Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 727/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.727/R
Ședința publică de la 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, cu domiciliul în P, -, -.2,.1,.5, jud.V împotriva deciziei civile nr.80/06.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtele FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE " FURNIZARE MUNTENIA NORD" cu sediul în P, str. -. - nr.37 - 39,. 45 F1-F2, jud. P și FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE " DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD" cu sediul în P,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE " DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD" reprezentată de consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind contestatoarea și intimata FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE " FURNIZARE MUNTENIA NORD"
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul intimatei precizează că cererea de strămutare formulată de contestatoare a fost respinsă și depune la dosar înscris din care rezultă soluția pronunțată. Precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației, menținea deciziei pronunțată ca fiind temeinică și legală. Nici unul din motivele invocate de contestatoare nu întrunește cerințele disp. art. 318 Cod procedură civilă. Instanța a analizat temeinic toate motivele de recurs.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin contestația în anulare formulată de contestatoarea s-a solicitat anularea deciziei civile nr.80/06.02.2008 a Curții de APEL GALAȚI pronunțată în dosarul nr-.
În motivarea contestației sale contestatoarea a susținut că decizia atacată este rezultatul unor greșeli materiale și a omisiunii instanței de recurs de a analiza și a se pronunța asupra motivelor de recurs invocate.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 teza 1 și 2 Cod procedură civilă.
În cauză s-a atașat dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI.
Din actele acestui dosar rezultă că prin cererea de chemare în judecată modificată contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Muntenia de Nord SA, constatarea nulității absolute a deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.543/2007 și reintegrarea în funcție.
În motivarea cererii a susținut că decizia este nulă întrucât convocarea pentru cercetarea disciplinară nu a fost transmisă cu cel puțin 5 zile înainte, nu se specifica în convocare că este vorba de o cercetare disciplinară prealabilă, ci despre cercetare prealabilă, nu s-a precizat în cuprinsul convocării obiectul cercetării, nu a fost trimisă de persoana împuternicită de angajator și nu i s-a permis să formuleze apărări și să ofere toate probele.
În decizia de desfacere a contractului de muncă nu se evidențiază împrejurările faptei, nu se analizează apărările contestatoarei și motivele care au dus la înlăturarea apărărilor iar pe fond a susți9nut că sancțiunea este disproporțională în raport de gravitatea faptelor și persoana contestatoarei care timp de 23 ani nu a suferit nici o abatere.
Prin sentința civilă nr. nr. 633/7.11.2007 Tribunalul Vranceaa respins ca nefondată contestația reținând următoarele:
Prin decizia civilă nr.543/31.05.2007 contestatoarea având funcția de economist principal în cadrul oficiului Comercial Panciu - Distribuție Muntenia Nord SA a fost sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă pentru abateri disciplinare grave.
Prin dispoziția nr.11/07.05.2007 directorul intimatei a numit comisia de cercetare, prin adresa nr.1453/10.05.2007 semnată de director este convocată contestatoarea pentru 15.05.2007 contestatoarea luând cunoștință de convocare la data de 11.05.2007.
Chiar dacă convocarea nu a fost comunicată cu 5 zile libere înainte, a constatat că a fost comunicată în termen rezonabil pentru ca contestatoarea să-și pregătească apărările și un reprezentant (aceasta fiind ulterior asistată în fața comisie de cercetare de reprezentantul sindicatului.
De altfel, termenul de 5 zile lucrătoare pentru comunicarea convocării nu este prevăzut de codul muncii, este prevăzut de contractul colectiv de muncă dar nu sub sancțiunea nulității absolute.
Este adevărat că art.76 din cadrul muncii prevede că concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută, dar acest text invocat de contestatoare se referă la concediere și nu la desfacere disciplinară a contractului de muncă și se referă la dispoziția prevăzută de, lege" și nu de contract colectiv de muncă.
Convocarea îndeplinește condițiile prev.de art.267 pct.2 codul muncii în sensul că se specifică data și locul întrevederii, obiectul ca fiind, cercetare prealabilă a deficiențelor constatate în activitatea contestatoarei". Faptul că nu se specifică cercetare disciplinară nu poate duce la o altă concluzie atâta timp cât se menționează,deficiențe în activitate".
Împrejurarea că această convocare este semnată de director nu duce la nulitatea deciziei întrucât cercetarea prealabilă nu a fost făcută de director ci de comisia numită de director prin acea dispoziție din 07.05.2007.
