Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 755/
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții -, -, prin reprezentant, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, din G,-, împotriva sentinței civile nr. 1728/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la al treilea termen de judecată, legal motivat fiind scutit de taxă judiciară de timbru; recurenții reclamanți și recurentul pârât Ministerul Public au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că prin cererea de recurs reclamanții, iar prin întâmpinare intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, au solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 421/44/20.03.2009;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1728/19.11.2007 Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor Publice B și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 7234/121/31.10.2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, -, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Ministerul Finanțelor Publice plata de către pârâți a drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar pe o perioadă de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii, sumă actualizată cu rata inflației la data plății precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să includă la prima rectificare a bugetului sumele necesare plății și obligarea pârâtelor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Motivându-și în fapt cererea, au arătat în scopul asigurării confidențialității informațiilor clasificate au fost elaborate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la informații.
Astfel au arătat că prin Legea nr. 127/1997 a fost acordat sporul de confidențialitate salariaților din cadrul Camerei Deputaților și Senatului tuturor salariaților care desfășoară activități sau realizează lucrări cu caracter confidențial.
Au mai arătat că OUG nr. 197/1999 aprobată prin Legea nr. 384/2002 a acordat un astfel de spor salariaților din cadrul Agenției Naționale pentru Locuințe, prin OUG nr. 57/2000 modificată prin OG nr. 9/2001 și aprobată prin Legea nr. 15/2002 a acordat sporul de confidențialitate într-un procent variabil între 20-30% salariaților din cadrul CNSAS prin Legea nr. 81/2001 și Legea nr. 495/2004 membrilor corpului diplomatic și consular al României, prin OUG nr. 153/2002 precum și altor categorii de personal prin alte acte normative (salariaților Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, personalul contractual din cadrul Guvernului României, Administrației Prezidențiale, ministerelor, Consiliul Concurenței, instituțiile publice de apărare și siguranță națională, funcționari publici etc.).
Au învederat că deși procurorii - în speță pârâții - dețin conform art. 28 din Legea nr. 182/2002 certificate eliberate de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete și totodată gestionează informații clasificate nu beneficiază de spor de confidențialitate.
Arată că o serie de funcționari și salariați din sistemul de ordine publică și siguranță națională care gestionează informații clasificate obținute sub supravegherea și îndrumarea procurilor beneficiază de aceste sporuri sens în care consideră discriminatorie această situație conform art. 2 din OUG nr. 137/2000.
Pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A solicitat totodată în prealabil chemarea în garanție a pârâtei Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 60 și 63 din pr.civ. pentru a fi obligată la rectificarea și alocarea la buget a sumelor solicitate de către reclamanți.
A arătat că o astfel de solicitare depășește atribuțiile activității puterii judecătorești adăugând la lege respectiv la OG nr. 27/2006 și Legea nr. 45/2007 care prevede în mod expres sistemul de salarizare al magistraților.
Mai arată că actele normative invocate de către reclamanți prevăd expres categoriile de personal care beneficiază de sporul de confidențialitate altele decât magistrații procurori.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În prezenta cauză, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul pârâtei Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalului Galați în funcția de procurori și sunt salarizați pentru munca prestată de către acesta, în calitate de angajator.
Conform dispozițiilor Legii nr. 127/1997 a fost acordat sporul de confidențialitate salariaților din cadrul Camerei Deputaților și Senatului tuturor salariaților care desfășoară activități sau realizează lucrări cu caracter de confidențialitate.
Potrivit OUG nr. 197/1999 aprobată prin Legea nr. 384/2002 s-a acordat un astfel de spor salariaților din cadrul Agenției Naționale pentru Locuințe, prin OUG nr. 57/2000 modificată prin OG nr. 9/2001 și aprobată prin Legea nr. 15/2002 a acordat sporul de confidențialitate într-un procent variabil între 20-30% salariaților din cadrul CNSAS prin Legea nr. 81/2001 și Legea nr. 495/2004 membrilor corpului diplomatic și consular al României, prin OUG nr. 153/2002 precum și alte categorii de personal prin alte acte normative (salariaților Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, personalul contractual din cadrul Guvernului României, Administrației Prezidențiale, ministerelor, Consiliul Concurenței, instituțiile publice de apărare și siguranță națională, funcționari publici etc.).
Chiar dacă anumitor categorii de personal, astfel cum s-a arătat mai sus, le-a fost acordat acest spor de confidențialitate, instanța a apreciat că nu se află în prezența unui caz de discriminare, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos:
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost citat în baza art. 27 din OUG nr. 137/2000.
Situația invocată de reclamanți nu face incidente dispozițiile OG nr. 137/31.08.2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art. 1 din OG nr. 137/2000, în România principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării trebuie să fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi, printre care și cel de a primi un salariu egal pentru muncă egală. Exercitarea drepturilor privește persoanele aflate în situații comparabile.
