Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 76/2009
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuenta SOCIETATEA DE TRANSPORT PUBLIC A I, având ca obiect drepturi bănești, împotriva deciziei civile nr.733/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Se constată că s-a înregistrat la dosar din partea revizuentei cerere de repunere pe rol a cauzei.
Instanța în deliberare respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de revizuentă având în vedere faptul că obiectul cererii înregistrate la ribunalul București sub dosar nr- nu are relevență în ceeace privește condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire din prezentul dosar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 15 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanții -, G, și, ultimii trei în calitate de moștenitori ai defunctei -, au chemat în judecată pe pârâta Societatea de Transport Public AIs olicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta la plata către reclamanți a diferenței dintre drepturile salariale acordate și cele cuvenite, conform încheiat la nivel de unități, pe anul 2005, începând cu luna ianuarie 2005 și până la zi, actualizate cu indicele de inflație;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii lor au susținut că sunt salariați ai pârâtei și că prin sentința civilă nr.1118/2005 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.886/2005, s-a constatat nulitatea absolută a încheiat între A I și reprezentanții salariaților, înregistrat sub nr.138/20.01.2005 la. A și că față de acest aspect pârâta este obligată să se conformeze încheiat la nivel de grup de unități deoarece este superior celui care a fost desființat și care a fost încheiat la nivel de unitate.
Prin urmare, drepturile salariale ale reclamanților trebuiau acordate conform grilelor de salarizare corespunzătoare fiecărei profesii, astfel cum sunt ele prevăzute în încheiat la nivel de grup de unități pe anii 2005-2006, în temeiul art.238 din Codul muncii.
În drept, a invocat art.70 din Legea nr.168/1999, art.238 și art.247 din Codul muncii și la nivel de grup de unități.
La termenul de judecată din data de 9.01.2008, reclamanții au depus o precizare de acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale care li se cuvin, conform completării la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Prin sentința civilă nr.15/11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții: -, G, și, ultimii trei în calitate de moștenitori ai defunctei -, împotriva pârâtei A I și pe cale de consecință, societatea pârâtă a fost obligată să plătească reclamanților cu titlu diferențe drepturi salariale, actualizate până la data de 30.09.2007 și în continuare cu indicele de inflație până la data plății efective, următoarele sume de bani:
-, suma de 2034 lei;, suma de 1927 lei;, suma de 1840 lei;, suma de 59 lei;, suma de 1730 lei;, suma de 190 lei; G, suma de 1297 lei;, suma de 247 lei;, suma de 378 lei;, suma de 947 lei;, suma de 587 lei;, suma de 308 lei;, suma de 1608 lei;, suma de 247 lei;, suma de 113 lei și moștenitorii defunctei -, numiții, și, suma de 519 lei;
- s-a luat act de renunțarea reclamanților și la judecat acțiunii civile;
- pârâta fost obligată să plătească reclamanților, G, și suma de câte 169 lei cheltuieli de judecată, reclamanților, și suma de câte 119 lei cu același titlu iar reclamantului suma de 319 lei, reprezentând onorariu de avocat și expert.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că prin sentința civilă nr.1118/8.07.2005 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.886/2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.336/27.02.2006 a Curții de APEL ALBA IULIA, s- admis acțiunea formulată de Sindicatul A în contradictoriu cu pârâții: A I și A și pe cale de consecință, s-a constatat nulitatea absolută a încheiat la nivelul unității A I pe anul 2005 și înregistrat sub nr.138/20.01.2005 iar pârâta Aaf ost obligată să radieze înregistrarea menționat mai sus.
S-a mai reținut că față de dispozițiile art.247 din Codul muncii, care prevăd că în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajați sau de ramură nu există, se aplică contractul încheiat la nivel superior și față de împrejurarea că, în speță, încheiat la nivel de angajator a fost desființat, pârâta avea obligația stabilească drepturile salariale ale reclamanților, prin luarea în calcul a grilelor de salarizare prevăzute în încheiat la nivel superior.
Referitor la. încheiat la nivel de grup de unități, instanța de fond a constatat că inițial nr.5463/21/12.01.2004, încheiat la nivelul secției transporturi prevedea că salariul cuprinde salariul de bază minim brut negociat individual precum și adaosurile și sporurile la acestea, că acest contract a fost valabil pe anii 2004-2005 și că în anul 2006 fost negociat nr.423/7/1.03.2006, valabil până la 31.12.2008, modificat prin actul nr.627/23.03.2006 și care conține o grilă de salarizare pe funcții operative și prevede salariul de bază minim brut și sporurile negociate.
