Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 718/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.718
Ședința publică din data de 16 mai 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P,-, județul P și pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova și recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentantă de avocat, din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen legal.
De asemenea se învederează că din eroare pârâta SC SA Baf ost citată în calitate de intimată-pârâtă, în realitate aceasta a declarat recurs, așa cum rezultă din cererea aflată la filele 4-6 dosar, având calitatea de recurentă-pârâtă.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă arată că acesteia nu i-au fost comunicate motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă SC SA B și solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acestora și pentru a depune la dosar înscrisuri care au stat la baza efectuării raportului de expertiză.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar împuternicirea avocațială din data de 10 mai 2008, întâmpinare la recursul declarat de reclamantă și ca practică judiciară, în copie, următoarele înscrisuri: sentința nr.1065 din 1 aprilie 2008, sentința nr.905 din 18 martie 2008, sentința nr.907 din 18 martie 2008, sentința nr.886 din data de 17 martie 2008, sentința nr.888 din data de 17 martie 2008, sentința nr.882 din 17 martie 2008, pronunțate de Tribunalul Prahova, copia acestora fiind comunicate și recurentei-reclamante, prin apărătorul său legal.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, urmând ca recurenta-reclamantă, prin apărătorul său legal să ia cunoștință de conținutul motivelor de recurs formulate de recurenta-pârâtă.
- 2 -
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova și recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentantă de avocat, din Baroul Prahova.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă arată că în mod netemeinic instanța de fond a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cotei de participare la profit, deoarece aceasta nu depus nicio probă din care să reiasă că reclamanta nu are dreptul de a încasa cota de participare la profitul societății pârâte conform disp. art.139 Codul muncii și nici că i-ar fi plătit acest drept salarial.
În cuprinsul raportului de expertiză se face distincție între drepturile salariale reprezentate de premieri și cota de participare la profit, concluzionând că reclamanta era îndreptățită să beneficieze de cota de participare la profitul net, arătând că nu i-a fost achitat acest beneficiu.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea recurentei-pârâte SC SA B la plata cotei de participare la profit, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâta solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul de a se constata că sumele solicitate sunt prescrise.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sumele solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, solicită ca instanța să facă mențiunea în decizie că suma solicitată reprezentând prime de Paști și de este sumă brută, din care urmează a se deduce CAS și CASS, întrucât, în practică există executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri.
Cu privire la cheltuielile de judecată precizează că înțelege să formuleze acțiune separat.
Cu privire la capătul de cerere privind cota de participare la arată că acest drept nu există, o astfel de negociere nu a avut loc. În anul 2004 s-a acordat cota de participare la profit pentru anul 2003, când recurenta-pârâtă era societate cu capital majoritar de stat.
Avocat având cuvântul, în replică, pentru recurenta-reclamantă arată că dreptul de participare la profit s-a născut în momentul în care s-a semnat contractul colectiv de muncă, drept care poate fi cuantificat.
- 3 -
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor formulate de reclamanta și pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 885 din data de 17 martie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 15.000 lei reprezentând drepturi salariale constând în prima de Paști de C pe anii 2004 - 2007, actualizate cu indicele de inflație, a sporului de 20% pentru muncă în condiții deosebit de periculoase, a sumei de 2500 lei ce trebuia acordată fiecărui salariat în a doua Jal unii martie, precum și a beneficiului pe anii 2004-2007.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că are calitatea de salariat al unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent, aceeași situație fiind și în cazul celorlalte drepturi solicitate prin acțiune.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamantă au fost incluse în salariul de bază și prin urmare aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 6315 lei reprezentând prime de C pe anii 2004 - 2006 și Paști 2005-2007 și a beneficiului pe perioada 1.01.2005 -12.01.2006.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de 4783 lei către reclamant, reprezentând prima de C pe anul 2004-2006 și prima de Paști pe anii 2005-2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, respingând celelalte capete de cerere. Prin sentință, pârâta a fost obligată și la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a avut calitatea de salariat al pârâtei în perioada 2004-2007, perioadă în care potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
- 4 -
Cu privire la participarea la beneficii, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței acestui drept salarial, la fel ca și pentru celelalte drepturi solicitate.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În recursul său, reclamanta critică sentința, în esență, sub aspectul respingerii capătului de cerere privind participarea la profitul net al societății, drept salarial ce este prevăzut de CCM la art.139.
Pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată următoarele:
În ce privește recursul declarat de reclamantă, curtea va reține că, potrivit disp. art.139 din CCM salariații SC SA au dreptul de a beneficia de o cotă din profitul net al societății.
Acest drept este clar reglementat de contractul colectiv de muncă - legea părților - și nu poate fi pusă în discuție existența lui.
Formularea art.139 din CCM lasă la negocierea sindicatului cu patronatul întinderea acestui drept, modalitatea de acordare și condițiile de diferențiere.
Ori, în situația în care o astfel de negociere nu a avut loc, deoarece nici patronatul, nici sindicatele nu au luat o astfel de inițiativă, nu se poate considera că dreptul salariaților la cota de profit nu ar mai exista.
În lipsa unor criterii noi de determinare a întinderii acestui drept se vor utiliza criteriile avute în vedere la ultimul moment la care s-a plătit acest drept de participare la cota de profit net - respectiv anul 2004.
- 5 -
Pentru aceste considerente, curtea va constata că recursul declarat de reclamantă este fondat, urmând ca în baza disp. art.304 pct.9 și 312 alin.1 pr.civ să-l admită, să modifice în parte sentința, în sensul că va admite și capătul de cerere privind cota de participare la beneficii și va obliga pârâta la plata către reclamantă a acestei cote pe perioada 1.01.2005 - 31.12.2006. Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
În ce privește recursul declarat de pârâtă, curtea va constata că acesta este nefondat.
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantului criticile formulate de recurentă sunt de asemenea neîntemeiate, deoarece în cauză s-a efectuat expertiză de specialitate care a avut în vedere echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile, așa cum prevede CCM, calculând în mod corect cuantumul sumei nete datorate de pârâtă cu titlu de drepturi salariale restante.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând și disp. art. 304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat de pârâta SC SA ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.885 din data de 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
- 6 -
Admite recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P,-, jud.P, și în consecință;
Modifică în parte sentința, în sensul că admite și capătul de cerere privind cota de participare la beneficii și obligă pârâta la plata către reclamantă a acestei cote pe perioada 1.01.2005 - 31.12.2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
Grefier,
Red. /
3 ex./5 iunie 2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
