Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 716/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 716/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 25 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asuprarecursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BRAȘOV și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B,împotriva sentinței civile nr.1130 din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 18 mai 2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 25 mai 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1130/M/06.06.2008, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - 25.03.2005 invocate prin întâmpinare de Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul d Justiție.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Curtea de Apel Brașov, invocată de aceasta prin întâmpinare.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive Tribunalului Brașov pentru perioada 1.07.2005 și în continuare până la data pronunțării prezentei sentințe precum și pentru viitor până la noi modificări și respinge excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Tribunalul Brașov, invocată de acesta prin întâmpinare pentru perioada 01.01.2003. - 1.07.2005.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin întâmpinare.
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINAȚELOR și în consecință obligă pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției să plătească reclamantelor sumele de bani reprezentând sporul de risc și suprasolicitare nervoasă, echivalent 50 % din salariul de bază brut lunar pentru perioada 26.03.2005 și până la data pronunțării prezentei sentințe precum și în continuare pentru viitor până la noi dispoziții, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală la data plății.
A respins restul pretențiilor reclamantelor.
A obligat pârâta Curtea de Apel Brașov să facă cuvenitele mențiuni conform celor de mai sus în carnetele de muncă ale reclamanților.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele de bani necesare plății drepturilor salariale sus menționate.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantele au calitatea de judecător la C de APEL BRAȘOV, aspect ce rezultă din înscrisurile din carnetele de muncă depuse în copie la dosar.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/ 1996 (republicată) " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.1 pct. 42 din OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001 magistraților, s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
În data de 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr.21/10.03.2008 prin care a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
În raport cu această situație, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii 50/1996 nu a încetat să existe, putând să fie pretins chiar după apariția legii de abrogare.
Având în vedere cele reținute de Înalta Curte în decizia menționată și raportat la dispozițiile art. 329 alin 3 din Codul d e procedură civilă conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, rezultă temeinicia pretențiilor reclamanților, urmând ca instanța să dispună în consecință.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților, sens în care a obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească fiecărui reclamant menționat mai sus diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 26.03.2005 și până la data pronunțării prezentei sentințe precum și în continuare pentru viitor până la noi dispoziții, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000.
Referitor la al doilea petit al acțiunii se reține că, potrivit art. 3 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea OG. nr. 19/2006," pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază."
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 al. 1 din OG. nr. 6/2007, s-a prevăzut că, sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți în legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Se observa astfel ca nu este prevăzut acest spor și pentru categoria magistraților, categorie din care face parte reclamanta.
Acest spor recunoscut prin lege anumitor categorii de funcționari publici, nu poate fi extins si la categoria magistraților, deoarece aceasta categorie nu este prevăzuta expres în actul normativ(Legea nr.444/2006).
De altfel, nu exista nici un act normativ care sa prevadă acordarea sporului de confidențialitate magistraților.
Nu poate fi reținuta nici discriminarea fața de aceste categorii de funcționari publici care beneficiază de acest spor, deoarece categoria magistraților și cea a funcționarilor publici nu se afla în situații comparabile, pentru a li se aplica același tratament juridic.
În cauza nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, deoarece, pe de-o parte, nu este îndeplinită condiția situațiilor comparabile, așa cum am arătat anterior, iar pe de alta parte, nu poate fi determinat criteriul de discriminare.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor B prin DGFP și Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, sentința este criticată în ce privește acordarea sporului de 50% și pentru viitor, arătându-se că OG nr.8/2007, aprobată prin Legea nr.247/2007 nu cuprinde dispoziții referitoare la acordarea sporului în litigiu pentru viitor.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Prin recursul formulat, pârâtul Ministerul Justiției arată că acordarea dobânzii legale, concomitent cu reactualizarea sumei cu indicele de inflație este nelegală.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamantă și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, ținând cont și de momentul în care s-a pronunțat această decizie de recurs în interesul legii, respectiv în cursul soluționării recursului, înainte de încheierea dezbaterilor soluția ÎCCJ fiind obligatorie, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamantei au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurentului Ministerul Justiției cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă curtea va respinge recursurile formulate și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.1130/M/6.06.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai2009.
Judecător, - - | Judecător, --- - | Judecător, Pt.- - aflată în concediu de odihnă, semnează președintele instanței |
Grefier, - |
Red./3.07.09
Tehnored.AN/6.07.09-2 ex.
Jud fond /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