În cauză, a fost efectuată o expertiză contabilă, cu completări ulterioare, care a determinat drepturile salariale ale fiecărui reclamant având ca bază de calcul, într-o primă variantă, clauzele stipulate în nr- și nr-, iar într-o a doua variantă, clauzele cuprinse în nr- și nr.1586/2006.
Având în vedere specificul societății pârâte, instanța de fond împărtășit cea de-a doua variantă, care avea în vedere clauzele nr- valabil pe anii 2003-2006 și apoi pe cele cuprinse în nr.1586/26.07.2006 încheiat pe anii 2006-2008.
Prin urmare, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată deoarece pârâta a nesocotit obligațiile prevăzute în sarcina sa, în ce privește stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților, expertul constatând existența unor diferențe bănești între drepturile acordate acestora și cele care li se cuvin efectiv.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanții:, -, G, și moștenitorii defunctei -, numiții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în parte a sentinței, în ce privește cuantumul drepturilor bănești cuvenite recurenților reclamanți, în sensul obligării pârâtei A I la plata drepturilor salariale prin luarea în considerare a calculului efectuat raportat la. nr- și nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită deoarece nu a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr.1118/2005 a Tribunalului Alba, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.336/27.02.2006 a Curții de APEL ALBA IULIA, s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra valabilității nr- cu motivarea că Sindicatul AIa făcut dovada calității de membru al Federației Naționale a din România, parte semnatară a încheiat la nivel de grup de unități.
De asemenea a mai susținut că în cauză pârâta nu a depus anexa la. nr- pentru a face dovada societăților comerciale în care este aplicabil acest contract și că adresa nr.3195/19.01.2005 emisă de către nu este de natură a dovedi acest lucru în condițiile în care a format obiectul cenzurii instanței în dosarul nr.886/2005.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115 coroborat cu art.308 Cod proc.civ. pârâta Societatea de Transport Public AIa solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți.
Sub un prim aspect, pârâta a susținut că reclamanții nu au interes în promovarea acestei căi de atac atât timp cât la fond acțiunea le-a fost admisă potrivit celor solicitate prin precizarea de acțiune.
În al doilea rând a învederat că recursul declarat este nemotivat deoarece simpla nemulțumire a părții față de hotărârea pronunțată, pe care o consideră netemeinică și nelegală, nu este suficientă dacă nu este însoțită de o enumerare a motivelor de nelegalitate pe care își sprijină calea de atac.
Pe fondul cauzei a susținut că recursul este nefondat întrucât din actele și lucrările dosarului, respectiv adresa nr.2440/13.11.206 a și adresa nr.897/14.11.2006 a Uniunii Române de Transport Public, rezultă că în speță este aplicabil nr.1586/16/26.07.2006, contract care succede nr.3339/17/16.07.2003.
Prin urmare, a susținut că instanța de fond a constatat în mod temeinic că acest contract este aplicabil și sub aspectul specificului activității desfășurate de unitatea pârâtă, iar nr.5463/21/12.01.2004 - secția transporturi, invocat de recurenți nu este incident deoarece se referă la alte activități de transport, decât transportul public de persoane desfășurat de A
Prin decizia civilă nr.733/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, recursul a fost admis.
A fost modificată în parte sentința atacată numai în ceea ce privește pe reclamanții, G, și, ultimii trei în calitate de moștenitori ai defunctei -, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamanților cu titlu diferențe de drepturi salariale, actualizate până la data de 30.09.2007 și în continuare cu indicele de inflație până la data plății efective, următoarele sume:
- suma de 25.559 lei; suma de 22.372 lei; suma de 31.723 lei; suma de 10.493lei; suma de 24.470 lei; G suma de 22.211lei; suma de 19.403 lei; suma de 3.009 lei; suma de 5.110lei; suma de 11.509 lei, și, în calitate de moștenitori ai defunctei -, suma de 6.469 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
A fost obligată intimata să plătească fiecăruia dintre reclamanții, G, suma de 119lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Excepția lipsei de interes a recurenților în exercitarea căii de atac, invocată de intimata pârâtă, este nefondată deoarece chiar dacă la fond acțiunea reclamanților a fost admisă, iar pârâta a fost obligată să plătească acestora drepturi salariale conform variantei a II din completarea la expertiza contabilă, interesul reclamanților în promovarea recursului, rezidă din faptul că aceștia solicită plata unor drepturi salariale mai mari, conform variantei I din suplimentul de expertiză contabilă.