Din procesul-verbal al comisiei de cercetare disciplinară (72 dosar) și din nota explicativă (100 dosar) rezultă că contestatoarea a declarat că nu deține documente justificative pentru transferurile de sume din contul unor clienți în contul altora și că nu știe să facă o factură pe concepte. Nu rezultă că și-ar fi făcut alte apărări sau că a solicitat probe și acestea au fost respinse.
În ce privește decizia de sancționare nr.543/2007 s-a constatat că aceasta conține toate elementele prev.de art.268 pct.2 codul muncii.
Este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, sunt menționate susținerile și apărările făcute de contestatoare precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestatoare.
Pe fondul cauzei faptele imputate contestatoarei sunt: realizarea fără documente justificative de transferuri de sume din contul unor clienți în contul altor clienți având ca scop stingerea preferențială a datoriilor acestora și modificarea nejustificată a cantităților de energie electrică înscrise în facturile emise către clienți în scopul generării de sume de restituit către clienți pe care ulterior le-a utilizat pentru achitarea facturilor de energie ale altor clienți și proprii.
Prin acțiune reclamanta nu a negat prima faptă respectiv transferurile de sume dar susține că a făcut aceste transferuri la indicația șefei contabile de la Focșani care i-a ordonat să, scape de facturile" neîncasate pentru care urma să se împlinească termenul de prescripție.
Prin urmare - a susținut reclamanta - că a fost împinsă de departamentul economic de la Focșani să facă această faptă pentru a acoperi neglijența Oficiului Juridic în promovarea în termen legal a unor acțiuni de recuperarea sumelor din facturile neachitate.
Aceste susțineri ale reclamantei nu au fost dovedite și nu sunt de natură a-i înlătura vinovăția.
De altfel în nota explicativă reclamanta a recunoscut fapta și a invocat lipsa de numerar în casierie și nu susținerile expuse mai sus.
Cu privire la modificarea nejustificată a cantităților de energie electrică înscrise în facturile emise către clienți reclamanta a susținut în nota explicativă că nu știe să facă, factură pe concepte".
Această susținere a fost infirmată de existența amprentei informatice în aplicația informatică, reprezentată de nume utilizator care atestă faptul că operațiunile în sistem îi aparțin, situație constatată de comisia disciplinară. De altfel reclamanta a recunoscut că a urmat cursuri de instruire dar aceste cursuri nu au fost suficiente pentru pregătirea sa.
Tribunalul a reținut că reclamanta a săvârșit faptele reținute în sarcina sa și că se face vinovată de săvârșirea acestora.
În raport de aceste fapte și de funcția deținută de contestatoare de economist principal instanța a apreciat că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, faptele săvârșite constituind abateri disciplinare grave.
Această sentință a fost menținută prin decizia civilă nr. 80/06.02.2008 a Curții de APEL GALAȚI prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestatoare.
Împotriva acestei decizii contestatoarea a formulat contestația în anulare de față.
Contestatoarea în motivare a invocat disp. art. 318 teza 1 Cod procedură civilă deoarece, din greșeală instanța de recurs a reținut că aceasta ar fi cunoscut anterior momentului întâlnirii cu comisia de cercetare disciplinară despre incidentele constatate în activitatea sa în perioada ianuarie 2006 - aprilie 2007 și care au constituit obiectul cercetării disciplinare.
Instanța a făcut această reținere în baza răspunsurilor date cu ocazia cercetării disciplinare prin nota explicativă întocmită.
Această situație de fapt reținută de instanța de recurs este o greșeală materială deoarece nicăieri în cuprinsul notei explicative nu se menționează că ar fi cunoscut anterior cercetării, despre faptele de care era acuzată și nicăieri în cuprinsul notei de co0nstatare nr.3647/10.05.2007 nu se precizează că i s-ar fi adus la cunoștință faptul pentru care a fost acuzată; totodată nu există nici un element probatoriu la dosar și nici o clipă partea adversă nu a susținut că a cunoscut anterior momentului cercetării, despre faptele de care era acuzată.
În aceste condiții, singura explicație posibilă este că instanța de recurs, din greșeală a lecturat greșit conținutul notei explicative, a notei nr.3647/2007 și a celorlalte acte de la dosar, înscrisuri în care nu se menționează nicăieri că ar fi cunoscut despre faptele ce au făcut obiectul cercetărilor anterior zilei de 15 mai 2007.
