Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 791/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 791
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 936 din 28.05.2009, pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Mehedinți în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA IAȘI, intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE M, și intimații reclamanți, -, -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal și s-a solicitat de către recurenta pârâtă PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE. în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 936 din 28.05.2009, pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Mehedințis -a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 30 octombrie 2004, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a respins acțiunea reclamantei pentru această perioadă.
S-a admis excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins excepția lipsei competenței materiale a instanței, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a admis în parte acțiunea precizată de reclamantele, împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să plătească reclamantelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru începând cu data de 30 octombrie 2004 și pentru începând cu data de 21.08.2006 la zi și în continuare pe durata existenței raporturilor de serviciu, iar pentru pe perioada 08.03.2007 - 31.08.2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
A fost obligat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pe perioada 02.02.2007 - 07.03.2007, sumă ce va fi actualizată la data plății efective.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantele, în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia au solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, la plata actualizată în favoarea fiecărei reclamante, a sporului de stres, în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 septembrie 2000 la zi - pentru, începând cu data de 9 mai 2006 până la zi - pentru -, iar pentru - începând cu 21 august 2006 la zi.
Instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamante nu este întemeiată.
Sporul de stres a fost prevăzut în favoarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate prin art.47 din Legea nr.50/1996.
Prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, se abrogă total și expres art.47 din Legea nr.50/1996.
Susținerile reclamantelor că acest spor a fost abrogat neconstituțional, nu au fost primite deoarece abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, prin OG nr.83/2000, este permisă în raport de dispozițiile exprese ale art.115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice (Legea nr.50/1996 nu face parte din categoria legilor organice, deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice și a fost votată în conformitate cu dispozițiile art.76 din Constituția revizuită "cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră".
Pe de altă parte, Curtea Constituțională a decis că "drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în actele normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate".
De asemenea, a constatat că diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții.
Legiuitorul este deci în drept, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal, cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Referitor la excepția necompetenței materiale invocate de pârâtul Ministerul Public, instanța o constată neîntemeiată, întrucât în speța dedusă judecății, reclamantele au contestat neacordarea de drepturi bănești și nu modul de stabilire a acestora prevăzut de art. 36 alin 1 din OUG27/2006, iar competența de soluționare a acestei cauze aparține secției de litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Mehedinți,conform art. 284 alin 2 din Codul Muncii, și nu Curții de Apel București.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantele, - și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.4557 din 12 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar - au fost admise recursurile declarate de reclamantele, - și -, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Prin încheierea de ședință din23.09. 2009 pronunțata de Tribunalul Mehedinți, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată Curții de Apel - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale spre competenta soluționare având în vedere disp. art.II pct)2) din OG 75/11.06.2008.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Prin încheierea de ședință din 27.01. 2009 pronunțata de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. -, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale spre competenta soluționare având în vedere Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale a României.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Prin încheierea de ședință din data de 3 martie 2009 fost introdus în cauza în calitate de pârât Parchetul de pe lingă Tribunalul Iași, iar prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2009 fost introdus în cauza în calitate de pârât Parchetul de pe lingă Tribunalul Dolj.
La data de 27 aprilie 2009 reclamanta a formulat precizări prin care arată că a desfășurat activitatea de procuror pe perioada 9.05.2006-7.03.2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, în perioada 8.03.2007-14.07.2008, a desfășurat activitatea la Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, iar începând cu data de 15.07.2008 își desfășoară activitatea Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
La termenul din data de 12 mai 2009 fost conexat dosarul - având același obiect, cauză și părți.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele.
Referitor la excepția necompetenței materiale invocate de pârâtul Ministerul Public, instanța o constată neîntemeiată, întrucât în speța dedusă judecății, reclamantele au contestat neacordarea de drepturi bănești și nu modul de stabilire a acestora prevăzut de art. 36 alin 1 din OUG27/2006, iar competența de soluționare a acestei cauze aparține secției de litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Mehedinți,conform art. 284 alin 2 din Codul Muncii, și nu Curții de Apel București.
Se constată că, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 30 octombrie 2004, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție al reclamantei este întemeiată întrucât potrivit dispozițiilor art. 1 alin 1 din Decretului nr. 167/1958 coroborate cu dispozițiile art. 3 alin 3 din același act normativ dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție,dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv de 3 ani.
Pe fond instanța a constatat că reclamantele, - și - au formulat prezenta acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% întemeiată pe dispozițiile articolului 47 din Legea numărul 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Din adresa nr.1376/II/3/7.04.2009 emisă de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți reiese că, reclamanta a fost numită procuror cu data de 17.12.1990 în prezent se află în raport de serviciu având funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, - a fost numită procuror cu data de 21.08.2006, în prezent se află în raport de serviciu având funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr Tr.S, a fost numită procuror cu data de 9.05.2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, începând cu data de 8.03.2007 a fost transferată la Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia și începând cu data de 15.07.2008 transferată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Din adresa nr.4064/X/21/2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja comunicat că: reclamanta se află în raporturi de muncă începând cu data de 15.07.2008, fiind încadrată în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% începând cu data de 1.03.2009, în baza Ordinului 526/3.03.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție.
