Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 712/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 712
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de SC - PLUS SRL I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 710 din 21 V 2008 Tribunalului Iași
intimat fiind, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă și avocat pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen de judecată.
Reprezentantul recurentei depune la dosar concluzii scrise însoțite de un tabel privind tranzacțiile pregătite pentru facturare, duplicatul fiind înmânat apărătorului intimatului.
Avocat precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile ce i-au fost înmânate.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale. A fost salariatul unității, a fost director de logistică. Și-a dat demisia și, datorită faptului că nu s-a mai prezentat la serviciu și nici la audierea pentru angajarea răspunderii disciplinare, acesta a fost concediat. Acesta a decontat niște bonuri fiscale care aveau o dată mult depășită iar cantitatea de combustibil era nejustificată. Prejudiciul creat a fost demonstrat prin existența deconturilor anexate la dosarul cauzei care nu se justifică sub nici o formă. El avea obligația să alimenteze doar la benzinăriile România deoarece fiecare mașină are card de mașină. Într-o singură zi a fost alimentată mașina de mai multe ori, la secundă. Apoi, este vorba de aceeași stație de benzină.
Mașina, fiind dotată cu, s- constatat că a avut un alt traseu decât cel pe care a încercat să convingă că l-a făcut. În consecință solicită admiterea recursului, depune concluzii scrise.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței.
Nu s-a făcut dovada prejudiciului, societatea nu și-a dovedit pretențiile. Consideră elocvente răspunsurile reclamantei la interogator, la întrebarea 1 recunoscându-se că sumele aferente deconturilor arau aprobate de conducerea societății și că erau folosite pentru plata colaboratorilor societății. În mod legal s-a constatat că societatea nu a făcut dovada prejudiciului creat. In consecință solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.710/21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - Plus I în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a fost salariatul reclamantei "- PLUS " pe funcția de director logistică, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I sub nr. -/13.03.2007. Prin decizia nr. 7420/03.11.2007 emisă de reclamantă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul disp. art. 61 lit. a Codul muncii, începând cu data de 03.12.2007.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4139,54 lei cu titlu de prejudiciu cauzat societății, susținând că această sumă reprezintă cheltuieli nejustificate cu combustibilul.
Potrivit disp. art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
De asemenea, potrivit disp. art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, s-a reținut de către instanță că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate.
Astfel, prejudiciul produs patrimoniului angajatorului este de esența răspunderii patrimoniale, iar evaluarea pagubei și, deci, întinderea prejudiciului, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete. De asemenea, prejudiciul trebuie să fie real și cert. În ceea ce privește caracterul de certitudine a prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. Or, reclamanta, prin probele administrate în cauză, nu a făcut dovada prejudiciului efectiv suferit ca urmare a faptei pârâtului. Mai mult, prin răspunsul la interogatoriu, reclamanta a declarat că nu poate preciza cât din sumele pe care pârâtul nu le poate justifica au fost folosite în scopul plății partenerilor contractuali ai societății și cât în interes personal.
O altă condiție necesară pentru existența răspunderii patrimoniale o constituie vinovăția salariatului. Astfel, vinovăția este elementul subiectiv al răspunderii și constă în atitudinea psihică a persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare, implicând conștiința încălcării unor relații sociale. Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale. Or, nici acest element nu a fost probat în speță de către reclamantă, astfel încât nu s-a reținut de către instanță existența lui.
În consecință, instanță a constatat că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei conform disp. art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului și a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră recurenta că prejudiciul de 4139,54 lei este demonstrat prin existența deconturilor, ce atestă că pârâtul a decontat bonuri fiscale fără a avea o justificare coerentă și reală a distanței parcurse. Arată că din decontul nr. 140/19 septembrie 2007, nu se justifică suma de 434,44 lei, din decontul nr. 4395/19 septembrie 2007 nu se justifică suma de 2799,28 lei, din decontul nr. 5354/4.10.2007 nu se justifică suma de 172 lei, iar din decontul nr. 5615/10.10.2007 nu se justifică suma de 95 lei.
Mai susține recurenta că sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale în cazul pârâtului, existând fapta săvârșită, vinovăția - respectiv decontarea bonurilor de benzină cu dată mult îndepărtată scopului pentru care au fost dați banii, legătura de cauzalitate între fapta de a deconta bonuri de combustibil și prejudiciul cauzat firmei, respectiv existența unei cantități de combustibil care nu se justifică în comparație cu distanțele pe care salariatul trebuia să le parcurgă pentru îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu.
Consideră că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că instanța a interpretat greșit toate actele existente la dosar și a schimbat înțelesul lămurit al acestora.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și a acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În susținerea recursului s-au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că nu există dovada certă a prejudiciului produs de angajat, în condițiile în care deconturile invocate au ca suport documente justificative (respectiv bonuri de benzină), iar prin răspunsul la interogatoriu (fila 24 dosar fond) recurenta - reclamantă recunoaște că nu se poate spune cu certitudine cât din sumele pe care pârâtul nu le poate justifica în interes de serviciu au fost folosite în scopul plății partenerilor contractuali și cât în interes personal, deoarece nu există în contabilitatea firmei o astfel de situație.
Ori, este știut că prejudiciul trebuie să fie cert și efectiv, condiție care nu este îndeplinită în speță.
În recurs s-a invocat faptul că salariatul avea obligația să alimenteze doar la benzinăriile România, însă acest aspect nu rezultă din procesul-verbal invocat, respectiv cel de predare - primite a autoturismului marca Peugeot din 8 august 2007; din procesul-verbal reiese că s-ar fi predat salariatului și un card de benzină, fără alte mențiuni.
Însă, pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, angajatorului îi revine sarcina de a proba obligațiile de serviciu ale salariatului a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a creat prejudiciul respectiv.
S-a mai invocat în recurs faptul că pârâtul se afla în alte locuri decât cele rezultate din bonurile de benzină trimise spre decontare, anexând o monitorizare a autoturismului folosit, dar aceasta se referă doar la perioada 1 septembrie - 15 septembrie 2007, nu la întreaga perioadă ce face obiectul cauzei.
Din această perioadă s-au dat cu titlu de exemplu zilele de 1, 2, 3 și 4 septembrie 2007, în care - conform monitorizării - pârâtul s-ar fi aflat în alte locuri decât cele indicate. Ori, aceasta reprezintă din nou o problemă de certitudine a prejudiciului, ce trebuie probată de angajator, care trebuie să facă dovada - din actele de constatare sau din alte probe - neîndoielnic a întinderii cuantumului pagubei, și nu cu titlu exemplificativ.
În speță, era necesar a se arăta, din fiecare decont invocat, bonurile de benzină al căror cuantum era considerat nejustificat, cu dovezi în susținerea acestor împrejurări.
În concluzie, reținând că în cauză nu s- făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor cerute de dispozițiile art. 270 Codul muncii pentru antrenarea răspunderii materiale, așa cum corect a constatat și prima instanță, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de apel va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - Plus I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 710/21 mai 2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
28.11.2008
Tehnored.
03.12.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași - Jud.
-Jud.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