A mai susținut contestatoare că instanța de recurs tot din greșeală a reținut că aar fi primit convocarea la cercetarea disciplinară la data de 10 mai 2007 când de fapt a primit-o la 11 mai 2007 așa cum rezultă din actele dosarului.
Considerând că a primit convocarea la 10 mai și rămânând 3 zile lucrătoare până pe 15 mai instanța de recurs a considerat că termenul este rezonabil, deși contrar legii. În realitate doar 2 zile lucrătoare a avut la dispoziție și desigur că nu era un termen rezonabil.
Un al doilea temei al contestației în anulare s-a întemeiat pe art.318 teza 2 Cod procedură civilă și în dezvoltarea lui contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu a răspuns motivelor de recurs privind încălcarea dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 din CEDO și la încălcarea dispozițiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă în ceea ce privește judecata pe fond.
Curtea apreciază prezenta contestație în anulare ca nefondată, pentru următoarele argumente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și admisibilă numai în cazurile limitativ prev. de art.317 și 318 Cod procedură civilă.
Unul dintre motivele contestației în anulare, prev. de art.318 pr.civ. se referă la situația când dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale.
Sunt greșeli materiale în sensul textului de lege citat, greșeli de fond, involuntare.
Contestația în anulare nu trebuie să se întemeieze pe greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor.
Or, contestatoarea în motivarea contestației sale întemeiată pe art.318 teza1 pr.civ. tocmai la astfel de greșeli de judecată se referă și solicită implicit pe această cale o reapreciere a probelor invocate, ceea ce nu se poate realiza pe calea aceasta.
A da părții această posibilitate, ar însemna să se deschidă dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac.
Pentru acest ultim argument nu poate fi reținută nici cea de a doua motivare contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza 2 pr.civ.
Contestația în anulare întemeiată pe omisiunea examinării unui motiv de recurs nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii date în recurs pentru înlăturarea pretinselor deficiențe de judecată dacă instanța în realitate se pronunțase asupra motivului de recurs.
În ceea ce privește promovarea căilor de atac extraordinare Curtea Europeană a considerat că instanțele superioare nu trebuie să utilizeze puterea lor de supraveghere decât pentru corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, însă nu pentru a proceda la o nouă examinare în fond a cauzei. Supravegherea nu trebuie să se transforme într-un apel deghizat și simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra unui subiect nu este un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze ( împotriva Rusiei nr.52854/1999; împotriva României nr.75266/2001).
Contestatoarea invocând omisiunea instanței de recurs de a analiza și de ase pronunța asupra mai multor motive de recurs, solicită de fapt o reanalizare pe fond a recursului și pronunțarea unei noi soluții în favoarea sa, deși instanța de recurs s-a pronunțat după o analiză detaliată în totalitate a tuturor criticilor și argumentelor recurentei contestatoare.
Din cuprinsul deciziei de recurs, se constată că s-a răspuns la toate motivele de recurs care de fapt sunt reiterate și în contestația de față.
Astfel instanța de recurs a constatat că prima instanță, Tribunalul Vrancea, a examinat criticile formulate de contestatoarea cu privire la cauzele de nulitate absolută și relativă invocate, respingând criticile aduse privind decizia de sancționare emisă de intimată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prevederile art. 6 din CEDO obligă tribunalele să-și motiveze hotărârile lor, dar această obligație nu trebuie înțeleasă în sensul că trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților procesului.
Curtea a subliniat că, pentru îndeplinirea misiunii lor "naturale" de a tranșa un litigiu, tribunalele au nevoie să obțină cooperarea părților care, în măsura posibilului, sunt ținute să-și exprime pretențiile și argumentele în mod clar, neambiguu și rezonabil structurate.
Din moment ce art. 6 obligă jurisdicțiile să-și motiveze deciziile, dar nu și la a răspunde la fiecare argument adresat de părți, Curtea a considerat că prin faptul că nu a răspuns la un simplu argument care nici nu a influențat soluția litigiului, instanța națională nu a adoptat o decizie nemotivată (Decizia din 28 martie 2000, în cauza Janquine C/).
În speță, s-a apreciat că instanța de fond a răspuns criticilor de nulitate invocate de contestatoare, motivarea dată hotărârii fiind corespunzătoare dovezilor administrate, cu arătarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței în pronunțarea unei atare soluții.