În articolul 47 din Legea nr.50/1996 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din G 83/2000.
Abrogarea nu poate produce însă efecte juridice întrucât Ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996 fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.56 pct.2).
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform disp. art.73 pct. 1 lit. e din Constituție.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă Constituția României potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, care a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art. 329 al.3 din Codul d e procedură civilă.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis în parte acțiunea reclamantelor, în funcție de perioadele lucrate la fiecare din instituțiile menționate; a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să plătească reclamantelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru începând cu data de 30 octombrie 2004 și pentru începând cu data de 21.08.2006 la zi și în continuare pe durata existenței raporturilor de serviciu, iar pentru pe perioada 08.03.2007 - 31.08.2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective; a obligat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pe perioada 02.02.2007 - 07.03.2007, sumă ce va fi actualizată la data plății efective;
Referitor la petitul privind înscrierea acestui drept în carnetul de muncă al reclamantelor instanța l-a considerat întemeiat și l-a admis.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
În ceea ce privește însă cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a respins acțiunea față de acesta întrucât, între Ministerului Finanțelor Publice și reclamante nu au fost stabilite raporturi juridice de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin recursul declarat invocă excepția necompetenței materiale a primei instanțe raportat la dispoz. art.36 din OG27/2006, competența aparținând instanței de contencios Administrativ și Fiscal- Curtea de Apel București.
Astfel, în raport de obiectul acțiunii și calitatea reclamanților, obiectul pricinii nu poartă asupra unei cereri privind soluționarea unui conflict de muncă, ci asupra acordării unor drepturi salariale potrivit unui act normativ, derogator de la dreptul comun.
Învederează de asemenea, că soluția s-a dat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece reclamanții urmăresc instituirea unor norme juridice și aplicarea unor dispoziții prevăzute în alte acte normative.
Curtea Constituțională a constatat ca fiind neconstituționale dispoz. art.2, al.1 și 11 și ale art.27 din OG137/2000.
Acordarea acestor drepturi echivalează cu adăugiri ale instanței de judecată la Legea specială de salarizare a procurorilor, altfel, spus instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele existente.
O altă critică vizează faptul că, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Învederează astfel, că reclamanții nu au urmat o procedură prealabilă încălcând dispoz. art.283, nefiind dovedită starea conflictuală și nici producerea unui prejudiciu, fiind depășit termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv data adoptării legii 50/1996.
Față de legea specială de salarizare a procurorilor înțelege să invoce excepția tardivității cererii de chemare în judecată.
Precizează, că hotărârea este lipsită de temei legal încălcând principiul neretroactivității legii civile, motivarea instanței de fond fiind bazată pe un act normativ abrogat ce nu mai produce efecte juridice.
De asemenea, nici plata drepturilor salariale actualizate cu rata inflației nu are susținere legală de acordare și în mod greșit a fost obligat la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, deoarece sporurile acordate de instanță nu sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare.
În fine, prin acțiunea înregistrată, reclamanții tind la obținerea unei hotărâri judecătorești ce poartă asupra unei obligații de a face, ceea ce presupune îndeplinirea unor condiții ale răspunderii contractuale: fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu; fapta ilicită; legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția.
În drept își întemeiază recursul pe dispoz. art.304 pct.3, 4, 8 și 9.pr.civilă, 3041.
Parchetul d e pe lângă ÎCCJ critică sentința în ceea ce privește întocmirea și confirmarea de către instanța de fond a raportului de expertiză, acesta nefiindu- opozabil ca urmare a neconvocării la realizarea acestuia.
De asemenea, în raport de practica neunitară a instanțelor judecătorești cu privire la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, în temeiul art. 329 al.1 civilă a formulat recurs în interesul legii, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia 21 /10.03.2008 a admis acest recurs reținând că în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art.47 din Legea 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
În aceste condiții, efectele aplicării dispoz. art.329 din pr.civilă încetează după data de 03.02.2007, dată după care acțiunea reclamanților trebuie respinsă.
Raționamentul reclamanților este corect numai până la data de 03.02.2007 când a intrat în vigoare OG 8/2007, prin care se abrogă în mod explicit Legea 50/1996, deci și art.47.
În concluzie decizia ÎCCJ trebuie interpretată în sensul, că acest spor se cuvine reclamanților și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, dar numai până la abrogarea Legii 50/1996 prin OG 8/2007.
