Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 795/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 795/
Ședința publică din 2 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - și de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP B, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, fiind citat și intimatul CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 1165 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 26 mai 2009, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 02.06.2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 1165/M/2007 a Tribunalului Brașova respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, invocată de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției. A respins excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant legal, în teritoriu, al acestui minister. A admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și în consecință: a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să achite reclamantei suma de 33.279 lei (net) reprezentând diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de vechime aferent perioadei 1.2001 - 11.III.2007, sumă actualizată cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, și care urmează a fi reactualizată în funcție de indicele de inflație de la data plății efective. A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate anterior. A obligat pârâta Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit art. 137 alin.1 Codul d e Procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra necompetenței materiale a Tribunalului și excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV, excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și inanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin întâmpinare precum și asupra prescripției dreptului la acțiune.
Referitor la excepția necompetenței materiale, instanța a apreciat că pretențiile reclamantei izvorăsc dintr-un raport de muncă stabilit între judecător și instanța la care a activat în perioada pentru care se solicită despăgubirile.
In aceste condiții, în raport de prevederile art. 1 alin.2 din OG nr.137/2000, discriminarea fiind produsă în raporturile de muncă, dispoziția art. 21 ( din același act normativ) a fost interpretată în sensul că, dreptul comun îl constituie normele care reglementează materia dreptului muncii, ceea ce atrage incidența prevederilor art.284 Codul Muncii, raportat la art. 2 pct.1 lit. c din Codul d e Procedură civilă, instanța de drept comun fiind Tribunalul.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1. 2001 - 1.2004, invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BRAȘOV, instanța a reținut următoarele:
Plata muncii umane reprezintă valoarea acesteia, materializată prin forme distincte de retribuire, denumite diferit, dar având în esență aceleași consecințe juridice.
Caracterizate în mod indubitabil printr-o valoare economică, acestea constituie adevărate bunuri în sensul art. 1 din Protocolul 1 al CEDO, alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii CEDO (pensia, părțile sociale etc.).
Pretențiile reclamantei se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind bunuri în sensul practicii CEDO, așa cum rezultă din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
Proprietatea asupra acestor bunuri conferă dreptul reclamantei de a nu fi lipsită de ele în mod nejustificat, din perspectiva art.44 din Constituția României, coroborat cu art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Ca atare excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța a constatat că potrivit art.15 din HG nr.83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din legea nr.304/ 2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr.500/2002, Ministerul Economiei și inanțelor coordonează acțiuni le care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții:" elaborează proiectului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta este judecător la Curtea de APEL BRAȘOV.
Potrivit art.33 din Legea 50/1996 republicată " pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat pe tranșe de vechime în muncă.
Acest text legal s-a aplicat atât magistraților cât și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor până la intrarea în vigoare a OG 83/2000, act normativ ce a completat și modificat Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Potrivit art.1 pct.32 din OG 83/2000, la art.33 din legea 50/1996 a fost introdus aliniatul 3, cu următorul conținut "prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
Începând cu 1 ianuarie 2003, drepturile salariale ale judecătorilor au fost stabilite de OUG 177/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, act normativ care nu a mai prevăzut acordarea sporului de vechime în muncă pentru această categorie profesională. In prezent actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților este OUG 27/2006.
Trebuie precizat faptul că în analizarea tratamentului diferențiat cu privire la neacordarea sporului de vechime magistraților, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat prin Hotărârea 170/2006 după ce a analizat comparativ situația personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și situația magistraților, având în vedere că legiuitorul prin legea 50/1996 i-a așezat într-o situație comparabilă în ceea ce privește drepturile salariale.
Ulterior această hotărâre a fost anulată, tribunalul analizând dacă, în speță, prin neacordarea sporului de vechime există un tratament discriminator pentru categoria profesională a magistraților.
Conform dispozițiilor OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea prin înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute delege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct.2 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un rup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Pârâtul Ministerul Justiției a invocat, în apărare, practica Curții Constituționale potrivit căreia principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 20000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 20007EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
In aceste condiții, situația categoriei profesionale a magistraților, cu privire la neacordarea sporului de vechime, poate fi analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale aflate într-o situație comparabilă.
