Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 7325/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 7325

Ședința publică de la 10 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Stan

JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu

JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea

Grefier - -

******************************

Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 3053 din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de consilier juridic, intimatul reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Interpelat de instanță intimatul reclamant, a precizat ca a primit tichetele de masă precum si suma de 123 lei reprezentând suma aferentă concediului de odihnă, arătând ca aceasta trebuia sa fie într-un cuantum de 420 lei.

Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele invocate în scris.

Intimatul reclamant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 3053/7 iulie 2009, Tribunalul Gorja admis în parte acțiunea formulată de petitionarul in contradictoriu cu intimata SC SA Tg-

A obligat intimata la plata către petent a diferențelor de drepturi salariale în sumă brută cuvenite petentului pe perioada octombrie 2008- martie 2009 și la plata contravalorii tichetelor de masă restante cuvenite petentului pe aceeași perioadă.

A obligat intimate la plata către petent a contravalorii concediului de odihnă aferent perioadei octombrie 2008-martie 2009.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente;:

Petiționarul a fost salariatul unității intimate din începând cu 06.10.2008 până în 25.03.2009 când i-au încetat raporturile de muncă. având încheiat contract individual de muncă nr. -/24.10.2008 în care s-a stabilit un salariu de 520 lei, 14 zile de concediu de odihnă în raport de norma de muncă respectiv 4 ore și sporul de vechime.

Din analiza contractului individual de muncă și a fluturașilor cu salariul efectiv încasat de petent (filele12-17 din dosar) a reieșit că petentul a primit mai puțin decât salariul stabilit prin contractul de muncă, respectiv cel de 520 lei.

Susținerea intimatei în sensul că petentul a primit salariul în funcție de realizări nu poate fi reținută, întrucât acesta nu poate fi mai mic decât cel negociat prin contract individual de muncă.

Referitor la acordarea c/valorii concediului de odihnă, acesta trebuie să corespundă numărului de zile stabilit prin contract și raportat la salariul negociat.

Cu privire la acordarea tichetelor de masă, intimata nu a făcut dovada acordării lor desi sarcina îi revenea intimatei potrivit art. 287 Codul Muncii.

Potrivit art. 269 din Codul Muncii, angajatorul este obligat să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului.

Cum petentul nu a primit drepturile salariale cuvenite acțiunea a fost admisă în parte și obligată intimata la plata către petent a drepturilor salariale în sumă brută cuvenite petentului pe perioada octombrie 2008- martie 2009 și la plata contravalorii tichetelor de masă restante cuvenite petentului pe aceeași perioadă, precum și la plata contravalorii concediului de odihnă aferent perioadei octombrie 2008-martie 2009.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, s-a arătat că reclamantul nu a dus la îndeplinire lucrările ce i-au fost repartizate de către coordonatorul de lucrări, acesta aducându-și aportul în producție cu o proporție de sub 100%, plata salariului fiind efectuată conform lucrărilor aduse la îndeplinire de către acesta.

Referitor la tichetele de masă și sumele aferente concediului de odihnă, s-a arătat că prin adresele 524/2009 și 593/2009, reclamantul a fost notificat să se prezinte la sediul unității în vederea ridicării tichetelor de masă restante, care i-au și fost predate de reprezentantul unității. De asemenea, a fost achitată și suma de 123 lei reprezentând suma aferentă concediului de odihnă pentru 7 zile, acesta fiind angajatul societății doar pe o perioadă de 6 luni.

S-a mai arătat că la dosarul cauzei a fost depusă o expertiză extrajudiciară, favorabilă reclamantului, astfel încât pentru clarificarea situației drepturilor salariale se impunea efectuarea unei expertize judiciare, conform art. 201 și următoarele Cod pr.civilă.

Recurenta a depus la dosar situația analitică a tichetelor de masă distribuite salariaților.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

În privința tichetelor de masă și a sumei aferente concediului de odihnă, în cuantum de 123 lei, așa cum a fost precizată de pârâtă, interpelat de către instanța de recurs, intimatul - reclamant a precizat că această sumă, ca și tichetele de masă aferente perioadei lucrate i-au fost înmânate de către reprezentantul unității pârâte, astfel încât nu se mai pune problema analizei dacă recurenta - pârâtă datorează sau nu reclamantului această sumă și tichetele de masă.

Instanța de fond a obligat pârâta și la plata diferențelor de drepturi salariale în sumă brută cuvenite reclamantului pe perioada octombrie 2008 - martie 2009, fără a prelua concluziile raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, care nu-i este opozabilă pârâtului, nefiind o probă dispusă și administrată de către instanța de judecată.

La obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale s-a avut în vedere împrejurarea că salariul nu poate fi mai mic decât cel negociat prin contractul individual de muncă, fiind respinsă susținerea pârâtei că salariul a fost primitîn funcție de realizări.

Într-adevăr, în contractul individual de muncă al reclamantului acesta a negociat un salariu de bază brut de 520 lei, pârâta încălcând obligațiile prevăzute în contractul individual de muncă și în art. 39 și 40 Codul Muncii, de plată a salariului negociat, atunci când a diminuat salariul reclamantului.

În situația în care reclamantul nu și-ar fi îndeplinit vreo obligație derivând din contractul individual de muncă, pârâta putea constata săvârșirea de către acesta a unei abateri disciplinare în condițiile prevăzute de art. 263 - 264 Codul Muncii, cu consecința aplicării unei sancțiuni disciplinare, nu să procedeze la diminuarea discreționară a salariului angajatului său.

Curtea apreciază că, în condițiile în care instanța de fond nu a precizat cuantumul concret al acestor diferențe, în cauză nu se impune efectuarea unei expertize contabile, drepturile salariale urmând a fi individualizate cu ocazia executării, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 305 Cod pr.civilă prevăd în mod expres că în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin.1 și 2 Cod pr.civilă raportat la art. 3041Cod pr.civilă, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 3053 din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. --08.01.2010

Jud. fond-/

Președinte:Elena Stan
Judecători:Elena Stan, Florica Diaconescu, Cristina Raicea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 7325/2009. Curtea de Apel Craiova