Astfel, cu privire la modalitatea convocării în vederea efectuării cercetării disciplinare, aceasta s-a realizat prin adresa nr. 1453/10.05.2007, de care recurenta - contestatoare a luat cunoștință conform mențiunii de pe adresă.
Rezultă că recurenta - contestatoare a fost convocată la data de 15.05.2007 orele l000la sediul SDFEE Focșani, în vederea cercetării prealabile a deficienților constatate în activitatea sa.
De menționat că, anterior convocării fusese întocmită o notă de constatare înregistrată sub nr. 3647/10.05.2007 privind deficiențele constatate în activitatea recurentei - contestatoare, urmare a controlului efectuat în perioada ianuarie 2006 - aprilie 2007 și dispus în baza dispoziției nr. 11/07.05.2007 a directorului SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Sucursala Focșani.
Recurenta - contestatoare cunoștea despre cele constatate și care priveau activitatea pe care a desfășurat-o în perioada ianuarie 2006 - aprilie 2007, dovadă fiind și răspunsurile date cu ocazia cercetării disciplinare prin nota explicativă întocmită.
Au fost astfel întrunite condițiile prevăzute de 167 al.2 muncii, convocarea salariatului realizându-se în scris cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii.
Chiar dacă convocarea a fost semnată de către directorul sucursalei, o atare împrejurare nu atrage nulitatea actului procedural, interesând satisfacerea rezultatului urmărit, respectiv încunoștințarea părții convocate în scopul prezentării acesteia în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Prin decizia nr. 436/11.05.2007 a directorului general al SC Muntenia Nord SA P, a fost constituită comisia de cercetare disciplinară în fața căreia s-a și desfășurat cercetarea disciplinară prealabilă, ocazie cu care recurenta contestatoare nu a formulat obiecțiuni cu privire la modalitatea convocării sale la cercetarea efectuată.
Și sub aspectul termenului, este adevărat că dispozițiile art. 75 al.3 din CCM unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 prevăd convocarea în scris a salariatului cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare.
În speță convocarea recurentei - contestatoare s-a realizat la data de 10.05.2007 iar ascultarea acesteia s-a realizat de către comisie la data de 15.05.2007.
Deși, în mod strict, în acest interval de timp nu sunt 5 zile lucrătoare, s-a considerat că termenul stabilit a asigurat în mod rezonabil timpul necesar pregătirii apărării cu ocazia efectuării cercetare disciplinare prealabile.
Așadar, nu este cazul după cum susține recurenta - contestatoare, de o situație de neaplicare a legii și de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești pe acest motiv, problema de drept invocată punând în discuție nu neaplicarea sa ci, mai degrabă, interpretarea dată acesteia și efectele juridice astfel produse.
De altfel, dacă recurenta - contestatoare ar fi considerat insuficient un asemenea interval de timp ar fi avut ocazia să solicite la momentul ascultării sale, amânarea cercetării din lipsă de timp și pentru formularea unor apărări corespunzătoare.
Atât prevederile art. 267. muncii cât și cele ale art. 75 al. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național prevăd în mod expres sancționarea nulității absolute pentru neefectuarea cercetării disciplinare prealabile și nu pentru efectuarea acesteia.
Este adevărat că prevederile art. 76. muncii se referă la concediere, iar aceasta presupune încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului.
Pentru săvârșirea de către salariat a unor abateri grave sau repetate de la regulile de disciplina muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, concedierea are caracterul de sancțiune disciplinară iar procedura prevăzută de art. 263 - 268. muncii devine aplicabilă (art. 62 al. 11codul muncii ).
Și dispozițiile art. 78. muncii sunt aplicabile însă în măsura în care s-a stabilit efectuarea în mod netemeinic sau nelegal a cercetării și anularea acesteia, cu obligarea angajatorului la plata despăgubirilor prevăzute de lege.
Ca atare aspectele invocate privitoare la convocarea la efectuarea cercetării disciplinare prealabile atrag nulitatea numai în măsura în care au produs o vătămare și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor, ceea ce nu s-a dovedit.
Cu privire la apărările și motivațiile contestatoarei, formulate cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, rezultă dimpotrivă, că acestea au fost analizate de comisia de cercetare conform procesului verbal nr. 3262/24.05.2007, fiindu-i puse la dispoziție, pentru fiecare caz surprins, copii ale facturilor clienților în cauză, în vederea fundamentării răspunsurilor.
