Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 742
Ședința publică din data de 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 403 pronunțată la data de 28.03.2008 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, și și intimații Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pârâtului-intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA solicită admiterea recursului formulat de către pârâtul recurent Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum a fost motivat în scris, precum și conform concluziilor scrise depuse la dosar de către pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 403/28.03.2008 pronunțată în dosar nr. 7200/30/207, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, și în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. A obligat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății. A respins excepția de necompetență materială invocată de pârâtul Ministerul Public, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice.
Tribunalul a reținut cu privire la excepțiile invocate:
Față de prevederile art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Public, întrucât litigiul a fost calificat ca litigiu de muncă, care se soluționează în primă instanță de către Tribunalul C-S, potrivit art. 2 (1), lit. c Cod procedură civilă și care are ca obiect plata unor drepturi bănești și neachitate conform dispozițiilor art. 155 și art. 156 din Codul muncii, acesta fiind dreptul comun în materie.
Totodată, avându-se în vedere dispozițiile art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească care prevede că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care prevăd că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție și pentru a se putea asigura pârâtului Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite, fondurile necesare pentru plata acestor drepturi, a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare.
Întrucât Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat în calitate de pârât, cererea de chemare în garanție a acestuia a rămas fără obiect și a fost respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că, prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare, conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 195alin. 9 și 10 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, această hotărâre putea fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, hotărârea neatacată constituind de drept titlu executoriu.
Astfel, orice nemulțumiri ar avea pârâtul Ministerul Public în legătură cu stabilirea discriminării raportat la situația de fapt reținută, nu pot fi invocate în prezentul litigiu.
Puteau constitui motive într-o eventuală cale de atac pe care pârâtul trebuie să o promoveze împotriva hotărârii Consiliului, cu respectarea dispozițiilor art. 195alin. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
, Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constituie titlu executoriu (art. 195alin. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000).
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155).
Astfel salariul nu este reprezentat numai de partea fixă și principală - salariul de bază ci și de adaosuri și sporuri - partea variabilă.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
A avut astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Această discriminare a fost reținută, așa cum mai sus s-a arătat, prin titlu executoriu, de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, consiliu care are rolul de a implementa principiul egalității între cetățeni, prevăzut în Constituția României, în legislația internă în vigoare și în documentele internaționale la care România este parte.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința ca nelegală pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, susținând că s-au încălcat prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și în subsidiar casarea ei.
A criticat sentința ca nelegală pentru că s-ar fi încălcat dispozițiile legale referitoare la competență, aceasta revenind Judecătoriei Deta, conform art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
S-a invocat și lipsa calități procesuale pasive întrucât Ordinul nr. 1921/C/2005 a fost emis de Ministerul Justiției.
În ce privește fondul cauzei, s-a susținut că Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național al Discriminării are în vedere discriminarea între categorii de judecători și nu față de procurori, că ordonatorii de credite fiind diferiți nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Reclamanții au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată conform dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că sub aspectul excepțiilor invocate, recursul nu este fondat, dar este fondat în ce privește fondul cauzei.
Prin Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, se acordau stimulente judecătorilor, fiind impusă condiția ca aceștia să aibă vechime in funcție de maximum trei ani.
Aceste stimulente au fost acordate în temeiul art. 25 și 26 din Legea 167/1997, conform cărora, sumele provenind din taxele de timbru, plătite pentru activitatea notarială, impozitele încasate din onorariile avocaților și ale notarilor publici constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiție.
Conform art. 4 și art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta este ordonator principal de credite, punând la dispoziția instanțelor judecătorești, a aparatului propriu și a unităților subordonate ministerului fondurile necesare în vederea desfășurării activități.
Curtea mai constată că, potrivit art. 70 din Legea nr. 304/2004, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind ordonator principal de credite, astfel încât nu există subordonare sau dependență financiară între Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției. Astfel, Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, nu este discriminatoriu decât față de personalul pentru care acesta este ordonator principal de credite, nu și față de alte persoane, față de care nu are autoritate financiară. Mai mult de atât, nu se poate sancționa un angajator, pentru actele de discriminare săvârșite de către un altul, acte care nu afectează decât proprii angajați.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 403/28.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, va modifica în parte sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților și va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 403/28.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - Dr. - -
aflată în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
pt. care semnează președinte secție pt. care semnează președinte secție
Judecător Judecător
Grefier,
- -
Red. /9.07.2009
Tehnored. /2 ex./13.07.2009
Prim inst.: Trib. C-S -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