Având în vedere că în prezent salarizarea magistraților se realizează potrivit OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, categoriile profesionale aflate într-o situație comparabilă cu cea a magistraților sunt cele prevăzute de art.1 alin.1 din OUG 27/2006. Se reține că prin modificarea sistemului de salarizare al magistraților, sistem ce nu mai este comparabil cu acela al demnitarilor publici aleși sau numiți, neacordarea sporului de vechime magistraților constituie un tratament diferențiat, tratament instituit prin OG 23/2000, ținând cont de faptul că există o diferențiere clară între sporul de vechime în muncă (acordat tuturor angajaților) și sporul de stabilitate în magistratură iar tratamentul diferențiat reflectă în special asupra persoanelor care au desfășurat activități în alte domenii decât cele pentru care le este recunoscută vechimea în magistratură, potrivit OUG 27/2006.
De asemenea, apărările pârâtului Ministerul Justiției nu au fost luate în considerare, din moment ce, între timp, a fost emisă Legea 45/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 169/09.03.2007, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, care pune capăt discriminării prin acordarea sporului de vechime, astfel că pârâtul Ministerul Justiției recunoaște implicit că anterior apariției acestui act normativ a existat o discriminare în salarizarea judecătorilor.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia XXXVI, în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul recunoașterii drepturilor solicitate de reclamantă.
In consecință, reclamanta a fost prejudiciată cu sumele reprezentând sporul de vechime neîncasat, în perioada 1.2001 - 11.III.2007 (data intrării în vigoare a legii nr.45/2007 care a acordat magistraților sporul de vechime).
Având în vedere că prin legea nr.45/2007, începând cu 11.III.2007, a încetat discriminarea invocată instanța nu a admis pretențiile reclamantei ulterioare acestei date.
In vederea determinării prejudiciului suferit, în cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate, concluziile acesteia fiind consemnate în raportul de expertiză nr.-/29.2007(135 și urm.). Din concluziile expertizei rezultă că prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a neacordării sporului de vechime pe perioada 1.2001 - 11.III.2007 este de 33.279 lei, sumă netă ce a fost actualizată cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art. 1082 și 1o84 Cod civil.
Ca atare, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV au fost obligați să achite reclamantei suma netă de 33.279 lei reprezentând diferența de drepturi de natură salarială echivalentă. Cu sporul de vechime neîncasat pe perioada 1.01.2001 - 11-03-2007, sumă ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație de la data plății efective.
In conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din nr.208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul proiectului bugetului de stat precum și proiectul de rectificare a bugetului de stat operând rectificările corespunzătoare.
Prin urmare, instanța a obligat pârâtul Ministerul Economiei și inanțelor să vireze fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate mai sus.
Totodată, în baza art. 6 din Decretul 92/76, instanța a obligat pârâta Curtea de APEL BRAȘOV, în calitate de angajator, și deținător al Carnetului de Muncă al reclamantei, să efectueze cuvenitele modificări privind sporul de vechime.
Constatând că pârâții nu au culpă procesuală, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.
In speță, Ministerul Justiției (și instituțiile subordonate) nu puteau efectua plata drepturilor salariale solicitate întrucât nu exista nici o dispoziție legale în vigoare care să-l oblige în acest sens. Acordarea drepturilor a avut la bază constatarea de către instanță a unei situații discriminatorii, drepturile fiind acordate cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice, criticându-o pe motive de nelegalitate.
În motivarea recursului reclamanta critică hotărârea sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 274 Cod procedura civila, arătând că se impunea acordarea cheltuielilor de judecată, pârâții fiind în culpă procesuală.
Curtea de APEL BRAȘOVa invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă pentru perioada 01.01. - 01.07.2005 când nu a avut calitatea de ordonator secundar de credite. Se arată că în mod greșit s-a respins excepția de prescripție a dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2001 - 23.02.2004, iar pe fond lipsa dreptului întrucât indemnizația de care beneficiază judecătorii și procurorii se stabilește prin lege.