În al doilea rând, se constată că și cea de-a doua excepție invocată de intimată, referitoare la nulitatea recursului, întemeiată pe prevederile art.302/1 Cod proc.civ. este nefondată deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenții au formulat critici privind modul de judecată al instanței iar acestea pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de.304 pct.9 Cod proc.civ.
Cât privește fondul cauzei, se constată că aspectele critice invocate de reclamanți, prin cererea de recurs sunt întemeiate.
Astfel, din actele și lucrările dosarului, respectiv din nr- și nr.1586/26.07.2006 (141-148), rezultă că acest încheiat la nivel de grup de unități de transport local pe anii 2003-2006, fost încheiat între, pe de-o parte, și Federația Sindicală, pe de altă parte. Ori, Sindicatul A I nu a fost afiliat niciodată la această federație ci la Federația Națională a Sindicatelor din România, astfel după cum rezultă și din adresa emisă de - FRĂȚIA, Filiala A (316).
În plus, prin sentința civilă nr.1844/2003 pronunțată de Judecătoria Alba Iulias -a constatat că Sindicatul AIî ndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivelul A I, în condițiile art.18 alin.3 din Legea nr.130/1996.Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod greșit că reclamanților le este aplicabil nr.3339/2003 și nr.1586/2006 cât timp aceste nu au fost negociate federația sindicală la care este afiliat sindicatul reclamant.
Împrejurarea că încheiat la nivel de unități înregistrat sub nr.5463/2004 (40-91) și nr.423/2006(154 și urm.) este aplicabil societății pârâte rezultă din adresa nr.2359/31.10.2006 emisă de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Direcția legislația muncii(190) precum și din anexa la. nr.5463/2003, care la poziția nr.3 menționează societatea pârâtă ca unitate căreia i se aplică dispozițiile acestui contract (76).
Cât privește specificul activității de transport desfășurată de către unitatea pârâtă, art.4 lit. subpct. b din nr.OUG109/2005 prevede că transportul rutier de persoane se împarte în transport rutier prin serviciu regulate, transport rutier prin servicii regulate speciale și transport rutier prin servicii ocazionale.
Din cuprinsul certificatului constatator nr.406/17.01.2008, emis de de pe lângă Tribunalul Alba, rezultă că obiectul de activitate al societății pârâte îl constituie transportul terestru de călători (58-60).
În acest context, se constată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că în speță este incident nr.3339/2003 motiv pentru acre se impune modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul celor solicitate de reclamanții recurenți.
Având în vedere aspectele de mai sus, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. coroborat cu art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999, Curtea va dispune admiterea recursului declarat de reclamanții, -, G, și moștenitorii defunctei -, numiții, și și modificarea sentinței atacate, în parte, în sensul obligării pârâtei A I la plata drepturilor bănești cuvenite acestora, conform completării la expertiza contabilă efectuată în cauză de expert contabil și având în vedere nr.5463/21/12.01.2004 și nr.423/2006 ( 9 din completarea la expertiză depusă la dosar la 250 și urm.).
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței recurate.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. intimata AIa fost obligată să plătească fiecăruia dintre recurenții, G, și suma de câte 119 RON, cu titlu cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuenta Societatea de Transport Public A I, solicitând admiterea cererii în baza art.322 pct.2 teza I Cod pr.civilă, desființarea hotărârii atacate și respingerea recursului ca nefundat.
În expunerea de motive arată că instanța de recurs s-a pronunțat extra petita, adică asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în sensul că prin acțiunea introductivă reclamanții nu au cerut să se constate care este opozabil. Numai în precizarea de acțiune se solicită ca plata diferențelor salariale să se facă luând în considerare nr- și nr-.
Instanța de fond a fost investită cu o acțiune privind plata unor diferențe dintre drepturile salariale acordate și cele cuvenite, astfel că nu a fost investită cu o acțiune în constatare vizând aplicabilitatea nr.5463/2004 relațiilor dintre reclamanți și pârâtă.
Nu se poate reține nici faptul că instanța ar fi avut obligația să statueze din oficiu asupra unei astfel de cereri.
Și asupra modului de calcul instanța de recurs a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamanții au solicitat recalcularea drepturilor salariale începând cu luna ianuarie 2005 în baza la nivel de grup de unități, fără a specifica și numărul, iar instanța de recurs, stabilind aplicabilitatea nr.5463/2004, a admis și calculul făcut în baza nr-, calcul ce nu poate fi aplicat retroactiv, deoarece în perioada 2005 - 2006, pentru care s-a cerut recalcularea drepturilor salariale, nu era în vigoare nr- și nici grila de salarizare invocată.