Ordonanța de Urgență nr. 137/2000 definește în art. 2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau performanță pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiile de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice. Actele normative enumerate anterior și invocate de către reclamanți prevăd expres categoriile de personal care beneficiază de sporul de confidențialitate, altele decât magistrații procurori.
În mod evident, magistrații și ceilalți funcționari nominalizați în acțiune nu se încadrează în categorii de personal aflat în situații comparabile sau analoage. Statutul lor și sistemele de salarizare specifice fiecărei categorii sunt reglementate prin legi diferite, iar instanța a constatat inexistența unei legi generale privind acordarea sporului tuturor funcționarilor publici sau bugetarilor, cu excepția magistraților, astfel încât să ne aflăm în prezența unui caz de discriminare.
Instanța a apreciat, așa cum s-a reținut și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite de salarizare a acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
Pentru considerentele invocate, tribunalul a apreciat caracterul întemeiat al acțiunii pe care a respins-o ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, consoderând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- Instanța de fond nu a avut în vedere disp. art. 15 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut că sporul de 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți în Legea nr. 444/2006 și a altor categorii de funcționari publici, fiind evident și de necontestat faptul că voința legiuitorului a fost aceea de a acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate.
- Instanța nu a avut în vedere că reclamanții în calitatea lor de procurori dețin conf. art. 28 din Legea nr. 182/2002 certificate eliberate de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, gestionând informații clasificate, pe de o parte, iar pe de altă parte, o bună parte din funcționarii publici cu statut special din sistemul de ordine publică și siguranță națională gestionează informații clasificate obținute sub supravegherea procurorilor în cadrul urmăririi penale efectuate în diferite cauze penale.
În această situație în care procurorul care dispune și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale nu beneficiază de spor de confidențialitate în raport cu persoanele care execută dispozițiile respective și beneficiază de acest spor, acordarea acestui spor numai unor persoane și nu tuturor celor care gestionează astfel de informații clasificate, atrage existența discriminării între diferite categorii de persoane, care dețin certificate potrivit Legii nr. 182/2002, dar nu toate aceste persoane beneficiază de acest spor.
În concluzie, au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin încheierea din data de 01.07.2008 Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în baza disp. art. 11 al. 3 din OG nr. 75/2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție spre competentă soluționare.
Prin adresa emisă la data de 14.03.2009 ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a înaintat dosarul la Curtea de APEL GALAȚI spre competentă soluționare față de decizia Curții Constituționale nr. 104/2009 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a disp. art. I și II din OUG nr. 75/2008.
La Curtea de APEL GALAȚI - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost reînregistrată sub nr-.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază că recursul este fondat dar pentru următoarele considerente:
În cauză, la data de 16.12.2008, s-a pronunțat decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 39 al. 1 lit. din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 al. 1 și 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 al. 1 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
, potrivit art. 329 al. 3.pr.civ.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului(Hotărârea din 6.12.2007 în cauza Beian împotriva României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 99 al. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11.05.2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329.pr.civ. scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale-se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza CR împotriva Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară []". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 al. 1 din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Printr-o altă decizie, nr. 528/2.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a disp. art. 25 lit. d și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 al.2 din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință". De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conf. art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza Brincat împotriva Italiei, 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să exclusă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, apărările formulate de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu pot fi reținute ca întemeiate iar recursul promovat de recurenți este fondat și, întrucât decizia s-a emis după data pronunțării hotărârii primei instanțe, devin incidente și disp. art. 305.pr.civ. fiind vorba de înscrisuri noi.
În consecință, pe baza considerentelor arătate mai sus urmare a examinării cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază recursul reclamanților ca fondat, astfel că în temeiul art. 312 al. 1, 2. pr.civ. se va admite recursul declarat de reclamanții, prin Reprezentant, împotriva sentinței civile nr. 1728/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
Se va modifica în parte sentința civilă nr. 1728/19.11.2007 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Se va admite în parte acțiunea promovată de reclamanții -, - în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și chematul în garanție CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
Vor fi obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL G să le plătească reclamanților -, - sporul de confidențialitate de 15 % din
indemnizația brută lunară începând cu data de 31.10.2004 la zi și în continuare până la modificarea cadrului legal, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
În baza Decretului nr. 92/1976 va fi obligat pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL G să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, având în vedere că indemnizația brută lunară include toate sporurile primite și trebuie să fie reflectată exact în carnetul de muncă al fiecărui salariat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanții -, -, prin reprezentant, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, din G,-, împotriva sentinței civile nr. 1728/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1728/19.11.2007 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
ADMITE acțiunea în parte promovată de reclamanții -, - în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și chematul în garanție CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
Obligă pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL G să le plătească reclamanților -, - sporul de confidențialitate de 15 % din indemnizația brută lunară începând cu data de 31.10.2004 la zi și în continuare până la modificarea cadrului legal, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
Obligă pe pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL G să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 19 August 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: /24.08.2009
: 8 ex.//07.09.2009
Comunicat 6 ex./09.09.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