De asemenea, instanța a acordat în mod nelegal aceste drepturi bănești și pe viitor -deși, începând cu data de 10 martie 2009, acest spor se acordă - și actualizate cu rata inflației, deoarece recurentul nu poate să înscrie în bugetul propriu nici plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială astfel cum rezultă din Legea 500/2002 privind Finanțele publice dar și Legea de stat- nr. 18 din 27 feb. 2009.
Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Este criticată sentința și cu privire la obligarea recurentului de a face mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, deoarece din dispozițiile Decr. 92/1976 rezultă, că singura categorie de drepturi bănești ce se poate înscrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9.civ. cu aplic. 3041.civ.Cod Penal
Curtea, analizând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs invocată dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.
Referitor la recursurile declarate, Curtea urmează a le analiza în mod unitar, datorită criticilor comune pe care le conțin, critici care, chiar dacă sunt prezentate "in extenso" ca reprezentând mai multe motive de recurs, în realitate, reprezintă argumente ale acelorași motive de recurs ce vor fi analizate în cele ce urmează.
Referitor la competența materială de soluționare a cauzei, dispozițiile OUG nr. 75/2008 au stabilit în cuprinsul art. I și II competența materială specială a curților de apel și a Înaltei Curți pentru soluționarea cererilor, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției. Ca urmare a declarării ca neconstituționale a textelor legale amintite prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 3. proc. civ, competența materială de soluționare a recursurilor în materia drepturilor salariale aparținând curții de apel.
Faptul că, în cauză, se solicită acordarea sporului de risc și suprasolicitare restant - pornind de la premisa supraviețuirii normei legale ce consacră dreptul analizat, pentru perioada incidentă în cauză, după cum s-a arătat anterior - iar nu modul de stabilire a drepturilor salariale, califică drept competentă, în baza regulilor procesuale de drept comun - art.3 pct.3 civ.- Curtea de Apel Craiova.
Acest raționament se impune și ca urmare a faptului că, în discuție în cauza de față, sunt sume de bani pretinse de reclamante în temeiul unei încadrări necontestate, dar nerespectate de ordonatorii de credit, obiectul cauzei avându-și izvorul în raportul de muncă al reclamantelor - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Referitor la fondul cauzei, recursurile sunt, de asemenea, neîntemeiate. In acest sens,criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât, potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Referitor la subzistența dispozițiilor art.47 din 50/1996 - în lumina dezlegărilor de drept ale deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, nr. 21/2008 a, se rețin următoarele considerente:
- dezlegarea de drept conținută de recursul în interesul legii nu cuprinde un termen limită, de stingere a dreptului la sporul de risc și suprasolicitare;
- referitor la actele normative emise ulterior lui OG83/2000 privind salarizarea personalului instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, acte normative emise la un interval mare de timp de aproximativ 5 ani, urmează a fi făcute următoarele precizări:
a) prin G 177/2002 intrată în vigoare la 1 ian. 2003, prin art. 50 sunt abrogate dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului instanțelor judecătorești din Legea 50/1996, conținute de în capitolul I secțiunea Ial egii.
b) prin OG8/2007 intrată în vigoare la 3 feb. 2007 prin art. 30 lit. a) este abrogată legea 50/1996 cu modificările și completările ulterioare în forma existentă la acea dată.
- Decizia 21/2008 a Je ste pronunțată ulterior emiterii celor două acte normative G 177/2002 și OG8/2007, împrejurare din care rezultă că acestea au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Din prezentarea modului cum s-au succedat în timp actele normative în discuție, rezultă indubitabil că, acestcaracter inoperant al abrogării dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996 referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%,prin OG83/2000, statuat de decizia - obligatorie conform art. 329 alin. 3.civ. -se menține și ulterior actelor normative de abrogare legii 50/1996, deci și ulterior datei de 3 feb. 2007.
Raționamentul se impune pornind de la ipoteza juridică potrivit căreia cele două acte normative nu puteau abroga dispoziții considerate, la data emiterii lor - 1 ian. 2003, respectiv 3 feb.2007 - ca fiind deja abrogate prin OG83/2000.
Ipoteza contrarie ar conduce la concluzia că, transpunerea în practică, aplicarea pentru viitor - a dispozițiilor deciziei 21/2008 a este paralizată prin dispozițiile unui act normativ existent chiar la data pronunțării acestei decizii, împrejurare care lipsește de substanță recursul în interesul legii precum și rațiunea pentru care, însuși legiuitorul a considerat că personalului din justiție i se cuvine sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică - identificarea și evaluarea condițiilor în care această categorie de personal își desfășoară activitatea, condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cu alte cuvinte, dacă prin recursul în interesul legii s-a considerat a fi inoperantă abrogarea explicită a art. 47 din legea 50/1996, cu atât mai mult nu poate fi primită susținerea potrivit căreia la 3 feb. 2007 dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 privind sporul de 50% au fost abrogate prin dispozițiile OG8/2007, dispoziții care fac trimitere la dispozițiile acestei legi dar care nu pot fi aceleași, privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât, practic, acest spor nu exista la 3 feb. 2007.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentului Ministerul Public, că decizia in interesul legii, invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamantelor doar până la data de 03 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, câtă vreme considerentele deciziei arătate conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor, până la data la care dreptul respectiv va fi inclus în salariu.
