Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 712/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 712/
Ședința publică din 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul - reclamant SC DE B SA, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.206/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în B,-,.5,.46.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; recurentul - pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.206/11.03.2009 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC de Porci B SA.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2429,19 lei din care suma de 1.131,3 lei reprezentând indemnizație netă pentru concediul de odihnă aferent anilor 2006-2007, suma de 608,89 lei reprezentând drepturile bănești cuvenite pentru orele suplimentare prestate în zilele de sâmbătă din anul 2005 și suma de 689 lei reprezentând drepturi bănești aferente lichidării lunii octombrie 2007 și timpului lucrat în luna noiembrie 2007.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de SC de Porci B SA.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC de Porci B SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata concediului de odihnă pentru anii 2006 și 2007, plata timpului lucrat suplimentar în zilele de sâmbătă în anii 2005,2006, 2007, plata salariului cuvenit pentru lichidarea lunii octombrie 2007 și pentru perioada 1-23 noiembrie 2007 și eliberarea carnetului de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei până la data de 23.11.2007 când a încetat raporturile de muncă prin demisie și și- întemeiat cererea pe dispozițiile Codului muncii.
Pârâta SC de Porci B SA a depus întâmpinare cu caracter de cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea doar în parte a cererii reclamantului, admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantului la plata sumei de 16.540 lei (sumă precizată ulterior prin cererea de la fila 26 din dosar) reprezentând prejudiciu adus societății în perioada desfășurării activității. Pârâta a arătat că printre atribuțiile de serviciu stabilite suplimentar pentru reclamant prin decizia nr.14/1.04.2007 se afla și gestionarea bunurilor și producției societății, iar din această gestiune a vândut patru grupuri electrogene la prețul de fier vechi în perioada 9-18.07.2007, producând astfel o pagubă. În drept s-a invocat art. 270 Codul muncii cu referire la art.998 Cod civil.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia întrucât nu s-au prezentat acte din care să rezulte că prejudiciul este real, cert și înregistrat în contabilitate la data producerii. Totodată a arătat că nu a primit decizia nr. 14/1.04.2007, neavând cunoștință de existența și conținutul acesteia și a anexat liste de inventariere din care rezultă că nu a avut în primire cele patru grupuri electrogene.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele.
Potrivit carnetului de muncă seria -, nr.-, reclamantul a fost încadrat pe durată nedeterminată la SC de Porci B SA, începând cu data de 6.04.2004, în funcția de tehnician agronom, iar din data de 1.09.2004 în funcția de șef fermă, conform contractului de muncă nr. -/14.04.2004. La data de 22.11.2007 a încetat contractul de muncă al reclamantului conform art.79(7) Codul muncii. (filele 36-39).
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză și necontestat de părți, s-a stabilit că: indemnizația netă pentru concediul de odihnă cuvenit pe anul 2006 în drept de plată pentru reclamantul este în sumă de 583,8 lei, iar pe anul 2007 în sumă de 547,5 lei, în total 1131,3 lei, menționându-se că pentru anul 2007 angajatorul a calculat indemnizația de concediu de odihnă dar angajatul nu a ridicat-o de la casieria societății; drepturile bănești cuvenite pentru orele suplimentare prestate de angajat în zilele de sâmbătă se cuvin numai pentru anul 2005 în sumă netă de 608,89 lei, iar pentru anii 2006-2007 deși angajatul a prestat aceste ore în zilele de sâmbătă și expertiza a determinat, ele nu se cuvin deoarece angajatorul a dat ordin scris ca numai la solicitarea lui scrisă să se presteze aceste ore suplimentare, ori în această perioadă nu există nici o solicitare scrisă, ci dimpotrivă s-a refuzat sistematic plata sub semnătură; drepturile bănești nete aferente lichidării lunii octombrie 2007 și timpului lucrat în luna noiembrie 2007 sunt stabilite în mod corect de angajator în sumă de 307 lei pentru luna octombrie 2007 și 382 lei pentru luna noiembrie 2007, în total 689 lei dar neridicate de la casieria societății, angajatul având de primit drepturi nete în sumă totală de 2429,19 lei.
În drept, conform art.145 al.1 din Codul muncii pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă.
Art.120 al.1 din Codul muncii prevede că în cazul în care compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.119 al.1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Potrivit art.154 al.2 Codul muncii pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, iar conform art.161 al.1 salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus reținute și probele administrate în cauză, tribunalul constatat că pârâta nu a făcut, în conformitate cu art.163 Codul muncii, dovada privind plata către reclamant a indemnizației nete pentru concediul de odihnă aferent anilor 2006-2007 în sumă de suma de 1.131,3 lei, a drepturilor bănești cuvenite pentru orele suplimentare prestate în zilele de sâmbătă din anul 2005 în sumă de 608,89 lei și a drepturilor bănești aferente lichidării lunii octombrie 2007 și timpului lucrat în luna noiembrie 2007.
