Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 7118/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7118
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari NR 97/8, împotriva sentinței civile nr.1254/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat -a pentru recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR 97/8, lipsind intimata reclamantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat -a pentru recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR 97/8, pune concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1254 din 02 Aprilie 2009, Tribunalul Dolj, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari 97/8.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 152,521 lei reprezentând diferența dintre salariul cuvenit și cel încasat în anii 2005, 2006, 2008.
A obligat pârâta la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată ca femeie de serviciu în cadrul pârâtei Asociația de Proprietari 97/8 C și prin acțiunea formulată și precizată a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante pentru perioada august 2005 - martie 2008,actualizate in raport de indicele de inflație.
Conform dispozițiilor art. 154 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmită în cauză, s-a concluzionat că nu pârâta datorează sume de bani reclamantei, ci aceasta a încasat în plus sume de bani cu titlul de drepturi salariale, datorită unor erori de calcul a drepturilor cuvenite pentru programul de 6 ore pe zi pretat de reclamantă, raportat la salariul minim pe economie din perioada august 2005 - martie 2008.
In raport de concluziile raportului de expertiză contabilă, s-a reținut că în lunile septembrie și octombrie 2006, februarie 2007 și ianuarie 2008, pârâta a reținut 10% din drepturile salariale ale acesteia cu titlu de sancțiune disciplinară,dar fără a fi emise decizii în acest sens. Suma reținută reclamantei fiind de 134 lei și ca urmare a actualizării conform indicelui de devalorizare este de 152,521 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 268 (1) Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie in formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștiintă și despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai mult de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
In raport de aceste dispoziții și având în vedere recunoașterea făcută de pârâtă în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, se reține că angajatorul a procedat la reținerea a 10% din salariul reclamantei în lunile septembrie și octombrie 2006, februarie 2007 și ianuarie 2008, fără a emite decizii in acest sens, încălcând astfel dispozițiile legale aplicabile.
Instanța a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 152,521 lei reprezentând diferența dintre salariul cuvenit și cel cunoscut în anii 2005, 2006 și 2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR 97/8 C, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca urmare a compensării legale între drepturile bănești datorate reciproc.
Arată că instanța de fond a interpretat eronat concluziile expertizei, în condițiile în care a rezultat că reclamanta este cea care a încasat sume de bani în plus de la recurenta pârâtă.
Astfel, deși instanța reține că reclamanta a încasat în plus drepturi salariale, a ignorat aspectele la care a ajuns expertul și a avut în vedere doar împrejurarea că recurenta pârâtă a efectuat rețineri din salariu reclamantei fără a exista o decizie în acest sens.
Deși în suplimentul raportului de expertiză sunt redate două variante, respectiv venitul calculat cu penalitățile de 10% și cel fără aceste penalități, în mod nejustificat instanța a obligat recurenta pârâtă să plătească despăgubiri, fără a soluționa aspectele privind sumele încasate în plus și existau premisele unei compensări.
Chiar dacă nu a fost emisă decizie de sancționare, abaterile comise de reclamantă au fost aduse la cunoștința organelor de conducere, care au încheiat procese verbale, iar reclamanta nu a contestat măsurile dispuse.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței, ca fiind temeinică și legală.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate și în temeiul art.3041pr.civ. Curtea constată că acestea nu pot fi primite, neputându-se încadra în criteriile expres și limitativ prevăzute de lege, care să atragă casarea sau modificarea asteia.
Astfel, nu este întemeiată susținerea recurentei pârâte, privind interpretarea eronată a expertizei în condițiile în care instanța a făcut în cauză o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale.
Sub acest aspect, a reținut că nu a fost emisă o decizie de sancționare în condițiile legale, așa cum prevede art. 268 Codul muncii, iar reținerile din salariu nu au avut un temei legal, situație în care corect a fost omologat raportul de expertiză.
Chiar dacă expertiza a avut în vedere două modalități de calcul, în raport de aprecierea expertului că reținerile pot fi apreciate ca legale, nu se poate ajunge la soluția că în speță poate opera o compensare legală, nefiind îndeplinite condițiile art. 1144 Cod civil.
În speță nu s-a făcut dovada că între părți există datorii reciproce, în condițiile inexistenței unei decizii de sancționare care să îndeplinească condițiile imperative prevăzute de legislația muncii, sub sancțiunea nulității absolute.
Nici celelalte critici, nu pot reprezenta motive de ordine publică, care să poată fi puse în dezbaterea părților, din oficiu potrivit art. 306 alin. 2.pr.civ. și care să atragă casarea sau modificarea sentinței, astfel că în temeiul art. 312.pr.civ. recursul se privește ca nefondat și se respinge.
În temeiul prevederilor art.274 pr.civ. recurenta pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR 97/8, împotriva sentinței civile nr.1254/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu .
Obligă recurenta să plătească intimei 400 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex. /08.12.2009. - -
Jud. fond.
.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