Deși obligația de plată a acestui spor îi revine prin efectul Legii nr. 50/1996- după cum s-a reținut în decizia pronunțată în recursul în interesul legii, ordonatorul de credit a acordat începând cu data de 1 martie 2009, personalului care deține hotărâri judecătorești executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzut de lege. reclamantele, - și - au formulat prezenta acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% întemeiată pe dispozițiile articolului 47 din Legea numărul 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Referitor la reclamantele din dosar, se reține că din adresa nr.1376/II/3/7.04.2009 emisă de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți reiese că reclamanta a fost numită procuror cu data de 17.12.1990 în prezent se află în raport de serviciu având funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, - a fost numită procuror cu data de 21.08.2006, în prezent activând la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr Tr.S, procuror de la 9.05.2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, începând cu data de 8.03.2007 transferată la Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia și de la 15.07.2008 transferată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Din adresa nr.4064/X/21/2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj rezultă că reclamanta de la 15.07.2008 încadrată în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% începând cu data de 1.03.2009, în baza Ordinului 526/3.03.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Aceasta exprimă poziția procesuală a ordonatorului principal de credite privind achitarea acestor drepturi.
Se reține că pârâtul și-a exprimat punctul de vedere privitor la executarea pe viitor a obligației legale ce îi revine, astfel încât acordarea acestui spor, în măsura derulării acelorași raporturi de muncă, este justificată după cum urmează: pentru reclamanta începând cu data de 30 oct. 2004, pentru - 21.08.2006 la zi și în continuare, actualizate la data plății, iar pentru pe perioada 08.03.2007 - 31.08.2007.
În discuție nu este o "suplimentare" a dreptului cuvenit în mod legal reclamantelor și care să poată fi calificată drept ingerință în atribuțiile puterii legiuitoare ci, exigibilitatea sumelor solicitate ca urmare constatării dreptului legal al reclamantelor la sporul de 50%, evitarea altor procese viitoare, dar și protecția dreptului cuvenit reclamantelor în raport cu fenomenul inflaționist, de natură să afecteze semnificativ suma concretă ce urmează a fi calculată, ca echivalent al drepturilor cuvenite.
Nu poate fi ignorată atitudinea procesuală constantă, de neaplicare a dispozițiilor legale privind sporul de 50% - atât anterior promovării prezentei cereri formulate, după pronunțarea Deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție cât și ulterior - dar și de intenția vădit manifestă a ordonatorilor principali de credite de a lua in considerare, ca fiind datorate, doar sumele pentru care personalul din justiție a obținut hotărâri judecătorești ce conțin sintagma "pentru viitor" sau "în continuare".
Această poziție s-a concretizat în declanșarea unor noi procese prin care se tinde la obținerea unei astfel de mențiuni deși, în mod evident, dreptul analizat își produce efectele până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestuia.
Dispozițiile legale invocate de recurentul pârât Ministerul Public din legea 500/2002 a finanțelor publice, nu sunt de natură să conducă la adoptarea unei alte soluții de către instanța de judecată întrucât, plata efectivă a sporului de 50% se realizează în baza unor titluri executorii - hotărâri judecătorești irevocabile cu putere de lege față de orice persoană sau autoritate din stat, iar alocarea sumelor necesare se poate realiza inclusiv prin procedeul rectificărilor bugetare conform art. 19 din Legea 500/2002, având ca destinație acoperirea pasivului financiar înregistrat după deschiderea exercițiului bugetar al anului în curs.
Cu privire la dispoziția operării sporului de 50% în carnetul de muncă al reclamantului, Curtea constată că soluția instanței de fond este, de asemenea corectă, aceste mențiuni impunându-se a se realiza chiar în temeiul dispozițiilor art. 11 din Decretul 92/1976 prin efectul repunerii în situația anterioară - și sub acest aspect - ca urmare a recursului în interesul legii - a dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996, anterior ele fiind menționate în carnetele de muncă ale persoanelor îndreptățite la acordarea acestui spor tocmai datorită calculării sale la indemnizația brută lunară cuvenită salariatului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 teza II Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a dispozițiilor sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 936 din 28.05.2009, pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Mehedinți în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA IAȘI, intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE M, și intimații reclamanți, -, -, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -/31 03 2010
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
