Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 7096/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7096
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.890/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2523/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL GORJ, TRIBUNALUL C S, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 890 din 10 martie 2009, Tribunalul Dolj, a respins acțiunea formulată de reclamanții (), reclamant, în contradictoriu cu pârâți TRIBUNALUL GORJ, TRIBUNALUL C - S, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 8 din Decretului 167/1958, " prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cit și pe cel care răspunde de ea".
Tribunalul a constatat că in mod netemeinic și total greșit reclamanții se raportează la data de 6 07 2006, când CNCD-ul prin hotărârea 170 ar lua la cunoștiintă de existenta faptei discriminatorii.
Pentru a exista o discriminare trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- existenta unui tratament diferențiat manifestat prin orice deosebire, excludere, restricție sau preferință
- existenta unui criteriu de discriminare
- existenta unui tratament diferențiat care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sale exercitării in condiții de egalitate a drepturilor prevăzute de lege
- existenta unor persoane sau situații aflate in poziții comparabile
- tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim.
Aceste condiții, reieșite din definiția prev. de art. 2 din OG nr. 137/2000 trebuie percepute de către persoana ce se consideră discriminată in mod subiectiv și strict personal.
Dacă, intr-adevăr, reclamanții se consideră victimele unei discriminări începând cu anul 2000, discriminări cele conferă dreptul la o despăgubire corespunzătoare, despăgubirea pe care o solicită trebuie să se încadreze in termenul de prescripție.
Nu este necesar ca deosebirea pe care o presupune conceptul de discriminare să fie consacrată de o hotărâre a CNCD- ului cât timp reclamanții nu au perceput, anterior pronunțării hotărârii, existenta acestei deosebiri.
Instanța a constatat că solicitările reclamanților sunt supuse prescripției depășindu-se cu mult termenul de 3 ani prevăzut de lege, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții Și, solicitând casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare la aceiași instanță.
În acest sens, arată că eronat instanța le-a respins acțiunea pe motiv că termenul de prescripție curge distinct pentru fiecare lună, de la momentul în care s-a făcut plata drepturilor salariale deoarece în luna mai 2007, prin recursul în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție a lămurit toate aspectele privind drepturile solicitate.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea", iar în cazul recurenților reclamanți acest moment nu poate fi decât cel în care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a pronunțat hotărârea nr. 170/2006.
Instanța a soluționat cauza în baza unei excepții care nu apare menționată în practicaua hotărârii și nici în dispozitiv cu privire la admiterea acesteia.
Deși la data de 15.04.2008 instanța a dispus prin încheiere motivată efectuarea unei expertize contabile, a fost soluționată cauza fără a se efectua această probă și fără se reveni asupra acesteia, astfel că s- încălcat dreptul la apărare, nemotivându-se că proba dispusă a devenit inutilă.
Recurentul reclamant critică sentința pentru faptul că la 08.11.2008 a formulat o precizare la acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților la plata primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006, iar instanța nu a soluționat acest capăt de cerere.
Același reclamant a declarat recurs și împotriva sentinței nr. 2523/23 iunie 2009 prin care a solicitat admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006.
Arată că greșit instanța a respins cererea de completare a dispozitivului, fără a se pronunța asupra capătului de cerere principal și în cauză erau îndeplinite condițiile art. 2811alin.2 pr.civ.
Instanța nu a făcut distincție între "spor de vechime" și "prima de concediu de odihnă" și greșit a motivat că se suprapune perioada 2001-2006, cu perioada 2001-2002-2004, iar cele două capete de cerere au temeiuri de drept distincte, adică OG nr. 83/2000, decizia nr. 36 Înaltei Curți de Casație și Justiție din 07.05.2007 și hotărârea Consiliului Național de Combatere a Discriminării și respectiv OUG nr. 146/2007 și decizia din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că sentința este și nemotivată.
Cu privire la motivele invocate nu a fost depusă întâmpinare.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentințelor, prin prima criticilor invocate, și potrivit art. 3041.pr.civ. Curtea constată că acestea nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și care să atragă casarea sau modificarea sentinței.
Astfel, nu este întemeiată critica, care privește curgerea unui termen de prescripție distinct pentru fiecare lună și că în speța, dată la care trebuia să cunoască paguba este cea a pronunțării hotărârii nr. 170/2006, respectiv 2007, în condițiile în care dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 republicat privitor la prescripția extinctivă sunt clare și prevăd " În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită".
Atunci când instanța s-a pronunțat, a avut în vedere aceste prevederi legale, astfel că în raport de dispozițiile OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi al personalului din organele autorității judecătorești și de dezlegarea dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - problemelor de drept judecate și care este obligatorie pentru instanțe în temeiul art. 329.pr.civ. și prin care a statuat că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, așa cum a fost reglementată prin art.41/1 din Legea nr.50/1996 se reține că instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale care reglementează cursul prescripției extinctive.
În speță, nu s-a făcut dovada că fost suspendat sau întrerupt cursul prescripției pentru a se putea ajunge la o altă concluzie decât cea pronunțată de către instanță.
În condițiile în care instanța a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 137 din Codul d e procedură civilă pronunțându-se mai întâi " asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii" nu pot fi considerate ca fiind întemeiate criticile privind încuviințarea expertizei contabile.
Nici criticile privind nesoluționarea capătului de cerere privind primele de concediu de odihnă și îndeplinirea condițiilor art. 2811alin. 2.pr.civ. nu pot fi primite în condițiile în care instanța a aplicat corect după cum s- amintit anterior dispozițiile legale în materie care reglementează cursul prescripției extinctive.
Nici celelalte critici invocate nu pot reprezenta motive de ordine publică și care în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că în temeiul art. 312.pr.civ. recursurile de față se privesc ca nefondate și se resping, menținându-se sentințele pronunțate ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.890/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2523/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL GORJ, TRIBUNALUL C S, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex. /08.12.2009. - -
Jud. fond..
.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