Referitor la capătul de cerere privind eliberarea carnetului de muncă tribunalul a reținut că prin cererea de la fila 31 din dosar reclamantul a precizat că a primit carnetul de muncă la data de 20.05.2008. În ceea ce privește pretențiile constând în drepturile bănești cuvenite pentru orele suplimentare prestate de angajat în zilele de sâmbătă pentru anii 2006-2007 tribunalul a constatat, față de concluziile expertizei, că sunt nefondate și de altfel s-a reține că reclamantul prin avocat a fost de acord cu suma stabilită prin expertiză.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul a constatat că este fondată în parte acțiunea reclamantului, astfel că a admis-o ca atare și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2429,19 lei din care suma de 1.131,3 lei reprezentând indemnizație netă pentru concediul de odihnă aferent anilor 2006-2007, suma de 608,89 lei reprezentând drepturile bănești cuvenite pentru orele suplimentare prestate în zilele de sâmbătă din anul 2005 și suma de 689 lei reprezentând drepturi bănești aferente lichidării lunii octombrie 2007 și timpului lucrat în luna noiembrie 2007.
Cu privire la cererea reconvențională tribunalul a reținut în drept că potrivit art.270 al.1 Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Art.1169 cod civil prevede că "C ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească."
Instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale privind existența unei fapte ilicite a reclamantului, săvârșită cu vinovăție și în legătură cu munca sa, întrucât prin probele administrate nu s-a dovedit că reclamantul ar fi săvârșit vreo faptă care să reprezinte o încălcare a atribuțiilor de serviciu și care să fi cauzat prejudiciul imputat.
Prin urmare tribunalul a apreciat că nu s-a făcut dovada producerii de către reclamantul a prejudiciului în sumă de 16.540 lei, astfel că s-a constatat ca fiind nefondată cererea reconvențională formulată de SC de Porci B SA și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC de Porci SA considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că a făcut dovada că reclamantul dezmembrat și valorificat instalații electrice (grupuri electrogene) la un preț neserios.
Instanța de fond nu a motivat care ar fi răspunderea reclamantului și de ce nu reprezintă o răspundere patrimonială.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Susținerea recurentei că a făcut dovada că intimatul - reclamant a dezmembrat și valorificat instalații electrice la un preț neserios nu poate fi reținută deoarece nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Or, sarcina probei revine, potrivit art. 1169 cod civil celui care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Cum recurenta este cea care a pornit procesul civil prin introducerea cererii reconvenționale este firesc ca ea să-și dovedească pretențiile.
Față de această situație reținută, se poate constata că recurenta nu a probat acțiunea cu înscrisuri contrar susținerilor acesteia.
A afirmat recurenta că hotărârea instanței de fond nu este motivată.
Această afirmație nu poate fi reținută întrucât hotărârea recurată cuprinde mențiunile prevăzute de art. 261 al.1 pct. 5 Cod procedură civilă fiind arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Instanța are obligația de a se referi în motivare la toate capetele de cerere formulate și la considerentele pentru care s-au respins cererile părților.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, într-un cuvânt să aibă putere de convingere și să ofere o înlănțuire logică faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia pronunțată în dispozitiv.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că prin art. 6 din CEDO obliga tribunalul să-și motiveze hotărârile clar, dar această obligație nu trebuie înțeleasă în sensul că trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților din proces.
Din moment ce art. 6 obligă jurisdicțiile să-și motiveze deciziile, dar nu și la a răspunde la fiecare argument care nici nu a influențat soluția litigiului, nu se poate considera că instanța a adoptat o hotărâre nemotivată (Decizia din 28.03.2000, în cauza Jargerone Leda contra ).
În speța de față se apreciază că instanța de fond a analizat toate probele administrate în cauză, a răspuns criticilor formulate de recurenta - pârâtă, considerentele hotărârii fiind corespunzătoare dovezilor administrate și motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței în pronunțarea unei atare soluții.
Mai mult, prima instanță a motivat de ce a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale privind existența unei fapte ilicite a intimatului - reclamant, săvârșită cu vinovăție și în legătură cu munca sa, întrucât prin probele administrate nu s-a dovedit că intimatul ar fi săvârșit vreo faptă care să reprezinte o încălcare atribuțiilor de serviciu și care să fi cauzat prejudiciul imputat, fiind îndeplinite toate criteriile dispune se Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință față de considerentele arătate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - reclamant SC de Porci B SA împotriva sentinței civile nr.206/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - reclamant SC DE B SA, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.206/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 Iunie 2009.
Pt. Președinte Judecător Pt. Judecător
A în CO, conf. art. 261 A în CO, conf. art. 261
c semnează semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
Grefier,
: /07.07.2009
:DC/2 ex/07.07.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