Din conținutul aceluiași proces verbal rezultă că s-a răspuns apărărilor formulate de către recurenta - contestatoare cu luarea în considerare a dovezilor privind operațiile efectuate de aceasta pe baza amprentei informatice.
Rezultă că, comisia a analizat toate actele și documentele ce au stat la baza notei de constatare precum și nota explicativă dată de recurenta - contestatoare, constatând că explicațiile formulate nu sunt de natură aoa bsolvi de vinovăția faptelor comise.
De altfel, nici prin motivele de recurs contestatoarea nu săvârșirea faptelor ci faptul că prima instanță nu a expus și analizat circumstanțele în care a ajuns să săvârșească faptele precum și gradul de vinovăție.
Asemenea critici vizează un alt aspect, acela al individualizării sancțiunii disciplinare și față de care, prevederile art. 266. muncii stabilesc angajatorului aplicarea sancțiunii în raport de gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta;
Rezultă că asemenea criterii sunt prevăzute în mod cumulativ iar prerogativa aprecierii lor revine angajatorului, care și stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă.
Decizia de desfacere a contractului individual de muncă cuprinde descrierea faptelor imputate și condițiile săvârșirii acestora, constând în realizarea unor documente justificative de transferuri de sume (încasate anterior) din contul unor clienți în contul altor clienți având ca scop stingerea preferențială a datoriilor acestora, modificarea nejustificată a cantităților de energie electrică înscrise în facturile emise către clienți în sistem informatic, prin operații permise profilului său de utilizare în cadrul acestuia, inclusiv operarea pe concepte, în scopul generării de sume de restituit către clienți, pe care ulterior, le-a utilizat pentru achitarea facturilor de energie electrică ale altor clienți și proprii, acestea fiind însoțite de exemple relevante asupra modalității de comitere a faptelor.
Deasemeni, sunt evidențiate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în cursul cercetării disciplinare prealabile și prevederile cu caracter normativ încălcate.
Apărările formulate privind faptul că ar fi fost determinată de asemenea acțiuni de către superiorii săi, așa cum a reținut și prima instanță, nu au fost dovedite și nici nu sunt de natură aoe xonera de răspundere, existând posibilitatea sesizării lor și a refuzului încălcării atribuțiilor de serviciu.
Faptele astfel comise și împrejurările comiterii acestora au caracterul unor abateri disciplinare grave iar valoarea considerată redusă a prejudiciului de 1621,63 lei, achitat la acest moment, nu reprezintă decât un element de circumstanțiere a consecințelor abaterii, ce nu poate fi examinat în mod singular, izolat de celelalte criterii de individualizare a sancțiunii.
În aceleași condiții, comportarea generală în serviciu și inexistența unor sancțiuni disciplinare suferite anterior, circumstanțele personale și familiale, nu pot fi examinate decât în întreg complexul circumstanțelor cauzei, al caracterului continuu al faptelor și gradului de vinovăție în comiterea acestora, apreciate ca fiind de o gravitate sporită.
Nici cu privire la critica nepronunțării hotărârii judecătorești în ședința publică, criticile formulate nu au putut fi primite.
Din conținutul sentinței civile recurate rezultă că pronunțarea acesteia s-a realizat în ședința publică de la 07 noiembrie 2007, fiind întrunită astfel condiția prevăzută de art. 261 al. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o asemenea condiție este realizată prin crearea condițiilor de a fi accesibilă tuturor și prin citirea în ședință publică (Decizia din 08 decembrie 1983, în cauza Axen C/).
În consecință, pentru toate considerentele arătate, motivele de recurs invocate de contestatoarea nu se încadrează între situațiile prevăzute de art. 304 pct. 4,5,7 și 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul astfel formulat împotriva sentinței civile nr. 633/7.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, a fost respins ca nefondat.
În concluzie, reținând că, potrivit art. 318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare și că, în speță, nu se regăsește nici una din variantele acestui text de lege, aspectele arătate de contestatoare făcând obiect de judecată în recurs, ele fiind de fapt simple argumente subsumate motivelor de recurs analizate și rezolvate de instanță prin hotărârea atacată, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, cu domiciliul în P, -, -.2,.1,.5, jud.V și privind decizia civilă nr.80/06.02.2008 a Curții de APEL GALAȚI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: - -/24.11.2008
: DC/ 2 ex/27.11.2008
Recurs: -//
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Anica Ioan, Marioara Coinacel
