Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 7190/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7190
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr.652/05.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL O L T, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL, CURTEA DE APEL PITEȘTI, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr.652/05.05.2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și A în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul O l t, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul, Curtea de Apel Pitești.
A constatat lipsa calității procesuale pasive a Ec.
Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut că potrivit art.41/1 alin.1. din Lega 50/1996 și art.1 din OUG 83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în temeiul acestor acte normative aveau dreptul la o primă de concediu egală cu indemnizația brută sau după caz indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu. Ulterior prin intrarea în vigoare a OUG 177/2002 au fost abrogate dispozițiile sus-menționate. Aceste dispoziții legale au făcut obiectul recursului în interesul legii, fiind pronunțată în acest sens o decizie cu caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești.
Astfel, prin decizia nr.XXIII/12.12.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul în interesul legii în aplicarea dispoz.art.41/1 din Legea 50/96 și a stabilit că prima de concediu se acordă pentru magistrați numai pe perioada anilor 2001 - 2002. S-a stabilit de asemenea că nu pot fi aplicate nici dispozițiile de prelungire succesivă a termenelor de punere în aplicare a art.41/1 alin.1 din lg.50/1996,prin invocarea prevederilor legilor bugetului de stat pe anii 2003-2006 pentru că ar contraveni principiului neretroactivității legii civile.
In raport de această situație s-a apreciat că dreptul magistraților la prima de concediu nu mai poate fi pretins după data de 01.01.2003.
Susținerea reclamanților în sensul că sunt discriminați față de personalul auxiliar, categorie pentru care s-a menținut dreptul la prima de concediu, nu poate fi reținută având în vedere conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de categoria magistraților, precum și sistemele diferite de salarizare ce fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, magistrați și personal auxiliar.
De asemenea nu se poate reține incidența dispozițiilor OUG nr.146/2007, act normative cere reglementează modul de plată al primelor de concediu și nu dreptul la acestea în favoarea unei categorii care nu are reglementat acest drept prin lege specială în perioada 2003-2006.
În ceea ce privește excepția invocată de CNCD instanța a admis-o având în vedere că această instituție are calitatea de expert în domeniul discriminării și nu calitatea de pârât.
Față de această situație și având în vedere dispoz.art.329 pct.3., privind obligativitatea deciziei, s-a apreciat că acțiunea reclamanților privind acordarea primelor de vacanță pentru anii 2005-2006, respectiv 2003-2006 este neîntemeiată motiv pentru care a respins-
Împotriva acestei sentinței, la data de 12.05.2008, au declarat recurs reclamanții, apreciind că sentința este lovită de nulitate absolută, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale privind competența materială a instanțelor de judecată.
Consideră că, în primă instanță, competența de soluționare a acțiunii revine Tribunalului Gorj, având în vedere faptul că art. 1 din OUG nr. 75/2008, care prevede o competență specială de soluționare, a fost declarat neconstituțional de Curtea Constituțională.
Precizează că în mod greșit instanța de fond respins acțiunea deoarece, în calitate de magistrați, au beneficiat de prima de vacanță în baza unei legi speciale, care intră în categoria legilor organice și deci respectivele dispoziții nu puteau fi abrogate printr-o ordonanță de urgență (OUG nr.177/2002), cum greșit s-a motivat în sentință.
Recursul este nefondat și se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
In primul rând, motivul de ordin procedural invocat de reclamanți, referitor la faptul că aparținea Tribunalului Gorj, competența de soluționare a cererii formulate de reclamanți, în primă instanță, și nu Curții de Apel Craiova, în condițiile în care hotărârea recurată s-a pronunțat pe data de 20 ianuarie 2009, în aceeași zi pronunțându-se și Decizia Curții Constituționale a României, cu nr.104 prin care s- admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Susținerile sunt nefondate, întrucât în baza prevederilor art.II (3) din OUG nr. 75/2008, prin încheierea din 09.09.2008, Curtea de Apel Craiovaa scos cauza de pe rol și a înaintat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție.
In același timp, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale a României s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II a OUG nr. 75/2000, însă decizia respectivă își produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial și nu de la data pronunțării, astfel încât cererea formulată de către reclamanți a fost soluționată corect de către Curtea de Apel Craiova, în primă instanță.
Pe fondul cauzei, sunt nefondate, de asemenea, motivele de recurs formulate de reclamanți, în condițiile în care, prin decizia nr. 23 din 12.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în urma admiterii unui recurs în interesul legii s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești introdus prin OG nr. 83/2000, s-a stabilit că - prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002.
Dreptul respectiv a fost abrogat expres prin OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile legale invocate de reclamanți, respectiv art. 1 din OUG nr. 146/2007 care reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive sau actele normative anuale de salarizare în perioada 2001 - 2006.
Prin cererea formulată, reclamanții au solicitat plata primelor de concediu de odihnă pe anii 2005-2006, în calitatea lor de magistrați, însă dreptul respectiv a fost abrogat expres prin OUG nr. 177/2002, astfel încât nu pot beneficia de prevederile OUG nr. 146/2007, actul normativ respectiv reglementând doar modalitatea de plată a primelor de concediu, categoriilor de salariați care aveau prevăzut expres, în diferite acte normative de salarizare, că beneficiază de această primă, iar executarea acestora a fost suspendată în toată această perioadă de timp.
Se va reține astfel că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, hotărârea recurată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau de modificare prevăzute în art. 304 pct.1-9 cod procedură civilă, astfel încât în baza art. 312 alin.1 cod procedură civilă, recursul declarat de reclamanți se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr.652/05.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL O L T, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL, CURTEA DE APEL PITEȘTI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.CȘ
Tehn.MM/2ex/16.12.2009
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
