Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 724/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 724
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE-B, împotriva sentinței civile nr. 1340/21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura completă.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 29 aprilie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie când pronunțarea s-a amânat pentru data de 4 mai 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a chemat în judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA pentru obligarea la plata drepturilor bănești, reprezentând actualizarea cu rata inflației pe perioada 2001-2007 primelor de concediu de odihnă pentru anii 2001-2002 și în continuare până la data efectuării plății sumelor actualizate, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că dintr-o eroare a expertului contabil care a întocmit un raport de expertiză privind cuantumul primelor de concediu de odihnă, soluționat prin sentința civilă nr. 279/7.03.2006, irevocabilă, lui nu i s-au calculat primele de concediu de odihnă pentru anii 2001-2002 și actualizarea cu rata inflației pe perioada 2001-2007 și în continuare până la data efectuării plății.
Prin precizările la acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 1.541 lei reprezentând suma actualizată cu rata inflației pe perioada 2001-2007, drepturilor bănești reprezentând primele de concediu de odihnă pentru anii 2001-2002.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția puterii lucrului judecat arătând că în cauză există tripla identitate de cauză, obiect și părți cu acțiunea civilă care a făcut obiectul dosarului nr. 6239/2005 a Tribunalului Arad, soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 269/2006.
Prin sentința civilă nr. 1340/21.11.2007 a Tribunalului Arads -a respins excepția autorității lucrului judecat, iar pe fond acțiunea a fost admisă, așa cum a fost formulată și precizată de reclamant.
Pârâții au fost obligați să-i plătească acestuia suma de 1.541 lei reprezentând diferențe neachitate, actualizate cu rata inflației, pe perioada 2001-2007, pentru plata cu întârziere a primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2001-2002, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că nu există identitate în ce privește obiectul cauzei, cu cea care a făcut obiectul dosarului nr. 6239/2005 al Tribunalului Arad deoarece în cauza de față reclamantul a solicitat doar plata drepturilor bănești reprezentând actualizarea cu rata inflației pe perioada 2001-2007 drepturilor bănești aferente primelor de concediu de odihnă pentru anii 2001-2002 și în continuare până la data efectuării plății sumelor reactualizate și nu obligarea la plata sumelor reprezentând drepturile constând în prima de concediu pe anii 2001-2002.
Pe fond, instanța a admis acțiunea în temeiul prevederilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii, aceasta în vederea reparării prejudiciului adus reclamantului prin plata cu întârziere a drepturilor bănești constând în primele de concediu aferente anilor 2001-2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, pct. 4 și pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă, solicitând trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, arătând că devin incidente dispozițiile art. 36 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată și modificată prin Legea nr. 45/2007.
A mai arătat că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare pentru pretențiile reclamantului pentru perioada 2001-2007, față de dispozițiile sentinței civile nr. 269/7 martie 2006, întrucât reclamantul nu a formulat recurs împotriva acestei sentințe. Ulterior prin cererea formulată la data de 15 mai 2007, reclamantul a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul acestei sentințe, care a fot respinsă prin încheierea de ședință din 25 mai 2007 și în consecință în fapt, reclamantul a primit sumele de bani reprezentând primele de concediu pentru anii 2001-2002 în conformitate cu dispozițiile Ordinului procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nr. 199/C3 din 21 noiembrie 2005, fără aplicarea indicelui de inflație.
De asemenea, a criticat sentința și pentru aplicarea greșită a actualizării cu indicele de inflație pentru plata cu întârziere a primelor de vacanță aferente anilor 2001-2002, precum și a cheltuielilor de judecată, în situația în care MINISTERUL PUBLIC ca instituție bugetară, nu pate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală.
În cauză, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile privind actualizarea sumelor conform indicelor de inflație, a diferențelor acordate de instanța de fond și a cheltuielilor de judecată, fiind lipsite de cauză juridică.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în privința competenței materiale de soluționarea a cauzei, în mod just tribunalul a considerat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 42 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 care reglementează modul de soluționare a contestațiilor vizând stabilirea drepturilor salariale, prezenta acțiune având ca obiect repararea unui prejudiciu ce a luat naștere în cadrul raporturilor de muncă și care a rezultat urmare a abrogării unor texte de lege prin acte normative ulterioare.
De asemenea, la data de 20.01.2009, Curtea Constituțională a României pronunțat Decizia nr. 104/2009 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008 ce stabileau o competență specială de soluționare în fond a litigiilor care au ca obiect salarizarea personalului din justiție, în favoarea curților de apel, decizie care a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 06.02.2009.
Potrivit prevederilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționaledecizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
În contextul normelor legale mai sus amintite, urmează a face aplicare normelor de drept comun in materia litigiilor de muncă prevăzute de art. 2 pct.1 lit. c) din Codul d e procedură civilă, corelate cu cele ale art. 284 alin.1 și 2 din Codul muncii, sens în care corect tribunalul s-a investit cu soluționarea pricinii.
Pe fond, se va constata că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 1.541 lei reprezentând suma actualizată cu rata inflației pe perioada 2001-2007, drepturilor bănești reprezentând primele de concediu de odihnă pentru anii 2001-2002.
În mod greșit tribunalul a respins excepția autorității lucrului judecat, față de dispozițiile sentinței civile nr. 269/7 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă, în dosarul nr. 6239/2005.
Astfel, prin această sentință s-a admis acțiunea formulată de reclamanți (procurori din cadrul Tribunalul Arad ) - parte fiind și reclamantul, obligând aceeași pârâți să plătească drepturile bănești reprezentând actualizarea cu rata inflației pe perioada 2001-2005, drepturilor bănești aferente primelor de concediu de odihnă pentru anii 2001-2002 și în continuare până la data efectuării plății sumelor reactualizate. Față de reclamantul instanța a constatat că nu beneficiază de prima de vacanță, trecând în dreptul acestuia suma de 0 lei.
Cu toate acestea, reclamantul nu a formulat recurs împotriva acestei sentințe, devenind irevocabilă prin nerecurare, fiind respinsă și cererea formulată ulterior de același reclamant la data de 15 mai 2007, pentru îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 269 din 7 martie 2006 Tribunalului Arad.
În concluzie, cererea reclamantului privind actualizarea sumelor de bani reprezentând primele de vacanță pentru anii 2001-2002 făcut obiectul dosarului nr. 6239/2005 aflat pe rolul Tribunalului Arad, fiind soluționată prin sentința civilă nr. 269/7 martie 2006, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de APEL TIMIȘOARA pronunțată la data de 10 ianuarie 2007.
Relativ la perioada 2001-2005, ambele cereri au același obiect, solicitându-se obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești, reprezentând actualizarea cu rata inflației, a sumelor reprezentând primele de concediu pe anii 2001-2002.
În conformitate cu prevederile art. 1201 cod civil "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Cum în speță este dată tripla identitate de obiect, cauză și părți cu acțiunea civilă care a făcut obiectul dosarului mai sus menționat, soluționat irevocabil, în mod greșit tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de recurent.
În ce privește petitul referitor la actualizarea cu rata inflației pentru plata cu întârziere a primelor de concediu de odihnă pe anii 2001-2002, pentru perioada 2005-2007, față de soluția de respingere a acțiunii în primul dosar, pentru identitate de rațiune, sunt neîntemeiate aceste pretenții și nu se justifică actualizarea sumelor pentru o perioadă ulterioară.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtului, modificându-se în tot sentința civilă recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtului MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE-B, declarat împotriva sentinței civile nr. 1340/21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâtul PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA.
Modifică în tot sentința civilă recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./18.05.2009
Thred./18.05.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
