Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 813/2009. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,

DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 813/

Ședința publică din 9 iunie 2009

PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif judecător

JUDECĂTORI: Roxana Maria Trif, Dorina Rizea Mihail

-

Grefier:

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1218/M pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV la data de 13 iunie 2008 în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 2 iunie 2009, când instanța a rămas în pronunțare asupra actelor și lucrărilor dosarului, încheierea de ședință din acea zi, făcând parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 09.06.2009.

CURTEA:

Asupra recursurilor civile de față.

Constată că prin sentința civilă nr. 1218/M/13.06.2008 TRIBUNALUL BRAȘOVa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov, invocată prin întâmpinare. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor, prin Direcția Generala a Finanțelor Publice B, invocata prin întâmpinare. S-a luat act de renunțarea reclamantelor si la judecata cererii. A admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor. A admis în parte acțiunea formulata de reclamantele si, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor. A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV si TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale egale cu sporul de risc si solicitare neuropsihica in procent de 50% din salariul de baza brut lunar pentru perioada 15.10.2007 si pana la data rămânerii definitive si irevocabile a prezentei sentințe, precum si in continuare. A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV si TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale egale cu sporul de risc si solicitare neuropsihica in procent de 50% din salariul de baza brut lunar pentru perioada 01.02.2007 si pana la data rămânerii definitive si irevocabile a prezentei sentințe, precum si in continuare. A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV si TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale egale cu sporul de risc si solicitare neuropsihica in procent de 50% din salariul de baza brut lunar pentru perioada 03.01.2008 si pana la data rămânerii definitive si irevocabile a prezentei sentințe, precum si in continuare. A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV si TRIBUNALUL BRAȘOV sa plătească reclamantelor actualizarea sumelor de mai sus, cu indicele de inflație si dobânda legala la data plătii efective. A obligat parata Curtea de APEL BRAȘOV sa efectueze cuvenitele mențiuni in carnetele de munca ale reclamantelor. A obligat paratul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile de bani necesare plății drepturilor salariale de mai sus. A respins restul pretențiilor reclamantelor si. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Prima instanță a reținut că xcepția lipsei calității procesuale pasive a paratului TRIBUNALUL BRAȘOVa fost respinsa, deoarece reclamantele au îndeplinit funcția de grefier in cadrul acestei instanțe pe toata perioada solicitata prin acțiune, așa cum rezulta din carnetele de munca ale acestora.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, in calitate de mandatara, instanța a constatat că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.

De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.

Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".

Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.

Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantele, si au calitatea de grefier la Tribunalul

Potrivit disp. art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".

Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996.

Potrivit art.1 din Protocolul aditional nr.1 la CEDO, " " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc si suprasolicitare nervoasa constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).

Pretențiile reclamantelor se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind "un bun" în sensul practicii, așa cum rezultă si din Hotararea Van Marle împotriva Olandei din data de 26.06.1986.

In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamante se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească ), deci un bun în sensul primei fraze a art.1.

Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamantelor de a nu fi lipsiți de el în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu era " necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri ".

Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, in baza art. 20 al.2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art. art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.

In concluzie, prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996, a fost încălcat dreptul reclamantelor la bun, acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.

Instanța a reținut si faptul ca, la data la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii si celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.

Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite.

In situația actuala, când sistemul legislativ este stufos și uneori contradictoriu, iar condițiile de muncă sunt neadecvate, creșterea celor doi factori de risc este evidenta.

La cele de mai sus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care formulează împotriva magistraților si personalului auxiliar numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților.

De asemenea, dreptul la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara a fost recunoscut de Înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia in interesul legii nr.21/2008, obligatorie pentru instanțele judecătorești, care constata următoarele:" judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".

Împotriva sentinței au declarat recurs Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BRAȘOV.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, sentința este criticată, arătându-se că art. 47 din legea 50/2000 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 astfel că nu mai este posibilă acordarea sporului și pentru viitor, actuala lege de salarizare a grefierilor fiind OG nr. 8/2007, aprobată prin legea nr. 247/2007.

Prin recursul declarat de recurentul TRIBUNALUL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost angajată răspunderea sa, întrucât nu se poate reține nici o formă de culpei sale pentru că nu avea obligația de a aproba și aloca fonduri de natura celor solicitate de reclamanți.

În ceea ce privește fondul cauzei, sentința este criticată pentru faptul că acțiunea a fost admisă în lipsa unui temei legal și făcută prin înfrângerea voinței legiuitorului, întrucât textul de lege care a consacrat sporul de 50 % a fost abrogat expres.

Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.

Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.

În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.

Ministerul Justiției critică sentința sub aspectul acordării dobânzii legale invocând dispozițiile art. 1082 Cod civil, dar și anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește critica Curții de APEL BRAȘOV și cea a Tribunalului Brașov legate de fondul cauzei, potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.

În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 4 teza finală, potrivit cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, în mod corect pretențiile reclamantelor au fost admise, astfel că aceste critici din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.

Perioada în care sau până la care se acordă aceste sporuri, invocată de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV este făcută prin interpretarea proprie a deciziei în interesul legii, interpretare ce nu poate fi primită, atâta timp cât dispozitivul deciziei nu face o astfel de relaționare și atâta timp cât decizia a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare OG nr. 8/2007, respectiv în anul 2008.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov, excepția a fost legal respinsă de către prima instanță având în vedere că din copia carnetelor de muncă ale reclamantelor rezultă că acestea au fost încadrate în întreaga perioadă în cadrul acestei instanțe, existența unor perioade de suspendare a contractului de muncă, respectiv sumele datorate efectiv fiind elemente ce țin de executarea hotărârii și nu de pronunțarea pe fondul cauzei.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.

În fine, în ceea ce privește acordarea dobânzii legale, critică formulată de Ministerul Justiției este de reținut că dobânda curge numai de la data cererii de chemare în judecată în cazurile în care neplata sumei de bani are ca izvor un contract și nu ca în cauza de față o faptă ilicită, prima instanță făcând aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1084 Cod civil. De asemenea nu poate fi reținută apărarea făcută prin invocarea art. 1082 cod civil pentru că nu se poate reține că neexecutarea provine din cauză străină care nu îi poate fi imputată, atâta timp cât recurenta este ordonator principal de credite, iar ministrul justiției face parte din guvern, având posibilitatea de a solicita motivat alocarea fondurilor necesare pentru efectuarea plății sumelor datorate.

Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentant prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr. 1218/13.06.2008 a Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 09.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea Mihail

- - - pt. - -, -

aflată în concediu de odihnă,

semnează: Președintele instanței:

GREFIER,

Red. -/24.06.2009

Dact. /08.07.2009

Jud. fond: -

Președinte:Roxana Maria Trif
Judecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea Mihail

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 813/2009. Curtea de Apel Brasov