Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 770/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 770/
Ședința publică din 08 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în M C,-,.17, județul H, împotriva sentinței civile nr.226 din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 aprilie 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 5 mai 2006, iar apoi pentru data de astăzi, 8 mai 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă ntr.226 din 13.02.2008 a Tribunalului Harghitas -a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Direcția Silvică M
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a apreciat că referirile făcute de pârâtă prin întâmpinare la "capacitatea procesuală de folosință și de exercițiu", precum și la "calitatea procesuală pasivă" nu echivalează cu invocarea unor excepții, asupra cărora instanța ar trebui să se pronunțe în condițiile normelor de procedură civilă.
Așa cum rezultă din art.26 Codul muncii, clauza de confidențialitate poate fi introdusă într-un contract individual de muncă ca urmare a unei negocieri sau ca urmare a prevederilor unui contract colectiv de muncă, ceea ce nu e cazul reclamantei.
Obligația de confidențialitate este o obligație de serviciu normală, fără a fi necesară compensarea salariatului pentru respectarea unei clauze de confidențialitate.
Referitor la sporul de mobilitate instanța a apreciat că nu se pot acorda prestații suplimentare în bani sau în natură pentru categoriile de salariați care prin specificul muncii lor trebuie să se deplaseze, aceștia făcându-șui meseria pentru care primesc salariu.
Clauza de mobilitate se impune a se acorda în cazul salariaților care depun efortul de a se deplasa în mod regulat pentru prestarea muncii lor atunci când nu se încadrează în condițiile de delegare, pentru care este prevăzută deja o indemnizație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că Tribunalul Harghita în mod nelegal face trimitere la Codul muncii - normă generală care se aplică tuturor salariaților.
Potrivit art.1 alin.2 din Codul muncii, regula generală prev.de art.20 din acest cod se aplică numai dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Ori, prin disp.art.16 din Legea nr.514/2003, confidențialitatea nu are caracter facultativ ci caracter obligatoriu.
Clauza de confidențialitate a fost stipulată și în fișa postului, fișă care este parte integrantă a contractului individual de muncă.
În aceste condiții, în cazul consilierilor juridici clauza de confidențialitate are caracter obligatoriu, numai conținutul acesteia fiind supus negocierii.
Tribunalul Harghita nu a luat în considerare prevederile legii speciale, făcând trimitere la norma generală, deși acțiunea a fost motivată în drept tocmai cu legea consilierilor juridici.
În ceea ce privește sporul de mobilitate, s-a arătat că reclamanta avea obligația de a reprezenta interesele unității în fața instanțelor judecătorești și a altor instituții, pe baza delegației date de conducerea Direcției Silvice. Această prevedere nu este altceva decât o clauză de mobilitate, clauză pe care pârâta nici nu a contestat-o, arătând clar faptul că pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu s-a deplasat la nenumărate instanțe.
Acordarea sporului de mobilitate nu are nicio legătură și nu poate fi confundată cu indemnizația de delegare.
Tribunalul Harghita nu a luat în considerare faptul că obligația de mobilitate era una fără limitare în timp și fără posibilitate de opoziție.
Prin întâmpinarea depusă la 24.04.2008 pârâta Direcția Silvică MCa solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea cererii s-a arătat că Direcția Silvică MCe ste lipsită de capacitate procesuală de folosință, capacitate procesuală de exercițiu și calitate procesuală pasivă întrucât nu există identitate între persoana chemată în judecată - Direcția Silvică M C) și subiectul pasiv în raportul dedus judecății - Romsilva.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat că prin negocierile salariale s-au luat în calcul toate eforturile pe care le efectuează consilierul juridic în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prev.de art.3041și art.306 alin.2 Cod pr.civilă, instanța constată că recursul declarat este fondat, în sensul celor ce urmează:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Harghita sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Silvică M C, solicitând, după precizările făcute, obligarea acesteia la plata sporurilor de mobilitate și de confidențialitate în procent de câte 20%, pentru perioada 01.11.2006 - 30.11.2007.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.11.2007 pârâta Direcția Silvică MCa invocat excepția lipsei capacității procesuale arătând că potrivit HG nr.1105/2003 direcțiile silvice sunt organizate ca unități fără personalitate juridică în structura regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva iar sporurile nefiind incluse în contractul colectiv de muncă, direcția nu are competența de a dispune efectuarea acestor cheltuieli.
Într-adevăr, potrivit HG nr.1105 din 2003 actualizată, Regulament privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, Anexa I, Cap. art.2 Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este persoană juridică și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară.
Capitolul V art.9 alin.1 prevede că - Romsilva are în structura sa unități fără personalitate juridică - direcții silvice.
Această excepție a capacității de exercițiu trebuia soluționată potrivit prev.art.137 Cod pr.civilă și pusă în discuția părților, având în vedere că potrivit art.161 Cod pr.civilă, când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri.
Neprocedând în acest fel, instanța a încălcat dreptul la apărare a părții și principiul contradictorialității, nedeterminând cadrul procesual sub aspectul părților, astfel încât nu a putut să cerceteze fondul cauzei.
Așa fiind, ținând seama de decizia nr.XXI din 12 iunie 2006 ÎCCJ, precum și de prev.art.312 pct.5 Cod pr.civilă, urmează să se admită recursul declarat de reclamantă, se va casa sentința civilă atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în M C,-,.17, județul H, împotriva sentinței civile nr.226 din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Casează sentința civilă atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat pt., lipsă din instanță, semnează, președintele instanței, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Sz.
Tehnored.CC/2 exp.
03.06.2008
Jd.fd.,
Asist.jud.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
