Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 790/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.790/
Ședința publică din 27 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.500/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, intimații - pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, intimatul pârât-chemat în garanție STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, intimații-reclamanți, intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, intimatul pârât-chemat în garanție STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul pârât-chemat în garanție STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a depus la dosar întâmpinare în 5 exemplare; după care:
Curtea nu consideră necesar a se comunica părților întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul pârât-chemat în garanție STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și având în vedere că recurentul-pârât a solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 676/113/25.02.2009, reclamanții și - moștenitori ai lui, cheamă în judecată pe pârâții: Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice; Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, pentru a fi obligați la înlăturarea discriminării și plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2003 și până la data decesului lui - 16 ianuarie 2007, actualizată cu rata inflației și dobânda legală la data plății.
De asemenea, au mai solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al lui.
Reclamanții au mai solicitat că autorul lor, în calitate de procuror ar fi trebuit să beneficieze în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996 de sporul de mai sus. cu acte normative din alte domenii de activitate, care prevăd sporul de risc pentru salariații din respectivul domeniu, reclamanții arată că a fost discriminat pentru că, făcând față ca procuror unor riscuri profesionale permanente, nu a primit sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a invocat lipsa calității procesuale pasive justificată de lipsa oricărui raport juridic de muncă cu reclamanții, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a apărat, cerând să se constate prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 26 februarie 2006, întrucât a fost formulată după expirarea termenului de prescripție de 3 ani. Acest pârât a cerut să se respingă acțiunea ca inadmisibilă pentru că, după pronunțarea Curții Constituționale pe excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 din nr.OG 137/2000, instanța nu mai poate acorda despăgubiri în temeiul textelor menționate, așa cum s-a cerut prin acțiune. Pârâtul a mai arătat că, plata drepturilor pretinse nu se poate face decât pe baza unui buget acordat, iar în prezent nu dispune de un astfel de buget.
Plata de dobânzi legale cerută nu poate fi dispusă, în opinia aceleași pârâte, pentru că în cauză nu există o convenție între părți în acest sens, iar actualizarea dreptului cu rata inflației - nu are bază legală.
Pe fond, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a cerut la rândul său chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca în cazul în care cade în pretenții să fie obligat chematul în garanție să includă în buget sumele necesare plății dreptului în litigiu.
Prin Sentința Civilă nr. 500/29.05.2009 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea, i-a obligat pe pârâți să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază al lui pe perioada 27.02.2006 - 16.01.2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
I-a obligat pe pârâți să efectueze în carnetul de muncă mențiunile corespunzătoare.
A respins acțiunea formulată împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În motivare Tribunalul a reținut că reclamanții sunt moștenitorii lui, în calitate de soție, respectiv - fiu, așa cum s-a făcut dovada cu copia certificatului de moștenitor (fila 14).
a fost procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, în perioada 1 noiembrie 1990 - 16 ianuarie 2007, când a decedat, dovadă fiind actele prezentate (copie de pe cartea de muncă și copia certificatului de deces - filele 21-39 și 20).
În calitate de procuror a fost salarizat în baza Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și celelalte drepturi ale magistraților, care în art. 47 prevedea dreptul la un spor de 50% din salariul de bază pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acest spor nu a mai fost acordat din anul 2000, de când a intrat în vigoare o altă lege de salarizare a magistraților (OG nr. 83/2000).
Ca urmare a unei practici judiciare neunitare în materia plății sporului de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată și s-a pronunțat în recurs în interesul legii cu privire la acest drept prin decizia nr. 21 (dosar nr. 5/2008). Potrivit dispozitivului deciziei "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar au dreptul la un spor de 50% pentru risc de suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, raportat la salariul de bază lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În temeiul art. 329 al. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție în deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța a constatat că dreptul pretins de reclamanți este un drept de natură salarială, iar termenul pentru promovarea acțiunii de față este cel reglementat de art. 283 al. 1 lit. c Codul muncii, respectiv 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Acțiunea de față a fost înregistrată la Tribunalul Brăila în data de 25.02.2009 și ca urmare pentru perioada anterioară datei de 25.02.2006 dreptul la acțiune este prescris.
Cu privire la actualizarea sumei, în temeiul art. 161 al. 4 Codul Muncii, plata cu întârziere nejustificată a drepturilor salariale, poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs.
Reclamanții prin acțiune au cerut atât actualizarea sumei cu rata inflației, cât și plata dobânzii legale.
Tribunalul, având în vedere natura dreptului litigios a dispus actualizarea sumei, ce urmează a fi plătită cu rata inflației la data plății, nefiind echitabil să se oblige pârâții și la plata dobânzii legale în același timp.
În temeiul dispozițiilor din decizia nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, i-a obligat pe pârâți și la efectuarea mențiunilor în cartea de muncă a lui.
Tribunalul a respins pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât între și acest pârât nu a existat nici un raport juridic de natură să ducă la obligarea la plata dreptului în cauză.
Analizând cererea de chemare în garanție, în temeiul art. 60 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul a respins-o, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile textului citat. În cauza în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cade în pretenții, calea de urmat este cea care reglementează formarea bugetului de venituri și cheltuieli, neexistând posibilitatea de a se îndrepta împotriva Ministerului Finanțelor Publice ca persoană juridică.
În ce privește capătul de cerere privind constatarea discriminării, tribunalul apreciază că este rămas fără obiect, atâta timp cât au fost obligați pârâții la plata dreptului în sine.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Public -Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie, prin care a solicitat modificarea ei și respingerea capetelor de cerere privind actualizarea sumelor cu rata inflației și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pe fondul cauzei a solicitat a se avea în vedere decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii.
Consideră că nu există însă nici o bază legală pentru plata indicelui de inflație, iar o instituție publică nu poate să înscrie în bugetul propriu cheltuieli care nu sunt în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
De asemenea, apreciază că sporul salarial solicitat nu se include în retribuția tarifară de încadrare și ca urmare nu trebuie transcris în carnetul de muncă, acest lucru nefiind necesar, cu atât mai mult cu cât procurorul este decedat.
Susține și că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea, întrucât potrivit art. 131 din legea 304/2004 activitatea parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans).
In timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflatiei urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, si a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare in raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus in sarcina debitorului.
In consecință, Codul muncii prin dispozițiilor art. 161 alin. 4, nu interzice in nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat că actualizarea in raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
Este irelevant că în speță debitorul este o instituție publică finanțată de la bugetul de stat, iar neacordarea acestui drept nu poate fi justificată pe lipsa de finanțare.
În mod corect au fost obligați pârâții, în baza Decretului nr. 92/1976 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al defunctului, având în vedere că indemnizația brută lunară include toate sporurile primite și trebuie să fie reflectată exact în carnetul de muncă al fiecărui salariat.
De asemenea corect a fost respinsă cererea de cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că acesta nu are în atribuții rectificarea bugetului Ministerului Public și nu alocă fonduri bugetare celorlalți ordonatori principali de credite decât potrivit celor aprobate prin Legea bugetului de stat sau de rectificare potrivit capitolelor și destinațiilor prevăzute în acestea.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.500/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 August 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/23.09.2009
Tehnored./9 ex./24.09.2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com.7 ex părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