TRIBUNALUL BRAȘOVa criticat sentința pe motivele arătate în recursul Curții de APEL BRAȘOV și pe faptul că nelegal s-a acordat dobânda legală din moment ce sumele solicitate nu sunt datorate.
Ministerul Justiției a criticat sentința sub aspectul prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2001 - 23.02.2004, iar pe fond pentru acordarea greșită a actualizării sumei solicitate și a dobânzii legale.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pe motivul lipsei de calitate procesuală pasivă.
Recursul reclamantei este fondat.
Conform art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, culpa procesuală aparține Ministerului Justiției, căzut în pretenții în sensul textului menționat, iar procesul a fost declanșat datorită lipsei de diligență în acordarea sporului de vechime, în calitate de ordonator principal de credite, astfel că obligarea la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă se impune.
Curtea de APEL BRAȘOV va fi obligată la plata datorită calității de ordonator secundar de credite, căruia i se virează sumele necesare de Ministerul Justiției.
Încălcarea prevederilor art. 274 Cod procedura civila, constituie motivul de modificare reglementat de art. 304 punctul 9 Cod procedura civila, recursul urmând să fie admis sub acest aspect.
Cu privire la recursurile pârâților:
Excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâților Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV va fi respinsă întrucât reclamanta și-a desfășurat și își desfășoară activitatea de judecător în cadrul acestor instanțe și care au calitatea de ordonatori de credite ce asigură împreună cu Ministerul Justiției plata drepturilor salariale.
Este fondat motivul din recursurile pârâților Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției privitor la prescripția dreptului material la acțiune.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 23.02.2007, astfel că termenul general de prescripție de 3 ani calculat în condițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 operează succesiv începând cu data de 22.02.2004, de unde rezultă că pentru perioada 01.01.2001 - 22.02.2004, dreptul material la acțiune s-a prescris. Susținerea că sporul în discuție constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, principial este corectă însă dispozițiile privind prescripția dreptului la acțiune nu pot fi înlăturate din moment ce sumele de bani au natura juridică a unor bunuri mobile, iar plățile se sting succesiv odată cu plata drepturilor ce constituie indemnizația de salarizare.
Încălcarea prevederilor legale arătate constituie motivul de modificare prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedura civila, sens în care sentința va fi modificată prin înlăturarea drepturilor pentru perioada prescrisă, urmând ca dreptul la sporul solicitat să fie stabilit începând cu data de 23.02.2004.
Pe fond, asupra dreptului la sporul de vechime, instituția supremă s-a pronunțat prin Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007, în recursul în interesul legii, astfel că obligativitatea sa, conform art. 329 alin. 3 Cod procedura civila, se impunea fără altă analiză.
Cum sumele sunt datorate, se datorează și dobânda legală conform art. 1088 cod civil precum și reactualizarea cu indicele de inflație pentru a se asigura aceeași valoare a sumei pe care reclamanta trebuia să o primească la termen, considerente pentru care motivele din recursurile pârâților vor fi respinse.
Cu privire la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor va fi respins, prima instanță reținând legal că potrivit art. 3 alin. 1 punctul 2 din nr.HG 208/2005, are obligația de a vira fondurile necesare plăților și deci, pentru opozabilitate, are calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1165/M/08.11.2007 a Tribunalului Brașov.
Admite în parte recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția de prescripție a dreptului material la acțiune pe perioada 01.01.2001 - 22.02.2004.
Înlătură din dispozitivul sentinței dispoziția de respingere a excepției de prescripție a dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2001 - 22.02.2004 și de obligare a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV la suma reprezentând sporul de vechime aferent acestei perioade.
Obligă pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BRAȘOV să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și înlătură din dispozitivul sentinței dispoziția referitoare la recalcularea acestor cheltuieli.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge restul pretențiilor din recursurile pârâților.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 02.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/10.06.2009
Dact. /11.06.2009
Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