Deliberând asupra cererii de revizuire de față prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art.322 pct.2 Cod pr.civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Revizuenta apreciază că instanța de recurs a statuat că societății pârâte îi sunt aplicabile contractele colective de muncă încheiate la nivel de unități sub nr.5463/2004 și nr.423/2006, deși prin cererea introductivă de instanță reclamanții nu au solicitat să se constate care contract colectiv de muncă, la nivel de grup de unități, este aplicabil, pronunțându-se în acest fel extra petita, adică asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Acest motiv de revizuire constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, principiu în conformitate cu care instanța este ținută să statueze numai în limite în care a fost sesizată.
Acest motiv de revizuire cuprinde trei ipostaze, revizuenta din prezenta cauză întemeindu-și cerere pe prima dintre acestea, care vizează situația în care instanța, a cărei hotărâre se cere a fi revizuită, s-a pronunțat extra petita, adică asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în speță constatarea aplicabilității Contractului Colectiv de Muncă nr.5463/2004 relațiilor de muncă dintre reclamanți și societatea pârâtă.
Pentru a se stabili dacă instanța de recurs a dispus extra petita, este necesar să ne raportăm în toate cazurile la pretențiile formulate de părți, ăn speță de reclamanți.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanții au chemat în judecată pe pârâta revizuentă solicitând să fie obligată aceasta să le plătească diferența dintre drepturile salariale acordate și cele cuvenite conform încheiat la nivel de unități pe anul 2005, începând cu luna ianuarie 2005 și până la zi, actualizate cu indicele de inflație.
Prin precizarea de acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale care li se cuvin, conform completării la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Este adevărat, așa cum susține revizuenta, că instanța nu a fost investită cu o acțiune în constatare vizând aplicabilitatea nr.5463/2004 relațiilor de muncă dintre reclamanți și societatea pârâtă.
Pe de altă parte, însă, reclamanții au solicitat diferența dintre drepturile salariale acordate și cele cuvine conform Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unități pe anul 2005.
În motivarea cererii reclamanții au invocat sentința civilă nr.1118/2005 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.886/2005, irevocabilă prin decizia civilă nr.336/27.02.2006 a Curții de APEL ALBA IULIA, prin care s-a constatat nulitatea absolută a încheiat la nivelul societății pârâte pe anul2005.
În această situație, pentru a soluționa temeinic și legal cererea reclamanților, instanța, dând eficiență prevederilor art.247 din Codul muncii, a apreciat, fără ca aceasta, contrar susținerilor revizuentei, că s-ar fi pronunțat extra petita, că prin desființarea la nivel de angajator, acesta avea obligația să stabilească drepturile salariale ale reclamanților prin luarea în calcul a grilelor de salarizare prevăzute în la nivel superior.
Așa cum a fost investită de către reclamanții recurenți, instanța de recurs a procedat la cenzurarea hotărârii instanței de fond, apreciind în mod legal că nr- și nr.1586/26.07.2006 nu sunt incidente în speță, întrucât Sindicatul A I nu a fost afiliat la Federația Sindicală, ci la Federația Națională a Sindicatelor din România.
Față de această împrejurare, pentru a soluționa legal cererea dedusă judecății, respectând prevederile art.247 din Codul muncii, instanța a concluzionat că în conformitate cu adresa nr.2359/31.10.2006, în cauză este incident încheiat la nivel de unități înregistrat sub nr.5463/2004, astfel încât, pronunțându-se în limitele în care a fost strict investită de reclamanții recurenți, instanța de recurs a procedat la modificarea în parte a sentinței atacate.
În egală măsură, de asemenea contra susținerilor revizuentei, instanța de recurs nu le-a acordat reclamanților mai mult decât au cerut, obligând societatea revizuentă să le plătească strict drepturile bănești cuvenite conform completării la expertiza contabilă efectuată în cauză și având în vedere aplicabil în cauză.
Față de cele ce preced, constatând că hotărârea a cărei revizuire secere este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art.326 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Societatea de Transport Public A împotriva deciziei civile nr.733/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Obligă revizuenta să plătrească fiecăruia dintre intimații, G, câte 357 lei cheltuieli de judecată.
(continuarea minutei deciziei civile nr.76/2009)
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Thred.
2ex./02.02.2009
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
