 2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Administratori ai acestui fond sunt cele două pârâte. Conform art. 8 din Ordinul Nr. 60/32 din 27 ianuarie 2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, modificat prin
- Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr-;
- Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. -;
- Ordinul ministrului sănătății publice și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr-, toate operațiunile legate de înregistrarea și evidența declarațiilor și a contractelor de asigurare pentru concedii și indemnizații, a comunicărilor de modificare și a solicitărilor de retragere a declarației de asigurare pentru concedii și indemnizații, precum și de plata contribuțiilor pentru concedii și indemnizații sunt în sarcina caselor de asigurări de sănătate care au primit și au înregistrat documentele respective.
Este adevărat că potrivit art. 1 din același ordin, evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se realizează pe baza Declarației privind evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii și indemnizații.
Declarația prevăzută la alin. (1) se depune lunar, de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, la data stabilită de casa de asigurări de sănătate, dar nu mai târziu de data de 25 lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția pentru concedii și indemnizații.
Declarația privind obligațiile de plată va fi însoțită, după caz, de declarația privind evidența nominală a asiguraților care au beneficiat de concedii și indemnizații reglementate de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, și de exemplarul 2 al certificatelor de concedii medicale.
Deci atât sarcina colectării sumelor de la angajați, cât și plata indemnizațiilor către aceștia revine angajatorului, însă, cele două case de asigurări care au atribuția de a verifica modul de colectare și de folosire a sumelor din fondul unic trebuie să figureze ca parte în proces, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă.
În concret, ele nu trebuie să facă plata, ci procedura este reglementată prin art. 77 din ordin, dar modul de interpretare a dispozițiilor legale aplicabile la situația de fapt trebuie să le fie opozabil.
Față de aceste argumente apreciem ca fiind corectă soluția instanței de fond, iar conform art.312 Cod proc.civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.93/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 iunie 2009.
Pt.PREȘEDINTE, Pt.JUDECĂTOR, Pt.JUDECĂTOR,
- - - - - -
cf.art.261 cf.art.261 cf.art.261
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red.AS/16.07.2009
Tehno CM/23.07.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
